Buna, sunt noua aici, la recomandarea cuiva cu ganduri bune pentru mine, considerand ca am nevoie de lectura de genul asta. Asa ca m-am hotarat sa scriu si eu vreo doua povestioare, care din fantezii s-au transformat in realitate.
In prima, o sa vorbesc de un domn bine, sa-i zicem…R. Domnul acesta …pai…m-a cam dat peste cap din prima secunda cand ni s-au intalnit privirile. Tin minte ca lucram intr-un casino din Iasi, unde in prima luna auzisem despre el ca vine si baga bani la greu, si ca are anumite tabieturi. Oook .
Intr-o seara, fiind in tura de noapte, aveam sala plina de clienti, si eram doar doua fete, eu si Andreea. La un moment dat, colega mea vine si-mi spune ca ma lasa cateva ore singura pe sala si ca sa o chem doar daca simt ca nu ma descurc, pentru ca ea trebuie sa stea langa acest domn R, client foarte bine vazut. Boon! Dupa vreo jumatate de ora, ies disperata din bar, facusem o pozna in acte, si merg la colega mea, care statea langa un domn inalt, par carunt, putin cam masiv si cu portofelul in mana, care se vedea ca e plin de valuta. Initial m-am panicat, steam ca nu se primeste valuta la noi, si ma strecor langa ea, si-i zic in soapta: Andreea, te rog sa ma scuzi, dar am vazut ca domnul are valuta, parca stiam ca nu primim asa ceva. Ea de colo: taci fata ca facem bani in seara asta! Omu lasa de fiecare data bani frumosi, mai ales daca si castiga bine! Bine. Dau sa ma intorc sa plec, si simt cum ma priveste cineva intens de tot…intorc privirea si dau peste o pereche de ochi negri ca noaptea, de-a dreptul frumosi, dar care ma ardeau, pur si simplu faceau doua gauri prin mine. M-am facut nevazuta, in casierie, si am stat si am “pandit” sa vad cine naiba era ala care a indraznit sa imi dea senzatii din astea doar dintr-o privire! Nu mica mi-a fost mirarea cand mi-am dat seama ca era clientul-minune, pe care toata lumea il privea cu respect si frica. Imi fac curaj, dupa o disputa tare si in gandul meu intre eu si cu mine, si ies din nou in sala. Deodata Andreea vine langa mine si-mi zice: te rog stai tu 5 min langa el, nu-i place sa stea singur, cat merge eu la toileta.
Ajung langa R si zic, timid: “Buna seara! Numele meu e X si sper ca va simtiti bine la noi in seara asta.” S-a intors spre mine, m-a masurat din cap pana in picioare, si-mi zice pe un ton foarte…politicos, chiar prea politicos: “Buna seara domnisoara, as prefera sa stai tu langa mine de acum inainte, sa o crutam pe colega ta de durerea de picioare”. Pe loc m-am simtit foarte prost, adica Andreea era cea entuziasmata ca il vede, si omu imi zice ca prefera compania mea!
Trec vreo 10 minute, nu stiam ce sa zic, sa destind atmosfera, deja simteam cum apasa pe mine. “Si veniti des pe aici?” ce intrebare stupida… “Nu chiar, doar cand am nevoie de putina destindere” si iar se intoarce si ma priveste ca mai inainte, de mi se inrosise fata pana in varful urechilor! “Cati ani ai domnisoara?” 21. “Foarte frumos, arati de si mai putin”> in gandul meu: normal, doar n-am 50 ca sa zici ca arat de 25…
Si se ridica brusc si pleaca, fara un cuvant! Am ramas inlemnita acolo si foarte contrariata: wtf spusesem ceva care nu trebuie?! M-am simtit aiurea, dar am trecut peste asta, vazusem oameni si mai ciudati in locul ala…
Trec vreo 2 luni, vine iar! De data asta eram cu un baiat pe tura si evident sa l-am lasat pe el sa se ocupe de R. Dupa 5 min, vine colegul la mine si-mi zice: “stii, asta te cheama pe tine, m-a intrebat de ce stai singura in casierie, ti-e rau?”  am tras o injuratura, adica dupa ce ca ma ignorase complet si plecase fara un cuvant, acu vrea compania mea?!
Buna seara, tra la la….colegu pleaca la alt client si ma lasa doar pe mine cu R. Eram hotarata sa-l fac sa regrete , si am decis sa plec la bar. Dau sa ma intorc, o mana calda sau chiar fierbinte ma apuca de incheietura si ma trage inapoi, catre un piept abia strunit de o camasa alba impecabila. “Dar unde pleci domnisoara? Te-am suparat cu ceva?” “aaaa …iiii…nuuu…” Simpla atingere a mainii lui fierbinti si faptul ca aproape ma izbisem de el cand m-a tras…mi-a bagat cu totul alte ganduri in cap…deja nu mai eram in sala, deja nu mai aveam haine…etc.
Si da-i conversatie cu el…vrute si nevrute. Nu are rost sa povestesc si asta, ne lungim prea mult. Intr-un final, dupa vreo 3 saptamani in care a venit in fiecare zi de fiecare data cand eram la lucru, si a insistat sa iesim la o cafea, am cedat si am zis: ok, dar nimic mai mult.
Dupa alte 2 saptamani de la cafeaua respectiva, ce ma gandesc eu….ia sa-i atzatz putin imaginatia, doar n-o fi dracu asa de negru. Si ii trimit un email , care suna ca o scena dintr-un film porno, in care eram, evident, personalele principale.
Din pacate nu mai am textul sa il bag aici, si nici dumnealui nu il mai are in arhiva. In orice caz, intr-o zi cand voi avea timp o sa scriu si textul respectiv. Reactia lui la randurile mele indraznete? “Stii, eram intr-o sedinta, si cand am citit emailul m-a cam luat de cap si radeam de... |
Dumnul R. (first sight)
