|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |  il iubesc sincer | Autor : claudiu333 - 2009-05-12
Citita de 5092 ori - Nota 8.02 (45 voturi) | | | Era o zi ca oricare alta si nici nu avem idee de ce avea sa se intampla la scoala. De dimineata m-am trezit cu o indispozitie accentuata incat imi trecea prin gand sa nu ma mai duc la scoala, dar totusi parca ceva ma impingea de la spate si imi spunea ca aceea avea sa fie o zi buna pentru mine, m-am imbracat si am plecat la scoala.
Primele 3 ore au decurs fara incidente majore, doar mici glume pe care le faceai colegii mei dar la care nu le intelegeam deloc rostul, intrucat mi se pareau absurde si infantile. Totul a fost monoton pana la ora de sport, care mi-a rezervat o surpriza de zile mari. Fara sa imi dau seama, in timp ca eu ma schimbam cu ceilalti colegi in vestiar, ei au plecat iar eu am ramas doar cu Cristi, un coleg foarte chipes de altfel care sincer ma atragea intr-un mod inexplicabil. Il gaseam atat de frumos si atat de atragator, in ciudat faptului ca eu consideram ca nu sunt atras de baieti, dar el avea ceva mai mult decat ceilalti. Corpul lui atletic si bine facut parca ma chema sa il ating, sa il simt in mainile mele. Observand ca am ramas doar eu cu el, inconstient m-am apropiat suspect de mult de el. Cristi nu mai avea pe el decat boxerii de culoare neagra, acest lucru incitandu-ma si mai mult. Ma tenta foarte mult sa il ating asa ca fara sa ma mai gandesc m-am apropiat si i-am pus mana usor pe spate. Tresarind parca dintr-un vis frumos el s-a intors si plic de stupoare mi-a spus:
-Ce faci? Ai innebunit sau ce e cu tine? Sau tu esti ....? glasul lui ii trada dispret si uimire.
Reactia lui ma facea sa imi para rau ca am incercat sa ma apropii de le mai mult decat imi este permis dar ceva din interiorul meu mi-a zis ca trebuie sa fac mai mult decat atat, daca tot am inceput trebuie sa continui. Am facut inca un pas catre el si doar atat i-am mai spus:
-Iarta-ma si asta sa ramana intre noi...dak iti place bine, daca nu asta este. Ultimele mele cuvinte au fost atat de sugrumate incat mi-a fost teama pe moment ca nu m-am facut inteles indeajuns.
Fara alte cuvinte m-am apropiat de el, i-am atins usor chipul si l-am sarutat. Ii simteam respiratia pe chipul meu asudat si simtem cum ma topesc in acel sarut atat de profund si senzual. Ma simteam in al noualea cer si cred ca la fel se simtea si el,sau cel putin asa am crezut atunci, caci in momentul urmator m-am trezit trantit la pamant. Incercam sa realizez ce se intamplase dar nu puteam concepe inca atat de multe evenimente intr-un timp atat de scurt. In clipa urmatoare am realizat ca de fapt Cristi ma impinsese la pamant. Cu o furie vadita pe chip a inceput sa imi reproseze si sa ma amenite:
-Daca mai faci asta inca o dat iti jur ca o sa regreti. Sa zici mersi ca nu te-am si lovit,dar data viitoare nu o sa fiu la fel de bland cu indivizi ca tine. Mi-e scarba de tine si de sarutul asta! glasul lui mi-a patruns in suflet si bucuria ce luase nastere cu cateva secunde inainte acum se risipea sub povara acestor vorbe grele. Ma raneau atat de mult incat simteam ca o sa incep sa plang insa ceva in sufletul meu imi spunea sa ma tin tare si sa infrunt situatia cu fruntea sus. Fara alte introduceri m-am ridicat de jos, si fara pic de emotie in voce i-am spus :
-Doar atat te rog ca ceilalti sa nu afle ce s-a intamplat aici. Daca vei tine secretul asta pentru mine iti jur ca nu o sa se mai repete scene de mai devreme. JUR!
Cu aceste cuvinte mi-am incheiat pledoaria resemnat si am iesit din vestiar indreptandu-ma spre sala de clasa intrucat nu mai aveam niciun chef de ora de sport. Fiecare pas parea ca imi adanca tot mai mult durerea in suflet. Aveam senzatia ca totul se prabuseste in jurul meu si nu mai pot nici macar respira. Fiecare secunda care trecea era insotita de amintirea acelui sarut fugar dar pe care inca il simteam atat de pregnant pe buzele mele. Oare de ce aveam senzatia ca si lui i-a placut, doar mi-a zis ca l-a dezgustat. <Il degustam> ...fraza asta imi revenea si revenea la infinit in minte, ma slabea de puteri , ma seca de sperante, ma intrista. Toate aceste curgeau in mintea mea asemenea unui rau involburat. Treceau.... reeveneau... treceau... shi iar veneau. Drumul pana in clasa mi s-a parut o eternitate, aveam senzatia ca urcam pe un munte si nu mai ajungeam, ma chinuiam din rasputeri dar eram slab si neajutorat in fata unui asemenea versant. Ma luptam oare cu imposibilul?...
Restul zilei a trecut infernal de greu si trairile mele erau din ce in ce mai apasatoare si suparatoare. La un moment dat ma intrebat daca nu cumva durerea e un cutit care face taieturi pe sufletul meu. Imaginea lui parca dadea putere acelui cutit invizibil si durerire deveneau tot mai acute. Oare iubirea nu insemna fericire, oare nu asta presupune arta de a iubi, sau ma inselam eu, sau era ceva mai asculns in spatele tuturor poemelor frumoase de iubire? Era prima data cand simteam iubirea si prima dezamagire din iubire.
Banca mea era paralela cu al lui dar la un rand distanta. Ma uitam la el pur si simplu fascinat dar ii evitam privirea. Ce mi se parea mai ciudat era faptul ca din cand in cand, sincer sa fiu suspect de des si el se uita la mine, dar cand isi dadea seama ca si eu faceam acelasi lucru imi evita privirea prefacandu-se ca se uita insistent pe geam. Oare cum va decurge relatia noastra de colegialitate de acum inainte. Nici inainte nu pot spune ca eram prieteni foarte buni dar macar mai vorbeam din cand in cand desi nu prea aveam multe lucruri in comun. Daca stau bine si ma gandesc de fapt noi nu vorbeam decat de scoala, de nimic altceva. Eram genul de persoane tangentiale.
Ziua s-a terminat fara alte evenimente majore si a venit si timpul sa mergem acasa. De obicei ma duceam cu Cristi si inca cu cativa colegi acasa incat stateam destul de aporape dar astazi am hotarat ca mai bine sa raman mai in spate si sa ii evit, dar se pare ca el avea alte planuri pentru mine. Desi am incercat sa o iau pe alt drum spre casa Cristi cu un sracasm ciudat in voce a insistat sa merg impreuna cu el si cu ceilalti colegi acasa. De teama ca sa nu se mai iveasca vreun motiv de cearta nu l-am contrazis si am hotarat sa ii urmez sfatul, care a sunat mai mult din gura lui ca o porunca. Daca stiam ca pe tot parcursul drumului avea sa faca aluzii la inclinatia mea sexuala nu as fi hotarat sa merg cu el, dar nu am stiut,asa ca am cazut in capcana lui.Punctul culminant al discutiei noastre a fost acela cand Cristi m-a intrebat cu nonsalanta:
-Iti mai plac baietii,<colegu>? vocea lui emana atat de mult dispret si furie incat am simtit ca ma topesc pe loc.
Am simtit ca fara de veste mi se taie picioarele si o caldura ciudata ma patrunte si ma macina. Fara alte cuvinte am hotarat ca cel mai bine ar fi sa neg si sa schimb subiectul asa ca am spus un <NU> hotarat si am intetit pasul.Restul drumului a decurs fara alte complicatii prea mari intrucat baietii au inceput sa discute despre diferite jocuri de strategie, fapt ce m-a bucurat ingrozitor de tare. Ma simteam usurat desi stiam ca totul nu se va termina cu bine intrucat reusisem sa deviez de la subiect discutia lor astazi , dar maine sau poimainie cand nu voi mai putea, sau ma vor barfi pe la spate ce voi face?
Aproape de casa lui Cristi am ramas doar noi doi deoarece, ceilalti colegi au luat-o fiecare pe drumuri diferite. Doar eu si el, ma speria aceasta viziune si ma temea de ce ar putea urma dar se pare ca m-am inselat. Pana la el acasa nu a mai zis nimic si ne-am despartit al fel de tacuti cum peterecusem ultima parte a drumului spre casa.
Obosit dupa o astfel de zi agitata cum am ajuns acasa, m-am culcat si am dormit vreo 2-3 ore nu mai stiu exact intrucat in acea zi parca pierdusem notiunea timpului, atat de bulversat eram.Cei patru pereti ai camerei mele ma sufocau si ma simteam asemenea unui prizonier intr-o inchisoare de maxima securitate. Grijile accentuau starea proasta pe care o aveam, asa ca am hotarat sa ies un pic afara si sa iau o gura de aer sa imi limpezesc gandurile. Locul unde puteam avea parte de linistea mult dorita era parcul din apropiere asa ca m-am indreptat cu pasi grabiti acolo. Gandurile incepeau sa se aduce si sa se sedimenteze in mintea mea. Cand am ajuns in parc m-am asezat pe o banca si am asteptam. Oare ce asteptam? Nici eu nu stiam exact dar eram sigur ca astept ceva, asta imi spunea sufletul, dar ce? Oare asteptam linistea de care aveam atat de multa nevoie? Insa nu apucai sa ating acel sentiment de liniste ca un sentiment de neliniste ma cuprinse. Vedeam si nu imi puteam crede ochilor...era chiar el...era Cristi la numai 10 metri de mine si se indrepta spre mine, sau cel putin asa credeam. In cele din urma se pare ca nu am gresit , chiar asta era intentia lui, de a se indrepta spre mine. Gandurile si simtirile mi-au luat-o razna, in sufletul meu parca se facea o restrospectie amanuntita a sarutului din dimineata respectiva. Sarutul. Repulsia lui. Umilirea. Toate reveneau cu o rapiditate uimitoare si ma faceau sa inghet de spaima. Oare voi avea parte de o noua umilire sau de data aceasta va fi mai intelegator cu mine si va fi de acord sa pastreze secretul nostru?
In cateva secunde se afla langa mine afisand pe chip o expresie de falsitate si batjocora. Am avut intentia de ai evita privirea crunta si rautacioasa dar a fost imposibil intrucat nu-mi puteam lua privirea dupa acei ochi atat de albastri si frumosi. Fara alte cuvinte mi s-a adresat cu un dispret evident:
-Ce faci aici? Ai venit sa agati deviati deia ca si tine ? Sa stii ca nu cred ca ai prea multe sanse sa gasesti pe aici asa ceva. Mai bine te-ai duce acasa si ai scuti lumea de prezenta ta inoportuna si deranjanta.
Fara sa imi dau seama o lacrima a luat nastere din coltul ochiului meu drept. Se pare ca si el a observat acest detaliu intrucat fata lui s-a preschimbat deodata afisand un sentiment de bulversare pe chip. Fara alte cuvinte mam ridicat cu greu de pe banca, pentru ca sufletul parea a capata o masa uimitor de grea si m-am indreptat spre casa dar plecarea imi fu curmata de ceva ce ma tinea in loc. Pe loc am intors privirea si am vazut mana lui inclestata pe antebratul meu. Un sentiment ciudat de infricosare amestecat cu senzatie de emotie mi-a cuprins sufletul gatuindu-l cu o sete neinteleasa.
-Stai si explica-mi de ce plangi!
Auzind acestea, lacrimile parca mai tare mi-au izvorat mai tare din suflet si nu le-am mai putut tine in mine si fara asa imi dau seama le-am simtit siroindu-mi pe obraji. Nu mai puteam tine in mine atat de multe lucruri. Deja era prea mult pentru mine si daca pnageam ma descarcam. Cu un gest violent si inconstient mi-am smuls mana din mana lui si am luat-o la fuga spre casa, insa el nu a renuntat si din doi pasi m-a juns si m-a cuprins in brate. Acum trupul meu era unit de al lui formand un tot unitar. Lacrimile mi s-au oprit instantaneu si m-am topit pur si simplu in bratele lui modelandu-ma dupa formele lui.
-De ce plangi? in glasul lui se simtea atata emotie si atat de multa compasiune incat imediat am simtit ca explodez de multitudinea de sentimente ce luau nastere continuu in sufletul meu. Iarta-ma daca ti-am gresit cu ceva dar nu am facut-o din rautate, sau....cel putin nu am vrut sa fie din rautate . Am vrut sa sune mai mult ca o gluma dar se pare ca a iesit altceva si te-am ranit. Sincer nu am vrut. Asta e cauza supararii tale, faptul ca te-am jignit?
-Nu! E faptul ca te iubesc ma! TE IUBESC! Asta-i problema. Dar e o iubire imposibila...
Raspunsul lui m-a descentrat de tot golindu-ma de toate trairile din sufletul meu:
-Poate nu e asa cum crezi tu... Hai cu mine.
Fara a mai pune alte intrebari prostesti l-am urmat. Nu aveam idee unde avea sa ma duca dar sa fiu sincer nici nu ma interesa . Important era ca eram cu el. Dar pe loc mi-am dat seama de ceva care mi-a taiat pur si simplu picioarele : ma tinea de mana si mergeam asa pe strada amandoi... Era iesit din comun dar fantastic. M-am lasat dus de val fara a-mi face alte ganduri negre si fara a ma mai ingrijora pentru ce ar putea sa se intample. Dupa numai cativa pasi mi-am dat seama ca ne indreptam spre casa lui. In mai putin de 5 minute eram in apartemul parintilor lor. Se pare ca nu erau acasa niciunul din ei doi... eram doar eu cu el...
Din reflex m-am asezat pe canapeaua din sufragerie si am asteptat. Oare ce asteptam? Asteptam ceva anuma? Aveam ce astepta sau imi faceam iluzii ca prostul? Fara sa imi dau seama Cristi a disparut din fata ochilor mele si s-a intors cu doua pahare de suc in mana, unul intinzandumi-l mie. Cu mana tremuranda l-am luat si l-am dus la gura desi simteam ca daca voi lua o inghititura voi vomita imediat din cauza multitudinilor de emotii care imi brazdau sufletul.I... |
 |
|
|
|
|
|
|
