Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |
 Coana Filita si ispitele trupesti |
Autor : bigsuck - 2017-02-04
Citita de 7091 ori - Nota 7.62 (13 voturi) | |
|
Coana Filița e o femeie trecută de 60 de ani și este o femeie cu frica de Dumnezeu, o văduvă care nu lipsește niciodată de la Sfânta biserică. Ascultă cu evlavie slujbele tinute de părintele Visarion, un preot tânăr venit de vreo cinci ani de la seminar. Iubitoare de aproapele, face de fiecare dată milostenii, ajutând oameni sărmani și copii năpăstuiți de soartă.
Nu de puține ori și-a dorit să aibă pe cineva lângă ea acum la bătrânețe, pentru că Dumnezeu nu o binecuvântase cu copii. Fiind văduvă de vreo cincisprezece ani, nu mai cunoscuse trup de bărbat de la răposatul.
La sfatul părintelui Visarion se hotărâ să ia doi copii pe lângă ea. După multe cercetări se opri asupra a doi copii, un băiat și o fată,
Viorel și Narcisa, două flori ca și numele lor, copii fugiți din casele de copii care cerșeau la ușa bisericii. Viorel avea doisprezece ani iar Narcisa, zece ani. Femeie cu gânduri curate, i-a culcat pe cei doi copii împreună, fără a se gândi la lucruri murdare.
Anii treceau, vârsta își înfigea colții și nopțile deveneau tot mai lungi în lipsa somnului. Cam peste doi ani și ceva, într-o noapte c
u insomnii, coana Filița auzi niște zgomote suspecte în camera copiilor. Curioasă, s-a dus și a deschis ușor ușa la camera lor, iar ceea ce văzu îi provocă fiori prin tot trupul. Cei doi copii, despuați
se futeau sălbatic. La vederea trupului gol al lui Viorel, care începea să semene cu un bărbat, amintirile coanei Filița o luară razna, amintindu-și de nopțile fierbinți în care răposatul Tănase o răstignea în patul larg în care se simțea acum atât de singură.
Închise ușa la fel de ușor după cum o deschisese și făcându-și cruce se duse înapoi în patul ei și până dimineață nu mai avu somn. Gândurile îi provocau furnicături în vintre și fără voia ei, își băgă degetele în pizdă și își freca lindicul care nu mai simțise de ani alintarea pulii. Dar degetele erau un simulacru searbăd pe lângă o pulă care și-ar fi vărsat slobozul alinător. "Oof Tănase, ce pulă bună aveai! " se văita coana Filița scociorându-se cu degetele în pizdă.
Dimineață se duse întinsă la biserică să i se mărturisească părintelui Visarion. Începu să-i spună despre cele ce văzuse și când ajunse să-i spună de cele ce simțise, preotul o chemă în camera unde își ținea spovedaniile.
O ascultă până la sfârșit, apoi o întrebă :
- Coană Filițo, de când n-ai mai pus mâna pe un mădular de bărbat?
- Vaai părințele, de când s-a dus răposatul, nu mai știu de bărbat și de bunăciunile lui, răspunse coana Filița înroșindu-se.
- Uite cum facem, începu părintele. Știi că eu îl reprezint pe Domnul Dumnezeul nostru aici pe pământ, așa că trebuie să faci ceea ce zic eu, căci prin vocea mea vorbește El!
- Orice părințele, orice!
- Dezbracă-te așa cum te-a creat Domnul nostru, fără nici o sfială, pentru că acum eu sunt Domnul și Stăpânul tău, îi porunci părintele cu glas schimbat.
Coana Filița se dezbracă pe loc, acoperindu-și cu un braț sânii și cu o mână pizda.
Preotul se dezbracă și el complet. Era un bărbat păros, de la gât până la pulă era tot blanit.
- În genunchi, tună glasul preotului.
Coana Filița căzu în genunchi în fața lui, având sub privire pula groasă a părintelui Visarion, care se închipuia Marele Creator.
- Pupă mădularul ce-l ai în față, auzi o nouă poruncă.
Coana Filița apucă pula și începu s-o sărute cu foc.
- Pupă și traista în care se află și sămânța dătătoare de viață!
Coana Filița băgă mâna pe sub coaiele flocoase și începu să le sărute și să le lingă.
În acest timp pula creștea în dimensiuni, moment în care tună iar glasul preotului :
- Ridică-te și suie-te pe masă!
Coana Filița făcu precum primi porunca.
Părintele Visarion îi depărtă picioarele și cu ambele mâini îi depărtă buzele pizdii și se uită în adâncul ei.
- Hmm, da, e drept că n-ai mai fost cercetată de foarte mult timp. O să te cercetez eu de acum înainte!
Și își propti capul pulii între buzele pizdii coanei Filița. Împinse până la coaie în oftatul de ușurare al femeii răsturnate pe masă.
Î... |
