|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |  il iubesc sincer 3''' | Autor : claudiu333 - 2009-07-20
Citita de 3656 ori - Nota 7.90 (30 voturi) | | | A trecut aproape o saptamana de cand l-am lasat acolo , in camera lui cerandu-mi iubire. Imi revine in permanenta in minte acel moment si ma chinuie ingrozitor. Oare am facut bine ca am ales sa renunt la iubirea pentru el si l-a sentimentele pe care se pare ca le simteam amandoi?Oare trebuie sa ii acord o a doua sansa ? Mai bine nu m-as mai gandi la asta acum pentru ca mai mult ma chinui fara rost.La cat de schimbator il stiu probabil ca si-a gasit deja pe cineva cu care sa ma inlocuiasca...dar de ce ma doare gandul asta atat de tare? Vreau sa mi-l scot definitiv din inima mea dar nu prea stiu cum sa fac asta. Odata ce a ajuns acolo pare sa se fi instalat foarte confortabil si dirijeaza sentimentele mele spre el.
Nu-i pot uita chipul desi nu l-am mai vazut de ceva timp. Nici acum nu a venit la scoala si ieri am aflat ca raceala lui a recidivat aducandu-l la un pas de a intra din nou in spital. Nu vreau sa ma mai intereseze nimic in legatura cu el dar e imposibil sa nu mai aud vreun coleg vorbind despre starea lui de sanatate. Mi-e teama de momentul in care il voi revedea si privirile noastre se vor reintalni. Sper ca pana atunci sa dispara total din inima mea sentimentele astea atat de puternice si totul sa se piarda intr-o adiere de vant.
Trebuie sa ma grabesc ca altfel nu voi mai ajunge la timp la scoala. Ma uit la ceas si vad ca e deja 7:30. Daca nu o sa ma grabesc un pic voi intarzi si ar fi a treia oara saptamana asta. Vreau sa ma intereseze dar parca nu mai dau atata importanta acestor lucruri ce alta data m-ar fi adus in culmea exasperarii. Cu putin timp in urma scoala era foarte importanta pentru mine. Intotdeauna am fost un elev silitor si am vazut scoala ca fiind o sansa spre viitor, o sansa spre mai bine, un mod sa-mi arat ceea ce pot si nu atat mie cat si celorlalti din jurul meu. Acum parca totul s-a pierdut si din acea gandire au mai ramas franturi prea putin importate . Se pare ca dragostea schimba oamenii radical. Niciodata nu m-as fi asteptat la asta, nu as fi crezut ca o persoana din viata mea ar fi putut sa ma influenteze atat de mult emotional, dar el a facut-o, el a facut mult mai mult decat asta...m-a iubit... dar nu trebuie sa ma gandesc la asta. Incerc sa imi alung rapid din minte toate astea si imi iau rucsacul in spate pregatit pentru o noua zi, o noua zi in care totul se va schimba.
De dimineata parca a fost mai bine, m-am trezit mult mai optimist, sau cel putin asa am vrut sa ma fac sa cred si sunt convins ca asta va fi o zi foarte buna daca va continua asa.
Nu am reusit decat sa fac vreo 10 pasi de la iesirea din bloc si deja gandul meu a zburat la el, sunt obsedat de el dar vreau de astazi ca situatia asta sa se schimbe. Vreau ca el sa dispara si asta imi propun , sa reusesc sa nu ma gandesc deloc la el sau macar...cat mai putin cu putinta. Increzator in reusita, inaintez grabit spre scoala dupa ce ma uit la ceas si vad ca deja e 7:46. Ceasul arata 7:58 cand intru in clasa si imi spun ca a meritat efortul sa alerg un pic. Am reusit sa nu mia intarziu. Ma asez in banca si ca de obicei imi scot cartile pentru prima ora. Iarasi istorie, dar asta-i viata, o sa ma plictisesc dar mai bine decat altceva . Deschid caietul si vad ca inca o data nu mi-am invatat dar sa speram ca nu voi avea parte de ascultat sau de vreun test tocmai astazi. Ma mai uit un pic peste lectie si in mai putin de cinci minute intra si profesorul fara catalog spre bucuria mea. In gand imi spun ca iar i-au facut-o cei de la cataloage si nu au deschis usa ca sa poata sa ne ia catalogul... 1-0 pentru ei si o bucurie in plus pentru mine. Radiez de fericire si imi dau seama ca a trecut mai mult de jumatate de ora de cand nu ma mai gandesc la el, la Cristi. Imi spun ca e un pas inainte si sunt mandru de mine, chiar foarte mandru ca am reusit sa ma abtin atat de mult. "Esti bun, tine-o tot asa" , imi spun in sine si mai scrutez odata clasa in speranta ca el nu e acolo. Surpriza, chiar nu este acolo.
Nu apuc sa ma bucur de fericirea ce se pare ca mi-a fost harazita inca o data pentru ziua de azi cand aud o vocea nervoasa:
-Imediat sa vad o foaie de hartie pe bancile voastre si incepeti sa copiati subiectele pe care le voi scrie pe tabla!
Bucuria imi fu imediat risipita. Inca o lucrare pe saptamana asta la care nu voi scrie nimic. "La dracu cu media mea",imi spun nervos.Ma uit in dreapta mea si imi dau seama imediat ca nu a venit colega de banca. Perfect pemtru ca asa voi putea alege subiectul cel mai usor pe care ni-l va da tinand cont ca profu da intotdeauna pe 2 numere.
Imi ridic ochii la tabla si imediat vad ca pe una era scris :
"Sub 1: Arhitectura in antichitate
Sub 2: Literatura in antichitate"
Fuck! nu stiu nici una nici alta dar cred ca aleg literatura pentru ca este mult mai usor. Nu mai stau pe ganduri si trec pe randul 2 mandru de reusita mea, pana la urma nu-i dracul chiar atat de negru.
Deja au trecut 5 minute si nu am scris mai nimic cu exceptia cerintei si titlului. "deja fac progrese" imi spun apeland la autoironie. "Oare cine o fi trait pe-atunci?..." , gandul imi fu insa intrerupt de cateva batai in usa. Ma intorc gandindu-ma cine putea fi tinand cont ca aproape jumate de clasa lipsea... saracul nefericit nici nu stie ce il asteapta, mai bine ramanea acasa si nu dadea nenorocitul asta de test. Cand vad cine intra pe usa mi se sterge orice urma de zambet batjocoritor acesta fiind inlocuit de o expresie de groaza. Era chiar el...era Cristi... fara a ma gandit imi alung gandul acesta din minte si ma intorc la lucrarea mea si deodata parca m-a plesnit inspiratia si incep sa scriu fara a ma opri pana cand spre oroarea mea vad ca cineva se aseaza pe locul liber de langa mine. Scrutez persoana aceea suspecta incepand cu picioarele si cu cat urc mai sus simt ca respiratia mea moare.
-Fuck! imi scapa fara sa imi dau seama si toti colegii se intorc spre mine ! Din reflex ma ridic dar bine ca nu m-a vazut si profu si simt cum o mana se ancoreaza pe antebratul merg tragandu-ma sa ma asez la loc.
E chiar el.
-Ai innebunit? Taci dracu si aseaza-te la loc pana nu te vede si te da afara! in vocea lui recunosc ca ii pasa, chiar ii pasa si desi incearca sa ma certe nu prea ii iese. Este prea dulce glasul lui dar nu... nu trebuie sa cad in plasa asta si trebuie sa ma tin tare pe pozitii, nu vreau sa imi mai fac iluzii.
-Ia mana de pe mine! ii spun fara sa-mi dau seama cand observ ca mana lui ramane pironita pe mine.
Cu un gest stangaci si-o retrage si isi ridica privirea din pamant incercand sa mi-o intalneasca pe a mea. "Nu o sa-i permit" imi spun si ma intorc la lucrarea mea evitandu-i privirea. Incep sa tremur, nu mai pot asa, simt cum ma pierd cu firea, e pre aproape de mine si nu cred ca mai pot rezista. Incerc sa imi reiau ideile referitoare la subiectul testului, nu prea reusesc dar macar incep sa scriu. Nu vreau sa ii arat ca m-a tulburat prezenta lui, nu vreau sa vada ca imi pasa de el sau ca am emotii cand e in preajma mea. Se pare ca imi reuseste pentru ca el se intoarce cu spatele la mine tinand cont ca nu da lucrare deoarece a lipsit destul de mult timp.
Ma uit la ceas si vad ca mai sun 15 minute pana se sfarseste ora. Nu am scris prea multe dar vreau sa se termine cat mai repede, nu mai suport sa stiu ca este acolo langa mine si ma priveste continuu. Incep sa ma joc cu pixul cu gandul ca asta ma va distra alungandu-mi orice tentativa de a ma uita la el. Deodata insa simt mana lui pe piciorul meu . Ma cutremur si nu stiu ce sa mai fac, nu stiu cum sa reactionez la un astfel de gest. Ce trebuie sa fac? Ma uit spre piciorul meu cand vad ca tine in mana o hartie si ma indeamna sa o iau. Plin de retineri intind usor mana si o cuprind cu degetele mele tremurande.
"Te iubesc si vreau sa fii al meu"
Cand vad acest mesaj simt cum fiecare celula din corpul meu o ia razna si un val de emotie amestecata cu furie ma patrunde.
-Termina cu asta! Te urasc si te vreau cat mai departe de mine! Acum ceva timp tu m-ai amenintat spunandu-mi ca o voi pati daca ma voi mai apropia de tine. Acum e randul meu sa fac acelasi lucru. Am vazut ca iti place sa fac amenintari. Eu acum te amenint. Daca te mai apropii de mine iti jur ca o patesti.
-Nu face una ca asta. Stiu ca ma iubetsi la fel de mult cum te iubesc si eu asa ca nu are rost sa te prefaci ca nu imi raspunzi la sentimente. Stiu ca ma iubesti, ma vrei...Sunt al tau! imi sopteste el ca raspuns la replica mea dura.
-Hei acolo! Ce se intampla? vocea profesorul suna atat de dur incat m-a cutremurat.
Fara a apuca sa spun nimic, Cristi se ridica si spune cu veselie:
-Ii dadeam sa copie colegului meu! M-a rugat iar eu nu l-am refuzat.
La auzul unei asemenea vesti profesorul se cutremura si striga:
-Afara amandoi si aveti pentru ziua de azi cate un 1!
-Eu ...nu ...nu am facut nimic....minte... dar nu apuc sa mai zic nimic ca profesul mai repeta o data sa ies afara si ma supun hotarat sa il calc in picioare pe Cristi imediat ce ies din clasa.
Cum se inchide usa pana sa imi iasa vreun cuvant de jignire pe gura simt ca sunt sarutat, simt gustul unor buze dulci ce se joaca cu ale. Limba lui patrunde in gura mea impletindu-se armonios cu a mea.Incerc sa dau inapoi dar ma ating de perete. Atunci el se apropie mai mult corpurile noastre unindu-se sub semnul iubirii si pasiunii. Imi pune mana dreapta pe piept, mana stanga o apropie de capul meu trecand-o usor prin parul ciufluit. Ma topesc in acest sarut atat de tandru si suav. Toate simturile imi sunt amortite si ma simt neputincios in fata unei astfel de forte. Nu mai pot sa mai gandesc. Vreau sa apelez la ratiune dar simt ca a disparut odata cu toata impotrivirea mea.
Dureaza cateva minute dupa care se opreste si ma priveste in ochi . Vad in privirea lui multa dragoste si afectiune, lucruri pe care pana acum le mai vazusem doar in noaptea aceea cand am fost la el...acea noapte de care nu vreau sa imi mai aduc aminte si vreau sa o uit pentru totdeauna...
-Te iubesc!
La auzul acestor fraze simt ca turbez si il imbrancesc fortandu-l sa pastreze o anumita distanta intre noi. Ma simt pierdut si incep sa plang. Nu mai vreau sa cred in ceea ce spune pentru ca a mai mintit pana acum. Nu mai vreau o noua dezamagire asa ca o iau la fuga pe coridor. Vine dupa mine si numai dupa cativa pasi ma prinde de mana.
-Te rog nu pleca. Nu vreau sa te mai pierd inca o data. Esti tot ce mi-am dorit vreodata si te vreau, vreau sa fii al meu.
"Ma iubeste sau minte?" , imi trece prin minte. Nu vreau sa mai cred....Nu vreau , nu vreau,nu vreau asa ca ma rup din stransoarea mainii lui si imi continui drumul spre iesire. Nu ma urmeaza si multumesc cerului pentru asta. Macar de atat ma simt eliberat desi e ca o picatira de bucurie intr-un ocean de tristete. Il iubesc la fel ca la inceput sau poate chiar mai mult decat atunci asta nu o mai pot nega dar ce sa fac daca ratiunea nu ma lasa sa mai incerc odata? Mi-e teama ca m-ar putea minti iar si toate sperantele mele s-ar risipi. Iar as suferi o dezamagire si nu mai vreau. Vreau sa il urasc....atat mai vreau...
Ma intorc si il vad ca vine spre mine, si ma opresc locului ca nu mai pot continua asa vreau sa se termine pentru totdeauna toata aceasta poveste si sa scap de sentimentele pentru el. Fara a mai spune nimic cand il simt aproape de mine ma intorc si il lovesc direct in obraz. Simt ca m-am eliberat de taoata furia, facandu-si loc in sufletul meu un sentiment sfios de bucurie si multumire de sine dar care e imediat risipit cand vad ca din gura ii curg firisoare rosii de sange. I se preling pe barbie insotite indeaproape de lacrimi . Mi-e rusine de ce am facut si simt ca ma prabusesc sub intensitatea sentimentului de vina. Ma apropii, il iau in brate si ii sterg sangele cu maneca jacketei mele. El se culcuseste pe umarul meu mulandu-se dupa conturul formelor mele. Ii ating parul cu buzele mele dar apoi cuprins de durere ma departez de el si o iau la fuga.
Nu m-am mai oprit pana acasa. Am deschis usa de la apartament si spre usurarea mea nu era nimeni acasa. Se pare ca mama avusese treaba pe undeva si a plecat. M-am dus la frigider si am luat un pahar de apa si am incercat sa il beau dar nu am putut. Ma simteam scarbos si de nesuportat asa ca fara a ma mai gandi la altceva m-am dus si am facut un dus. Simteam apa siroindu-se pe corpul meu si nu-mi puteam scoate din minte acel sarut de mai devreme, acel sarut fugar si totodata atat de romantic. Nu pot sa inteleg de ce il iubesc atat de mult cand el nu a facut altceva decat sa ma faca sa sufar si sa plang. Am varsat prea multe lacrimi pentru el si nu vreau sa mai plang, acum este randul lui sa sufere si sa stie ce am simtit eu atunci cand el m-a respins. Vreau sa ma razbun pentru cat de rau a fost cu mine si vreau sa il fac sa sufere, sa il fac sa imi doreasca raul. Vreau sa vad ca nu ma mai doreste si astfel poate ca va putea ucide iubirea asta din mine. Vreau ca el sa scoata din interiorul meu ceea ce a sadit cu ceva timp in urma. Doar asa voi putea sa incetez sa mai nutresc sentimente pentru el.
Acum sunt din nou in drum spre scoala cu speranta ca voi ajunge la timp pentru a patra ora. Nu stiu ce explicatii voi da profesorilor de la orele carora am lipsit. Nu vreau sa ma mai gandesc la asta. Vreau doar sa fiu acolo in banca mea si ziua sa se termine fara niciun altfel de eveniment neplacut. Vreau ca sa ma lase in pace Cristi.
Ajung in clasa doar cu cateva secunde inainte ca profesorul de fizica sa intre si ma asez in banca. Geanta e tot acolo unde am lasat-o, caietul de istorie la fel, dar el nu, nu nu mai este in banca de langa mine, este acum la locul lui si tot imi arunca priviri ciudate. Observ ca obrazut i s-a invinetit acolo unde l-am lovit cu putin timp in urma si incepe din nou sa ma strapunga un sentiment de vinovatie tot mai acut. Am facut rau fiintei pe care o iubesc... dar nu , nu il mai iubesc, sau mai bine zis nu vreau sa il mai iubesc...oare nu este acelasi lucru?
Nu totul porneste de la psihic? Daca vreau pot sa il mai iubesc sau sa nu il mai iubesc...cred, sau cel putin asa sper. Vreau sa imi propun sa nu il mai iubesc si sa se implineasca asta. Nu stiu cum o s-o fac dar trenbuie sa imi iasa. Nu mai pot sta atat de aproape de el pastrand sentimentele acestea atat de puternice pentru el. Ma macina iubirea pentru el...
Restul orei a trecut destul de repede tinanad cont ca fizica este unul dintre obiectele la care ma pricep cel mai bine si totul a mers ca si uns. Pauza a venit cu repeziciune si uite-ma aici, acum , in curtea scolii unde stau impreuna cu cativa colegi de ai mei, desi nu stiu prea bine cum am ajuns in aceasta ipostaza. Ma enerveaza toti acesti indivizi si vreau sa scap de aici dar, in cele din urma realizez ca e mai bine asa decat sa stau retras, oferindu-i lui Cristi o oportunitate de a ma aborda. Sta la cativa metri mai incolo de cand a inceput pauza si nu vrea sa isi ia ochii de pe mine. Ma simt usor deranjat de aceasta atitudine si deabia astept sa se termine pauza sa pot intra in clasa si sa scap de acei ochi in care ma pierd cu atat de multa usurinta, de aceea incerc sa nu ma mai uit la el. Inima mea insa nu e de acord cu asta si cauta in continuu o oportunitate de ai cauta privirea si parca sa ii transmita inca o data ca il iubesc si vreau sa fiu cu el.
Ma inspaimant cand vad ca vine spre mine. Nu stiu ce are de gand dar tocmai cand vreau sa plec un coleg incepe sa ma intrebe de nu stiu ce joc in retea de care nu m-ai auzisem in viata mea. Incerc sa scap dar el se apuca sa imi explice despre c... |
 |
|
|
|
|
|
|
