În dormitor domnea mirosul tare de sudoare și sex încălzit.Soarele lumina broboanele de transpirație de pe sînii fetei.Maria și-i mîngîie și deschise ochii.În gură simțea încă gustul sălciu de spermă,iar aroma de sudoare îi înțepa nările. Privirea întîlni ochii încercănați ai Elvirei, care se întinse și o mîngîie tandru pe sîni. Era cu totul altă atingere decît mulsul violent de mai înainte, din vîltoarea futaiului.Femeia îi zâmbi și-și apăsă buzele de pe care se ștersese rujul, pe gura fetei.Se simțea gustul de sex femeiesc.Era al ei, își dădu ea seama.
Domnul Nicu se sculă și el în capul oaselor.Părul cărunt îi stătea ciufulit, fruntea îi lucea de transpirație.Surîse spre ele, dîndu-se mai aproape:
- Ai avut dreptate, nevastă, bună rău fetița asta, merită din belșug chiria pe o săptămînă... și o sărută pe pulpa desfăcută.Fata îl lăsă dar șopti, șovăielnică:
-Parcă zicea de două săptămîni, doamna...iar Elvira surîse, larg:
- Așa am zis , scumpo, nu ne luăm vorba înapoi...doar că mai am o propunere pentru tine...după ce faci duș și te întorci în pat, să ne bem cafeaua. Fumezi? Nu?..Mai bine, vezi că ai un prosop albastru pe ușă, drăguțo.
Maria se ridică, simțea o durere surdă în fundul maltratat și alta, mai apăsată, în sfîrcurile strînse de cei doi.Se întoarse spre Elvira, întrebătoare.Femeia se sculă de pe pat, își puse halatul și zîmbi:
-Hai că mă duc să fac cafeaua, te speli sau rămîi să ai grijă de Nicu ? Bărbatul rînji iar fata închise ușa băii. Elvira îi făcu cu ochiul lui Nicu:
-N-ai grijă, n-o să zică nu, oricum nu are chiria iar doamna Zaharia e gata să dea oricum o sută de euro, ca să participe...Doar să vorbești tu cu bărbate-su, să nu se simtă lăsat deoparte, mai glumi ea și ieși.
De dincolo se auzea dușul. Bărbatul își aprinse o țigară de foi, al cărui miros dulceag se amestecă cu aromele de sex și sudoare.Se sculă și deschise geamul, larg. Zgomotul șantierului de la blocul vecin umplu odaia.Se cufundă în fotoliu și trase din fumul parfumat.
Cînd se întoarse doamna Elvira, cu ceștile aburind, Maria se întorsese și, înfășurată în prosop, se așezase pe pat.Elvira lăsă tava pe măsuță și își aprinse și ea o țigară.Maria o privea, întrebătoare.Elvira rîse, sorbind cafeaua fierbinte.
-Văd eu că ești curioasă...Ascultă, nu-i nimic care să nu-ți convină, voiam doar să te ajutăm cu situația cu mama, știm ce-nseamnă o internare în spital, te cam usucă de bani iar tu lucrezi ca educatoare, nu te dau banii afară din casă, nu- i așa ?...
Maria își plecă ochii, încercînd să-și ascundă lacrimile.Nicu își drese glasul.
-Domnișoară, nu trebuie...dar nevastă-sa îi făcu semn să tacă.După un timp, fata își șterse ochii și îngăimă:
-Așa e, am mare nevoie de bani...doar pe mama o mai am, și suspină iar.Mă iertați...Elvira veni lîngă ea și-i cuprinse umerii, consolator;
-Haide haide, nu fii prostuță... o rezolvăm noi cumva, deacum nu mai sîntem străini și noi suntem oameni buni, n-o să profităm de nenorocirea ta, mă crezi ? Avem și noi o fată...ia zi, Nicule, o ajutăm pe domnișoara ?...
Barbatul trăgea, tăcut, din trabuc.Fumul se ridica, în razele de soare.Fata își înghiți lacrimile și îl privi.Bărbatul o privi, gînditor.
-Nicule, ce zici, o ajutăm?..,Hai că tu poți să vorbești cu domnul Zaharia, care-i știe pe toți, la Fundeni...Știi, fetițo, a fost contabil, acolo, acum e pensionar dar încă foarte influent, ar putea să te ajute mult cu mama, dacă...ne-nțelegem..și femeia o privi țintă în ochi. Maria nu mai ezită, îi întoarse privirea și șopti:
-Bine, am înțeles...ce trebuie să fac? Elvira zîmbi și o bătu încurajator pe umărul gol.
-Spune-i, Nicule, hai, te rog eu...
Fumul ieși pe nările bărbatului, care se încruntă apoi surîse, cu ochii la nevastă-sa.
-Bine,dragă, dacă insiști, vorbesc eu cu Zaharia. Explică-i tu fetei, și se ridică, dispărînd pe ușa băii. Elvira mai trase din țigară, apoi surîse.
-Fetițo, noi suntem,cum ți-ai dat poate seama, niște soți mai speciali.Ne plac mult noutățile în pat și am intrat de mai mulți ani într-un cerc discret de swingeri...știi ce-i aia ?
Maria aprobă din cap, strîngîndu-și prosopul sub sîni.Femeia zîmbi.
-Doamna și domnul Zaharia sunt prietenii noștri de mulți ani, ne întîlnim regulat, am fost și în concedii împreună, într-un cuvînt, ne înțelegem bine...Veronica are și ea lipici la femei, surîse, mai ales la fete tinere, ca tine, înțelegi?...
-Da, șopti Maria, ferindu-și ochii. Elvira continuă, strîngîndu-i mîna pe după umeri:
-Cît despre domnul Zaharia...lui îi plac eu, că știu ce să-i fac , mă-nțelegi? ...surîse femeia, strîngîndu-i umerii.Șovăitoare, fata încuviință.
-Buun, reluă Elvira, cît despre doamna Veronica, cu ea e mult mai simplu...Ajunge să faci ce-ți spune și ești protejata ei...și crede-mă că Anton, bărbati-su, nu-i rezistă...de aia ziceam că ar putea să te ajute mult de tot cu internarea maică-tii, da?
Maria o privi, tăcută,apoi se decise: Bine, doamna Elvira, așa facem...și surîse, nesigură. Figura femeii se lumină, o sărută pe obraz și spuse:
-Ai să vezi că n-o să-ți pară rău...de fapt, spune-mi, îți pare rău de ce s-a-ntîmplat azi, drăguțo ?...Fata privi, jenată în jos, apoi se hotărî, cu un surîs slab:
-Nu, doamnă...De ce să zic...apoi privi spre ușa băii, surprinsă.
-...Ce zice fetița, Elviro?... Domnul Nicu tocmai intrase, cu un prosop în jurul șoldurilor.Se trînti în fotoliu și sorbi din cafea. Nevastă-sa răsuflă, ușurată.
-Spune că e de acord s-o ajutăm, Nicule, poți să vorbești cu Anton...
Bărbatul aprobă, apoi se întinse după mobil.
-Alo, tu ești, Veronica?...Anton nu-i acolo ?...am înțeles...oricum, avem vești bune, puteți să ne faceți o vizită, am aranjat cu fata, e ok,e drăguță și înțelegătoare...mda, totul e cum ne-am așteptat, doar dacă voi...Am înțeles, și pentru noi ar fi bine vineri, doar să-mi confirme și Anton...Sigur că da, oricînd, săru-mîna și vă așteptăm, încheie el și închise, zîmbitor.
-Bravo, Nicule, chicoti Elvira, dar am uitat s-o întrebăm și pe Maria dacă poate mîine...ce zici, scumpo? surîse ea,coborînd prosopul fetei, strîns sub sîni.
Maria se lăsă mîngîiată pe sîni, apoi șopti: Sigur, doamna Elvira, doar am vorbit, nu mă mai răzgîndesc, și icni cînd gura femeii se opri pe un sfîrc, sugîndu-l.
-Nu mă mai domni atîta, murmură femeia, zi-mi Elvira, că doar ne cunoaștem de-acum, și o mameli, gîfîind, în timp ce Nicu, în fotoliu, își depărtă picioarele și își desveli o pulă semi-sculată, pe care începu să și-o mangîie, lent.Fruntea i se congestionă, privind gesturile flămînde cu care Elvira o pipăia pe fată.
Cu ochii închiși, Maria respira întretăiat, apoi gemu: Mai încet, doamnă...Elvira...mă cam dor ...sînii...șopti ea dar Elvira nu o luă în seamă și o răsturnă pe pat.Zîmbind, domnul Nicu închise fereastra și se lăsă pe pat, lîngă ele.Își dădu jos halatul și-și trecu mîna peste pulpele pline ale Elvirei.
-Aașa, Nicule...vezi că știi...ocupă-te nițel și de fundul meu, cît timp mă ocup eu de fetița asta dulce, și mîna femeii dispăru între pulpele Mariei, care tresări și gemu, înăbușită de sărutul Elvirei:
-Oooh, stai puțin...te roog...nu, nu încă...dar femeia îi mușcă aprinsă gura și îi despărți, brutală, coapsele albe, acoperind-o. Nicu se puse în spatele ei, îi ridică poalele halatului și gura lui căută lacomă deschizătura plisată dintre fesele pline.
-Aoleo, Nicule, ce-mi faci...acolo...mai gemu femeia, ridicîndu-și mai mult fundul.Mîna cu unghii sidefii dispăru între labiile fetei, care se încordă, începu să tremure, apoi, brusc, răsuflă adînc și se relaxă.Între bucile Elvirei, Nicu plescăia pătimaș, făcînd-o pe nevastă-sa să gîfîie sonor. Cu ochii închiși, Maria își răsucea capul, cu gîtul mușcat de femeia excitată.De afară se auzi un claxon.
***3
A doua zi, seara, Maria fu puctuală. Purta o rochiță subțire, încheiată cu nasturi pînă jos, și sandale. Fără sutien, știa. Elvira îi deschise, o îmbrățișă în vestibul, o sărută. Limba ei îi desfăcu buzele, mîinile îi coborîră pe fund. Apoi îi apucă brațele și i le ridică, adulmecînd-o la subraț.
-Mmmm, șopti, văd că ai învățat lectia, dră... |
