Când am văzut-o din nou, vorbea cu sărbătorita. Eu dansam cu o altă tipă, strecurându-mi mâinile în betelia pantalonilor ei. Degetele mele îmi spuneau că voi descoperi în noaptea asta un fund cărnos şi tare.
M-am înpins in ea, frecându-mi erecţia de burta ei. Eram cam beat, nu prea îmi păsa. Nici de situaţie, nici de tipa respectivă.
M-am apropiat să îi sărut lobul urechii când eram sigur că Alina mă vede. Tipa din braţele mele a părut străbătută de un curent electric. Alina dispăruse când am ridicat capul.
Am mai dansat puţin cu fata respectivă, tot căutând-o pe Alina din priviri. Nu a mai apărut. Balansam între ideea că s-a supărat şi a plecat acasă, sau s-a supărat şi s-a dus să şi-o tragă cu fostul ei. Totuşi înclinam mai mult spre plecatul acasă. S-a dovedit că nu fusese nici una nici altă.
Trecuse bine de ora trei când Alina s-a înfiinţat lângă noi. Stăteam pe o canapea cu duduia în braţe, cu mâinile până la cot în decolteul ei când ne-a înterpelat.
– Mie îmi este somn.
– Ce?
Am răspuns eu, neîntorcând nici măcar capul.
– Mi-e somn, mergem acasă.
Din tonul ei mi-am dat seama că se lasă cu scandal. Şi duduia şi-a dat seama, pentru că brusc a devenit cuvioasă şi mi-a dat mâinile la o parte. M-am întors spre Alina.
– Mergem?
– Da, mergem!
– Cum adică „mergem”?
– Adică tu îţi bagi mâinile în buzunar, pofta în cui şi mergem acasă!
Începuse să ridice tonul şi risca să atraga atenţia. M-am ridicat de pe canapea şi am luat-o de braţ.
– Bine, am spus luând-o spre ieşire, haide să mergem.
A încercat să se scuture de mâna mea, dar am ţinut-o ferm. Cu o privire fioroasă către tipa cealaltă, m-a urmat arţăgoasă.
Ne-am luat larevedere de la gazdă şi am plecat. Nici nu am ieşit bine din campul vizual al petrecăreţilor când s-a întors spre mine şi a explodat:
– Ce dracului a fost în capul tău? Ce te-a apucat?
– Pe mine ce m-a apucat? Cine era bot în bot cu fostul, eu sau tu?
– Da mă, fix bot în bot eram. Stăteam de vorbă.
– Nu părea…
– Pentru că tu te-ai comportat ca un porc egoist.
– Ce am făcut eu?
– Te-ai comportat ca un porc. M-ai lăsat acolo şi ai fugit să scapi de mine şi ai făcut-o şi pe Gabi să mă întrebe ce se întâmplă.
– Da frate, fix asta mă interesa pe mine, ce crede Gabi.
– Vezi? Egoist, după cum ziceam.
– Şi asta te-a făcut pe tine să dai fuga-fuguţa la fostul, pentru puţină consolare, nu?
– Vorbeam doar.
– Strâns îmbrăţişaţi. Cum să nu.
– Sorin, eram pe terasă, în văzul tuturor. El m-a văzut că sunt supărată, că aproape plângeam de nervi şi a venit la mine să vorbim.
– Şi aţi vorbit ce aţi vorbit până când aţi dispărut amândoi. Mă car cu el ţi-a plăcut, sau la fel de nepăsătoare ai fost?
S-a uitat la mine cu nişte ochi larg deschişi şi cu gura întredeschisă. I s-au perindat pe faţă mai întâi şocul, apoi uimirea, înţelegerea şi furia:
– Ştii ceva, da. Chiar asta am făcut. Ne-am dus să ne futem ca şoarecii. Ne-am dus chiar aici, în pădure şi ne-am tras-o. Şi ştii ceva? Chiar mi-a tras-o bine. Ca un bărbat. Nu ca tine. Mi-a tras-o bine de tot şi în toate găurile până când am leşinat.
Îmi dădeam seama că minte şi că vrea să mă enerveze, dar nu mă ajuta cu nimic. Era acolo un drăcuşor mic care mă zgândărea. Ştiam că sigur, sigur, sigur nu este adevărat, dar… dacă totuşi? De ce îmi spune toate astea? Poate nu acum, dar altă dată… când erau împreună, el poate chiar o satisfăcea.
– Pleacă, i-am spus în şoaptă. Este mai bine să pleci.
– Că dacă nu, ce?
– Las-o baltă.
– Sigur că da, te dai bătut. Nu poţi să susţii o ceartă, niciodată nu ai fost în stare. Te deranjează adevărul şi tu ce faci? Ce faci mă? Fugi. Nu, stai, nici măcar nu eşti în stare să fugi, mă pui pe mine să fug.
– Alina, te rog eu, termină.
– De asta nu pot să mă simt bine cu tine în pat, că am impresia că sunt în pat cu o fetiţă. Vreau şi eu un bărbat, înţelegi? Unul care să mă domine, să mă supună, să mă folosească ca pe o târfă. M-am săturat de fătălăii ăştia, de căţeluşi, de fraieri care se cred băieţi buni şi drăguţi.
– Încetează…
– Că dacă nu, ce? O să mă gâdili până mor? O să îmi ceri scuze până mă învineţeşti? La ce îmi ajută mie toate astea?
Am făcut atunci ceea ce nu credeam că o să fac vreodată. Sincer, regret şi în ziua asta gestul respectiv, însă nu mai puteam. Pur şi simplu îmi doream să nu mai aud nimic din toate alea. Îmi făcusem şi singur gânduri negre asemănătoare, dar să le aud din gura ei păreau a fi confirmări. În plus, nu puteam să cred cât de greşit fusesem înţeles. Îi acordasem afecţiune şi atenţie, iar ea înţelesese totul pe dos.
Am întins mâna şi am prins-o de gulerul de la cămaşă, ridicând-o până când stătea pe vârful picioarelor.
– Taci din gură. Taci sau…
– Sau o să mă loveşti? Loveşte-mă dacă asta te face bărbat.
Cuvintele astea m-au durut. Fără să ştiu de ce, mi s-a părut totul o melodramă de prost gust. Replici prefabricate, o femeie brutalizată. Nu puteam să cred că eu fac asta. I-am dat drumul. S-a repezit la mine strigând şi încercând să mă lovească:
– Laşule, eşti un laş.
M-am ferit de loviturile ei, barând cu braţul pe cele pe care nu le puteam evita, dar ea nu se dădea bătută:
– Ai fugit ca un laş la prima fraieră care era disponibilă. Ia zi, ei i-ai tras-o? I-a plăcut? Părea genul ăla care zice „Doamne ajută” când are parte şi de alte degete decât ale ei.
Am prins-o de un braţ şi i l-am răşucit la spate.
– Ne facem dracului de râs.
– De aia nu mai pot eu.
– Mişcă, am zis, împingând-o de la spate.
A continuat să urle şi să bocifereze minute în şir. Nu ştiam de unde are atâta energie. Injurii, cuvinte vulgare, era parcă posedată. Când ne-am îndep&#... |
