Este seara... Si Hadrian nu a ajuns inca pe taramurile unde se va da, zilele urmatoare, una dintre cele mai importante batalii. Nu este o batalie care sa aiba repercursiuni asupra titlului detinut de Hadrian. Dar are o miza destul de importanta pentru ca este in joc viata iubitului sau, proxenetul.
Proxetetul, un tip trecut bine de cea de-a doua tinerete, are o imagine destul de proasta pe campul de lupta. Si nici colegii nu il agreaza. Multi luptatori spun ca ar trebui scos la pensie, ca e un „golan batran”. Dar nimeni nu sufla o vorba in public de teama imparatului Hadrian. Toti stiu ca luptatorul oficial, pentru noua batalie, va fi, din nefericire, Proxetul si nu un arcas ce a muncit ani buni la Cetate. Arcasului i se rupe inima. I se rupe inima si fostului guvernator, dar nu are ce sa faca...
”Pai, tatuca nu e corect, ca asta e un mare golan. Daca stie S. cu harta la subtiori... El vine aici doar sa se destinda”, intervine un luptator grasun, cu ochi albastri. Este preferatul guvernatorului din Cetate. E tanar, are o imagine buna, dar e genul de pufulete grasun care nu da doi bani pe felul in care arata. Isi cultiva in schimb relatii folosind apelativul ”tatuca” , atunci cand il striga, intre prieteni, pe Guvernator. Yeahhh, un taranete lustruit, gandeste, probabil, Hadrian, cand il vede....
Pufuletele in schimb nu da doi bani nici pe Hadrian si nici pe Proxenet. Stie ca atata timp cat e sustinut in Cetatea lui poate intra cand doreste in campul de lupta.
”De ce nu trimiti lista de propuneri la «prostanac», sa decida el cine intra «in campul de lupta»!” il sfatuieste pufuletele pe guvernator. ”In felul asta imi iau o piatra de la picior. Daca are noroc si sunt jocuri facute (rivalul proxenetului), atunci intra daca nu, nu. Il iubeste mult «Hadrian» si ma tem ca totul e aranjat intr-o anumita directie. Fiecare cu ai lui, cu pasiunile lui”, zambeste amar Guvernatorul.
Virginul arcas s-a zbatut pana in ultima clipa. Si-a facut o stragetie de lupta, a prezentat-o camarazilor si chiar a primit ceva munitie pentru armament. Virginul e un soldat luptator, sau cum se zice la cetate ”gospodar si ingrijit”. Vesnic imbracat cu pantaloni la dunga, camasa calcata si parul des, mereu pieptanat. UN TARANETE CARE PUTE A VACAR! Isi zice, probabil, nervos in sinea lui Hadrian.
Hadrian are darul de ii simti pe toti. Cu intuitia lui de pizda trecuta prin viata, le stie mai tuturor viciile. Stie cine vrea parai, cine vrea sa suga, cine trage la masea... Brusc isi aminteste clipele petrecute alaturi de Proxenet si rugamintile acestuia din ultimele saptamani. Isi aminteste prima data cand i-a supt pula, isi aminteste parfumul lui fin de curvar de Bucuresti si nici nu vrea sa se gandeasca la faptul ca pula lui preferata ar putea fi... pensionata. Nici nu vrea sa se gandeasca la faptul ca Dumnezeul prost ar putea sa ii retraga pula lui. Ce il intereseaza pe Dumnezeu? Doar nu e chiar atat de puternic precum Zeus. Oricand poate fi combatut cu teoria batranului Darwin. Oricand i se poate demonstra ca viata depinde si de cat de mult se invarte manivela de la ceasul inimii. Si ce daca Dumnezeu il considera pe Proxenet un golan ordinar? Nu are cum sa isi dea seama ce e de capul lui... se gandeste, probabil, Hadrian.
Dumnezeu arunca din cer un fulger si brusc incepe o ploaie in sufletul multor luptatori, care se pregatesc de marea batalie.
”Am incercat. Dar stii si tu de ce s-a luat decizia asta. Stii si tu ca nici eu si nici domnul «prost» nu am nesocotit tot ce ai facut tu pentru «Cetate». Stii si tu cine trebuia sa fie «luptatorul oficial» si de ce va fi «proxenetul», i-a rostit (cuvant cu cuvant si silaba cu silaba) guvernatorul. «Niste homosexuali fac din nou legea, la noi acasa», striga enervat Pufuletele in sedinta. Virginul se ridica si pleaca. E frustrat. La cateva luni dupa ce batalia a fost castigata de Proxenet a inceput sa ciripeasca, precum o randunica... A vorbit cu scriitorul acestei povestiri despre bordelul cu pizde si penisuri ale Proxenetului. Era speriat dar a vorbit, precum un barbat adevarat. ”Dapai ce conteaza ce stiu eu? Se aude ca e curvarie, ca sunt fete pentru afaceristi. Se vorbeste mult despre golanul asta in oras, chiar daca nu ii simte nimeni prezenta. Am auzit si eu ca are fete peste tot...”, vorbeste nervos si parca abia trezit din somn Virginul. La cateva ore, tot el cere o noua conversatie cu scriitorul. Pare nervos la fir, chiar speriat.... ”Despre domnul «proxenet» va spun tot ce stiu cu cea mai mare placere, dar eram buimacit de somn cand a-ti «vorbit cu fir». Nu stiu absolut nimic”, se scuza Virginul. La cateva sute de ani, in timp, vorbele lui zac si acum intr-un aparat mic, intr-o cutie, undeva intr-un apartament din Bucuresti.
Virginul este si acum trist. Uneori nervos.... Alteori frustrat. La doar o saptamana dupa vorbele lui pretioase, Proxenetul le-a facut tuturor o vizita. Venise sa vorbeasca despre luptele pe care vrea sa le dea pe campul de bataie abia cucerit. Prostii!!! Venise sa isi stearga imaginea murdarita de pizdele si penisurile crude de la bordel. ”Ai vazut? a venit rapid! Atunci chiar e ceva la mijloc”, ii sopteste Pufuletele Virginului. ”O fi dar eu nu mai vreau sa vorbesc aiurea. Sa faca ce vor”, spune mahnit Virginul.
Pufuletele si guvernatorul Cetatii stiu pasiunile Proxenetului. Stiu ca e supt de Hadrian, stiu pana si faptul ca pliantul lui de prezentare, din vremea in care era gladiator, a fost scris de altcineva. Stiu ca proxenetul nu stie sa scrie. Stiu ca e... analfabet. Uneori se amuza. Ii analizeaza pana si gestica, atunci cand e la lucru. Proxetul e acum un dandy. Uneori duce mana la barbie si vrea o noua coperta, alteori sta picior peste picior. In campanie fuma destul de des. Pufuletele il urmarea atent si isi facea diverse caracterizari in mintea lui. Cand sunt la lucru insa toti ii trateaza pe Proxenet precum un adevarat camarad. Spun ca e cea mai buna strategie.
Asa fac toti cei care il cunosc pe Proxenet si pe Hadrian. Unii chiar il iubesc pe Hadrian, altii ar vrea si maine sa scape de el. E cazul Sefului din orasul celui care scrie aceasta poveste. In ziua in care Hadrian se chinuia sa revina la tron, Seful venea cu suita mare la palat si cu misiunea de a-l ingropa pe Hadrian. Seful intotdeauna l-a considerat pe Hadrian un ”poponar ingamfat” , chiar mult prea ingamfat. Sefului ii e frica si de Hadrian si de Dumnezeu. Dar dintre cei doi are tentinta de a alege mereu pe cel mai puternic. Altfel nu ar avea acum statuie pe un soclu foarte inalt, chiar langa Muzeul de Geologie. In ziua cea mare voia sa il ingroape pe Hadrian, dar nu stia ce sa faca. Asa ca, in plina ceremonie, si-a trimis un prieten, o coada de topo... |
