Mai intai,am sa va atrag atentia ca asta este in primul rand o fantezie romantica,si abia pe urma una erotica,si sa va cer rabdare,pentru ca am scris mult.
Multumesc.
Dupa divortul parintlior mei,ramasesem cu mama.Nu stiu daca asa credea ea ca trebuie sa suplineasca si rolul tatalui,sau pentru ca eram eu un adolescent de doar 16 ani,dar mie imi parea ca devenise mult mai radicala,mai dura,si hotarata sa ma controleze cu orice chip...
Tata,disparuse din peisaj,si rareori ma vizita...nici eu nu il cautam -poate pentru ca simteam ca s-a spalat pe maini de mine si nu ii mai pasa ce se intampla cu mine.
La scoala,nu mai aveam chef de nimic,ma plictiseam si cautam o evadare din starea in care eram.Ajunsesem melancolic si blazat -si e ceva sa fi asa la varsta asta,cand altii sunt entuziasti si jucausi...
Eu ma retrasesem in mine,si aveam impresia ca nimanui nu ii pasa de mine,si ca nimeni nu ma iubeste sau ma place cu adevarat.Si ca si cum nu ar fi fost de ajuns,nu stiam deloc cum sa ma port cu baietii -care imi placeau- nu intrazneam sa ma arat interesat,nu imi placea sa ma joc fotbal si oricum,mama ma tinea din scurt...nici sa iae pe afara nu ma lasa...cica sa nu ma "inhaitez cu glanii"...
Altfel,eram un copil cuminte,cam timid si singur.
Periodic,mama avea tot felul de "treburi" misterioase de rezolvat,si ma lasa singur...as fi putut sa profit de absenta ei si sa ies pe afara,dar din pacate,baietii de pe la blocul meu chiar imi faceau impresia unor derbedei -poate si influentat de mama- si cu fetele nu stiam sa ma port...mi-era teama sa nu ma placa vreuna prea tare -cum deja mi se intamplase- si sa fiu nevoit sa ma eschivez cumva...mi-a parut tare rau de fata care ma placea,pentru ca era doar o prietena buna pentru mine,si nu m-am prins din timp cat de mult ma place...nici nu am stiut ce sa-i spun,sau cum sa o resping...pur si simplu am "disparut",sperand sa ma uite...
Si mai si statea destul de aproape de mine...mi-era si teama si rusine sa ma intalnesc cu ea...nu as fi stiut ce sa-i spun.
Si intr-o zi,pe nepregatite,mama m-a pus sa ma imbrac frumos -cica vroia sa cunosc pe cineva.Parea foarte nerabdatoare si agitata,si mi-am dat seama ca intalnirea asta insemna mult pentru ea...pe mine insa ma apucasera niste banuieli,nu prea placute.
Si iata ca soneria a sunat,si mama s-a grabit sa deschida,zambind larg,si cam fortat.Era un barbat cam de varsta mamei -45 si ceva de ani i-am dat eu la prima vedere,insotit de un baiat,ce aveam sa aflu curand,avea 18 ani,abia impliniti.
Barbatul era ceremonios,emotionat si el dar serios.Mi-a parut excesiv de politicos si protocolar,si nu mi-a placut de la prima vedere.Cu baiatul -care era fiul sau- era dominator si strict.Nu mi s-a parut o relatie fireasca intre ei,sau nu una de iubire.Tatal parea convins ca pe copii trebuie sa-i tii din scurt si sa nu-ti iasa din voie.
Pe tata il chema Victor,si pe baiat Cristi -dar am aflat repede ca i se spune Cristinel,sau Tzake.Si chiar parea tare copilaros,in ciuda faptului ca era cam cu un an jumate mai mare decat mine.
Si el era timid,si incurcat de situatie...
Parintii nostrii,pareau insa cel putin la fel de incurcati ca si noi...ne-au pus sa stam jos,si ridicati in picioare,au spus ca au un anunt important de facut: mama si cu el,se vor casatori.Totul e deja aranjat,si vom fii cu totii o familie mare si "fericita"!
Nu ni s-a lasat nici o clipa vreo iluzie ca am avea un cuvant de spus...
Apoi au insistat sa ne cunoastem...fiecare dintre noi,trebuia sa le punem intrebari celorlalti,si parintii ne "ajutau",punand chiar ei intrebarile in locul nostru..."cati ani ai?","unde inveti",Unde muncesti",etc...erau intrebari banale,care zau,nu ar fi ajutat pe nimeni sa-i cunoasca mai bine pe altii...
Tatal,era inginer,Cristi era licean...ii placea sa citeasca si sa se joace pe calculator -am aflat mai tarziu ca de fapt desi ii placea,nu prea avea voie sa se joace...si mie imi placea sa ma joc pe calculator...doar ca eu nici macar nu aveam unul...si mie imi placea sa citesc,sau foloseam lectura ca pe o evadare din viata "reala",care nu imi placea de fel...
Cristi stia sa cante la pian -nu foarte bine,dar macar ajunsese sa ii si placa,chiar daca nu facea ore de practica...
Noi nu aveam pian,asa ca nu avea cum sa-mi demonstreze talentele lui...
Mie imi placea sa desenez,si mama a sugerat sa ma duc cu Cristi in dormitor,sa ii arat desenele mele,si sa ne cunoastem mai bine.
Amandoi am primit sugestia cu usurare,si am avut impresia ca si parintii nostrii erau usuati ca totul a iesit atat de "bine".
Cristi,era un baiat tare simpatic,dragalash,dulcic,si care imi dadea impresia ca e exact ca un pisic,care abia asteapta sa fie mangaiat,dar se teme sa se apropie de cineva.
Porecla de Tzake,i se potrivea,pentru ca era jucaush -desi timid,curios,si rezervat totodata...
Mi-a facut impresia ca e neiubit si tinut din scurt...si ca nu stia cum sa se poarte cu ceilalti in general...nu se simtea in largul lui,nici macar in preajma tatalui sau -sau poate tocmai din pricina asta- si avea unele "iesiri" spontane in care adevarata sa fire iesea la suprafata,ceea ce parea sa-l incurce si pe el,si pe ceilalti...in afara de mine.
Mie mi-a placut de el din prima clipa,si foarte mult.Mi-a facut impresia ca e un baiat bun si cuminte,a carui spontaneitate si entuziasm a fost catalogata mereu in mod gresit ca "obraznicie","nesimtire" si "proasta crestere".
Stateam asezati pe patul meu si eu ii aratam desenele mele.El parea incurcat si incantat...in orice caz,era atat de crispat si de emotionat,incat am observat ca vorbea cu greutate...
Spre surprinderea mea,am simtit ca tremura...mi-era si mila de el...
Si eu eram emotionat,si nu prea in largul meu,dar Cristi era dat peste cap.
Am incercat sa-l fac sa se destinda un pic,vorbind si pentru el -nici nu mai stiu ce- scotandu-mi la defilare teoriile "filozofice" despre viata...Cristi abia putea sa-mi raspunda,si a durat ceva pana cand a reusit sa imi raspunda si altfel decat prin dat din cap si monosilabe.
Privise tot in pamant,si doar pe furish la mine,asa ca atunci cand in sfarsit s-a destins,am putut sa vad ca avea o privire foarte frumoasa...de om sincer,care nu stie sa se ascunda...se inrosea cu usurinta din orice fleac,era pistruiat,blondutz,si cu ochii verzi-caprui.Si avea o voce tare placuta...fara stridente,blanda,calda...
Imi placeau si mainile lui,erau frumoase,expresive...pareau facute sa mangaie -sau era doar fantezia mea.
Cand in sfarsit si-a "dat drumul",am fost placut surprins de entuziasmul cu care vorbea,de felul in care se inflacara,de firea lui jucausa,si totusi atat de blanda...mi s-a parut ca e acel gen foarte rar de om,care nu e capabil sa raneasca pe cineva in mod intentionat...fara rautate si viclenie.
Nu stiu ce o fi crezut el atunci,dar eu ma indragostisem lulea de el de la prima vedere,si tot ce spunea sau facea,doar imi dadea noi motive sa il iubesc.
Ma intrebasem de cateva ori,cum ar fi fost daca as fi avut un frate;ma gandeam ca nu as mai fi fost atat de singur,sau ca as fi avut pe cineva care sa ma inteleaga.Dar nu ma asteptasem niciodata sa primesc fratele din fantezii,doar ca sa descopar ca sunt indragostit pana peste ureichi de el!
Cand am incercat sa il trag de limba in legatura cu parintii lui,a devenit incordat din nou...cu grteutate mi-a spus ca mama lui murise...apoi a tacut...se uita in pamant,si cand a ridicat privirea,am vazut ca avea lacrimi in ochi...a spus: "mi-e dor de ea..." si a inceput efectiv sa planga!
Eu nu as fi reusit in veci sa plang de fata cu cineva,chiar daca eram si eu un baiat sensibil,dar el nu parea capabil sa se abtina...mi-a fost atat de mila de el,ca m-am pomenit imbratisandu-l...
Plandea incetisor,ca un copil...cu capul pe umarul meu...il mangaiam pe spate...si pe cap...si nu mai stiam ce sa-i spun...
"Lasa...o sa fie bine...o sa vezi..."
Suspina...s-a desprins din imbratisarea mea,inca plangand,si s-a ridicat in picioare deranjand cuvertura de pe pat si rasturnand caietul in care imi tineam foile cu desenele;m-am aplecat sa le ridic,si chiar atunci au intrat pe usa parintii nostrii...
Ce a urmat,poate sa para o comedie bufa...sau o tragedie stupida...mama,era convinsa ca eu l-am facut sa planga! -tatal lui,ca nu stie sa se poarte,si ca l-a facut de ras in lume...niciunul dintre ei nu parea interesat sa afle adevarul,si nici unul din noi nu am incercat sa ii contrazicem.Ne era rusine la amandoi.Lui sa explice de ce plangea,mie,sa il dau de gol si sa le spun.Asa ca i-am lasat amandoi sa ne moralizeze...
A urmat cina,prea scortoasa ca sa ne cada bine vreunuia,prea tacuta ca sa para ca ar fi vorba de o "mare familie".
Pe un ton sever,ne-au facut si al doi-lea anunt al serii,urma sa ne mutam impreuna,in doua zile,in apartamentul lor -care avea 3 camere,nu doua,ca al nostru.Apartamentul nostru urma sa fie vandut.Cu banii obtinuti,parintii faceau planuri sa ne mutam "la casa" undeva.Pana si clientul pentru apartamentul nostru fusese gasit,chiar maine,urmau sa se semneze actele,si cumparatorul sa se mute imediat.Cica asta fusese conditia cumparatorului,si mama fusese de acord,pentru ca pretul pe care il obtinuse era bun,si piata imobiliara in cadere in acel moment.
Dupa discursurile moralizatoare si dupa anunt,noi ramasesem tacuti,si acum toata lumea tacea itr-un fel penibil...Cristi si cu mine ne uitam pe pereti sau in pamant,si mama nu a mai suportat,si a rupt prima tacerea.Cica trebuia sa spele vasele pe care le folosisem la cina.Victor,a profitat de ocazie,si a spus ca "nu isi permit sa ne mai deranjeze",pentru ca s-a facut seara,ca multumeste pentru ospitalitate -si Cristi a fost pus sa multumeasca si el in mod formal,ceea ce a parut total anapoda.
Apoi si-a luat "la revedere" -si l-a intrebat din nou pe Cristi "ce spui?!" pe un ton inchizitorial,de parca era un copil tampit...si Cristi a spus si el "la revedere",si "mi-a parut bine de cunostinta" -de data asta,uitandu-se la mine.Apoi au plecat.
In ziua ce a urmat a trecut si clientul pentru apartament pe la noi,sa definitiveze ultimele detalii,si sa mai faca planuri de amenajare...
Cu mama nici nu am mai vorbit.Nici nu stiam ce sa-i spun,si cred ca nici ea nu stia ce sa spuna,chiar daca am avut impresia ca se simte vinovata pentru toata povestea,atunci cand fara sa fie intrebata sa inceput sa spuna ca trebuie si ea sa "isi refaca viata",si ca e treaba ei si doar a ei ce face cu viata ei...ca si cum ar fi intrebat-o cineva...sau ca si cum m-ar fi intrebat ea vreodata pe mine ce sa faca...
In ziua mutarii,am terminat de impachetat ce ramasese din ziua trecuta,si a venit si Victor sa ne ajute cu mobilierul...Cristi,cica era la cursurile de balet (!) -Victor a parut foarte dezaprobator si reticent cand a spus asta,si am ghicit de ce si lui si lui Cristi,le fusese rusine sa pomeneasca despre cursurile astea la prima intalnire.
Deja era seara,cand a aparut si Cristi,si cu ocazia asta,taica-su a tinut sa "explice" cat de mult il nemultumesc cursurile alea de balet,numai bune pentru niste fatalai...cica daca nu ar fi fost dorinta raposatei mame a lui Cristi,el nu i-ar fi dat voie niciodata sa face ceva atat de stupid...si mai ales intr-o zi atat de importanta ca asta...
Cristi se uita in pamant,incurcat,nestiind ce sa spuna...
Apoi a venit si masina,si am aflat cu ocazia asta,ca cea mai mare parte a mobilierului avea sa fie data unor rude,pentru ca oricum nu ar fi incaput in noua casa.
Nici macar patul meu -care era oricum o vechitura,si prea mare,de doua persoane (cel putin),nu avea sa ramana,la fel canapeaua mamei,prea mare,batraneasca si grea,care doar ar fi incurcat totul pe acolo cica.
Nu a ramas de fapt cine stie ce de mutat,doar un dulap si cateva piese usoare de mobilier,hainele noastre si ceva maruntisuri.
Habar n-am daca nu si-au dat seama,sau nu i-a interesat prea tare,dar dupa ce am terminat de mutat si despachetet ce era mai importantsi-au dat seama ca trebuie sa dorm impreuna cu Cristi,in patul lui.
Apartamentul avea 3 camere,e adevarat,dar una era sufrageria,una dormitorul lui Victor -si acum si al mamei,si una (cea mai mica),dormitorul lui Cristi.
Intr-adevar,nu cred ca ar mai fi avut unde sa incapa unul dintre paturile noastre acolo,si sufrageria,parea genl acela,plin de bibelouri,cu vitrina plina de pahare,cu oglinda,cu pestele de sticla pe televizor si trandafirii de plastic in vaza pe masa...
Adica genul de camera protocolara,"pentru musafiri",in care nu are ce sa caute un pat.
Ne-au pus sa ne spalam pe dinti si pe fata -de parca aveam 3 ani amandoi,sa ne imbracam pijamalele (acasa eu nu purtam asa ceva,ci dormeam in chiloti si tricou,sau fara,daca era vara si cald.
Si acum chiar ca era vara si cald,dar nu am protestat niciunul,lasandu-ne dascaliti...
Ne-au spus noapte buna -ca si cum toata situatia ar fi fost "normala",si ne-au expediat la nani...
Binenteles,niciunul dintre noi nu putea sa doarma...plapuma,era prea calduroasa,pijamalele la fel,era o noapte cu luna plina -si pe deasupra in camera mai era si o lampitza "de veghe",pe care Cristi o folosea,ca cica altfel nu reusea sa adoarma. (am banuit ca ii era frica de intuneric,sau se simtea mai putin singur cu luminita aia...)
Ne-am foit,mai intai...mai putin...sa nu ne deranjam unul pe celalalt...apoi mai mult,pentru ca -eu cel putin,simteam ca nu mai suport nici plapuma nici pijamaua aia afurisita pe mine,si cred ca nici el nu le mai rabda!
Si dupa un timp,il aud pe Cristi ca ma intreaba incetisor: "dormi?"
Nu pot sa adorm...am spus eu...mi-e cald de mor...
Si mie -mi-a raspuns Cristi...nu mai suport plapuma asta...
Eu nu mai suport nici pijamaua,am spus,acasa dormeam fara plapuma si dezbracat cand era asa de cald...
A...si eu...a zis Cristi...hai sa scapam de plapuma.Asa ca am dat-o jos.
-Eu mi-as da jos si pijamaua,ca nu o mai suport,am zis si eu.
-Pai si eu,daca nu te deranjaza...
-Nu,de ce sa ma deranjeze,poti sa o dai jos...
Asa ca si-a dat jos pijamaua,si a ramas in chilotzei -erau cu modele,cu mashinutze!
Insa eu ma fastaceam...
-ce faci,nu vrei sa iti dai jos pijamaua?
-ba da,doar ca nu mi-am mai luat si chilotii pe mine pe sub pijama,ca oricum ma gandeam ca o sa-mi fie cald cu ea pe mine...
-pai pot sa ma intorc,daca vrei.
-sti...eu m-am schimbat in baie,mai devreme,si chilotii mei au ramas acolo...
-pai iti aduc eu unii,din dulap,a zis el,si a dat sa plece.Dulapul era insa pe hol,nu in camera,si l-am oprit cu gandul la parintii nostrii.Chiar nu aveam niciunul chef sa ii trezim -presupunand ca dormeau- si sa ne "bucuram" de atentia lor.
-pai poti sa ramai in pantaloni atunci,a zis el,sau,daca nu-ti e rusine poti sa-i dai jos...
Eu ma fastaceam,pentru ca adevarul e ca imi era si rusine,si imi era si teama,sa nu se vada ca sunt excitat...reusisem sa ascund chestia asta pana atunci,dar nu ar fi fost posibil daca ramaneam gol.
-uite,a zis el,daca ti-e rusine,pot sa imi dau si eu chilotii jos si gata.
Ma uitam la el,dorind din tot sufletul sa spun "da",si temandu-ma in egala masura sa o fac...
M-am uitat "in pamant",nestiind ce sa raspund...
-hai ma,nu-ti fie rusine de mine...acum suntem frati nu? -a zis el.
Si a continuat: uite,mie nu mi-e rusine,si si-a dat jos chiloteii aia,dezvaluindu-si cucul.Zambea,ca de o shotie,si chiar si-a mangaiat penisul cu afectiune :P
Hai ma,vezi ca nu e greu?
-... |
Fratele cel nou
