Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |  Cosmin, un prieten drag ( 10 ) | Autor : carlito21 - 2013-05-28
Citita de 5143 ori - Nota 8.08 (164 voturi) | | | - Alo?! Da, spune Cosmin! Care-i treaba, de ma suni pe mobil?!
- Salut, Ionut! Nu stiu cu ce sa incep? Mi s-a intamplat ceva groaznic! Nasol, rau de tot!
- Hai, da-i drumu’, nu ma mai fierbe! Ce s-a intamplat?
- Tata e foarte grav! Cred ca e pe moarte!
- Ce vorbesti?! Te rog sa fii mai explicit! Despre ce e vorba?
- Tu unde esti acum?
- Am trecut de Muzeu, sunt in drum spre scoala, impreuna cu Simona. Da’ de ce? Care-i treaba?
- Nu stiu ce sa fac! Nu stiu cum sa procedez! Cosmin, totusi e tatal meu!!
- OK! Ce pot sa fac eu?
- Nu pot sa mai vin la scoala! Te rog sa-i spui lui Diriga, ca am probleme grave cu tata!
- Bine, ma ocup eu de asta! Ai nevoie de ajutor?
- Da, foarte mare nevoie! Nu stiu ce sa fac! Cand am ajuns acasa, l-am gasit pe Petre cazut pe jos, in bucatarie. Am crezut ca e beat. A cazut de beat ce era si a adormit acolo. Mi s-a facut sila si scarba! Am urcat sus la mine, m-am imbracat de scoala, mi-am luat rucsacul si l-am pregatit pentru orele de azi, apoi am coborat sa beau o cafea si sa ciugulesc ceva. El statea tot acolo, nemiscat. In bucatarie traznea a alcool ordinar, ca intr-o bodega. “Betivul dracului, am zis, nu bine a plecat mama si esti iarasi ca un porc!” Pana la urma mi s-a facut mila de el! Cine stie de cand dormea acolo pe cimentul rece din bucatarie? Ca de obicei, m-am hotarat sa-l bag in pat si sa...
- Cosmin, stai putin!
- Simona, tatal lui Cosmin e foarte grav! Tocmai imi povesteste asta! Inca nu stie despre ce este vorba! A lesinat sau ceva de genul asta! E inconstient!
- Da, da! Asa e ! Are puls, respira, dar e moale ca o carpa! Nu are refelexe, nu aude, nu vorbeste, nu se poate misca! Cred ca e in coma!
- Cica e in coma! Hai, repede, sa ajungem la scoala si sa-i spunem Doamnei H. ce s-a intamplat. Cosmin nu mai poate ajunge la scoala! E singur si nu stie ce sa faca, are nevoie de ajutor!
- Ionut, eu zic sa mergi chiar acum la el! Ma descurc eu cu Diriga! Daca ai nevoie de ceva, te rog sa ma suni pe mobil! Orice ar fi, te rog sa ma tii la curent! Bietul baiat, ce tragedie! Hai, uite ca vine masina de Gara! Fugi repede, sa o prinzi!
- Pa, Simona!
- Pa, Ionut!
Am alergat cu sufletul la gura si am prins din zbor autobuzul care ducea la Gara. De la Gara, in 5 minute de alergare am ajuns la Cosmin acasa. Acesta mi-a deschis poarta si m-a bagat in casa, fara nici o vorba. Se vedea pe fata lui ca era foarte afectat. Am intrat intr-o camera de langa bucatarie, cred ca era sufrageria. Tatal lui Cosmin statea intins si inconstient pe canapea. Avea hainele mototolite si botite, iar fata lui era livida, alba ca hartia. Statea cu ochii inchisi si respira abia perceptibil.
- Asa l-am gasit, tavalit pe jos, inconstient! Mai respira, dar nu stiu de cand zacea acolo!
- Ai sunat la salvare? Trebuie sa sunam neaparat!
- Nu! Nu stiu daca are asigurare de sanatate, somer fiind?
- Lasa-o dracului, de asigurare! In astfel de cazuri, nu ai nevoie! Suna repede la 112! Da-le adresa exacta! Eu am sa incerc sa-l dezbrac si sa-i fac masaj cardiac! Poate a facut infarct! Hai, misca-te, ce stai asa, ca o momaie?!
In timp ce eu il dezbracam pe Petre de haine, pana la brau, Ionut a sunat la salvare si le-a dat explicatii. Inima barbatului batea regulat, dar foarte lent, in rest era ca o carpa, absolut inert! Asta era! A paralizat! In cateva minute s-a auzit sirena salvarii si in scurt timp au intrat in sufragerie 2 barbati, condusi de Cosmin! Cel mai in varsta si cu ochelari, parea a fi medicul. A pus intrebari succinte, la obiect, iar Cosmin s-a straduit sa raspunda. Intre timp au facut diferite investigatii, cu aparatura pe care a adus-o barbatul mai tanar.
- Mihai, nu mai e nici un dubiu, AVC major! Suna la spital sa fie pregatiti de primire! E foarte grav, are orele numarate! Tinere, tatal tau este intr-o stare foarte grava! Din nefericire, am ajuns prea tarziu! Cred ca accidentul vascular s-a produs cu cel putin 4-5 ore inainte! Nu vreau sa fiu dur, dar ar fi bine sa te rogi pentru el! Unde-i mama ta?
- Nu e in oras! E in Ardeal, la bunica mea! Am sunat-o deja, pana deseara ajunge aici!
- Bine, dar nu e nici o persoana matura pe aici? Eu cu cine vorbesc? Cu peretii?
- Domnule doctor, Cosmin e major, a implinit deja 18 ani! De fapt, mama lui lucreaza in strainatate si intamplator este in tara acum. Cosmin si tatal sau isi poarta de grija, unul de altul. Aici, la noi in oras, sunt de putina vreme, s-au mutat de curand.
- Tu, cine esti? In ce calitate vorbesti?
- Pai, sunt...
- E verisorul si colegul meu de clasa!
- Bine! Pana vine mama lui, te rog sa chemi la spital pe unul din parintii tai, daca sunteti rude! Cum te cheama, bronzatule! Parca, te cunosc de undeva!
- Sunt Ionut D., ma stiti de la fotbal! Sunt in echipa de tineret, iar dumneavoastra sunteti mereu la stadion cu ambulanta, cand avem meciuri oficiale.
- Asa e, manzule! Acuma, te stiu! Esti capitanul echipei! Bravo! Insa nu mai avem timp de taclale! Ajutati-ne sa-l ducem la masina! Cosmin, tu poti sa-l insotesti in ambulata pe tatal tau, iar tu fotbalistule, fuguta acasa, sa chemi la spital pe unul din parintii tai!
Dupa ce ambulanta a plecat, am incuiat casa si poarta cu cheile pe care mi le-a lasat Cosmin si am sunat-o pe Simona. Aceasta a iesit de la ore si a ascultat incordata toata relatarea mea. Nu stiam cum sa procedez mai departe. Minciuna lui Cosmin ma punea in dificultate. Cu o seara inainte, i-am mintit pe ai mei ca tatal lui Cosmin era deja internat in spital pentru niste analize, iar acum realitatea era alta. Uite, de asta nu-mi place sa mint! Intodeauna, o minciuna atrage o alta minciuna si pana la urma te baga in bucluc!
- Ionut, eu zic sa mergi la mama ta la servici si sa-i povestesti totul. Tanti Dorina e o femeie foarte de treaba, un inger, si o sa te ajute negresit. In plus, biroul ei e la 5 minute de spital.
- Da, Simona, asa am sa fac. Trebuie sa plec acolo. Te-am pupat! Mai vorbim dupa ce am vesti proaspete. Ce a zis Diriga?
- Era foarte ingrijorata! A spus ca dupa ore, daca Cosmin mai e la Spital, o sa treaca si ea pe acolo! Pa, Ionut! Tine-ma la curent!
- Pa, iubire!
M-am urcat pe bicicleta, am pedalat ca un nebun si am sosit foarte repede la spital. Cand am ajuns la terapie intensiva, Cosmin era pe hol si statea de vorba cu o doctorita.
- Buna ziua! Cosmin, cum e tatal tau?
- Buna Ionut, tocmai asta imi spunea doamna doctor! Nasol, foarte nasol.
- Buna ziua! Tu esti varul, despre care mi-a vorbit doctorul Bacanu? Au venit parintii tai? Unde sunt?
- Doamna doctor, imi pare rau! Tocmai au plecat din oras, la tara, cu o problema urgenta! Poate se intorc maine si vin la spital.
- E prea tarziu! O sa ne descurcam si fara ei, asa cum putem. Deci, Cosmin, cred ca m-ai inteles? Noi aici, nu putem face mare lucru pentru tatal tau! Nu suntem dotati corespunzator, suntem un spital mic. Poate la Pitesti, dar nici acolo nu cred! Pentru ca tatal tau este un fost ofiter, are dreptul la asistenta medicala din reteaua armatei. Chiar acum ma sa ma duc, sa iau legatura cu Spitalul Militar Central de la Bucuresti. O sa-l transferam acolo de urgenta. E un spital mare, foarte bine dotat si cu niste medici foarte buni, care sunt niste eminente. Este singura lui sansa.
- Am inteles, doamna doctor, va multumesc din suflet! Si eu ce trebuie sa fac!
- Pana noi pregatim formalitatile de transfer si aranjam cu ambulanta sa-l transporte la Bucuresti, tu da fuga pana acasa, pregateste niste pijamale si lenjerie de schimb, actele tatalui tau, ma rog tot ceea ce trebuie si bineinteles niste bani. O sa-l insotesti pe tatal tau in ambulanta, pana la Bucuresti si cred ca vei ramane acolo cu el, cel putin pana va veni si mama ta. Asa ca, ia si pentru tine niste lucruri. Acum, suna-o pe mama ta si spune-i sa vina direct la Bucuresti. Cu ce se deplaseaza?
- Cu masina ei, deja e in drum spre noi.
- Bine, sa mearga direct la Bucuresti. Iar tu, repede acasa sa pregatesti ce ti-am spus. Vezi, ca nu vreau ca ambulanta sa astepte dupa tine!
- Am inteles, doamna doctor! Am zburat! Va multumesc, inca o data, pentru ajutor! Ionut, vino cu mine!
L-am insotit pe Cosmin, iar cand am iesit din cladirea spitalului i-am dat cheile si bicicleta, ca sa se miste mai usor.
- Cu ce te mai pot ajuta, Cosmin? Ai suficienti bani? Imi pare rau pentru faza cu parintii, dar nu voiam sa complicam lucrurile.
- Te inteleg! A fost vina mea, ca am tras o minciuna! Dar nu stiam ce sa-i raspund atunci doctorului. Oricum, te-ai descurcat de minune! Iti multumesc, esti un prieten adevarat. Nu, nu am nevoie de bani. Tocmai ne-a lasat mama banii pentru cateva luni, pana la sarbatorile de iarna, cand a spus ca va veni din nou in tara. Si in plus, mi-a lasat si mie niste bani, pentru nevoile mele, fara sa stie Petre. Iti multumesc oricum pentru sprijin! Acum, plec sa ma pregatesc de drum! Tu ce faci?
- Pai, am sa te astept aici, sa te intorci. Pana atunci vorbesc cu Simona si cu ai mei! Vezi, sa nu uiti sa-ti iei incarcatorul pentru mobil, sa mai putem vorbi la telefon, ca stim ce s-a mai intamplat!
- OK! Pa, Ionut!
- Pa!
Dupa ce Cosmin a plecat, am sunat-o pe mama si i-am povestit, mai pe ocolite, ca tatal lui Cosmin ... |
 |
|
