|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |  In cautarea iubirii.... 2 | Autor : claudiu333 - 2012-02-05
Citita de 3649 ori - Nota 7.58 (40 voturi) | | | Aceasta este continuarea primei parti publicate aici pe site, pe care o puteti gasi la linku-ul urmator : http://www.fanteziierotice.ro/fantezii-cu-gay-sex-in-cautarea-iubirii-...-c6-f4357.html
Sper sa va placa. Spor la citit si astept pareri ;)
Ultimele luni trecusera ca prin vis. Multe lucruri nu se schimbasera, scoala mergea bine asa cum fusese si inainte sa ma mut la alt liceu si viata mea parea linistatita in mare parte. Un astpect al micii mele lumi parea cufundat in ceata, si anume, relatia mea cu Cristian. Inca mai era colegul meu de banca, prietenul meu, ne vizitam frecvent si petreceam mult timp impreuna dar lucrurile pareau sa mearga intr-o directie pe care niciunul dintre noi doi nu o cunostea. De multe ori eram aproape de Cristian, fizic, si oricat de mult incercam sa neg ce se intampla in interiorul meu constientizam ca anumite sentimente apareau. Nu le intelegeam insemnatatea, poate nici macar nu vroiam sa inteleg ce se intampla cu mine, dar speram ca va trece. Cu fiecare moment pe care il petreceam alaturi de el, speram ca nu va mai aparea acel ceva in interiorul meu, insa fara rezultat. Iar si iar, acele trairi reveneau cu aceeasi intensitate. As fi vrut sa vorbesc cu el despre aceste lucruri dar nu stiu cat de mut m-ar fi inteles. Nici macar eu nu am intelegeam. Cum as fi putut sa ii cer lui sa imi explice ce se intampla cu mine?!
Oare si el simtea acelasi lucru ?! Multe lucruri ma legau acum de Cristian, simpla lui prezenta imi era necesara, aveam nevoie de el pentru a fi vesel, pentru a fi plin de viata, pentru a fi eu. Imi era necunoscuta aceasta legatura mistica, dar prietenia noastra se conturase intr-un mod ciudat si special. De putinele dati cand lipsise de la scoala, ii simtisem lipsa si nimic nu era asa cum era de obicei, orele pareau mai lungi si mai plictisitoare si atmosfera parea anosta. Stiam ca si el simtea la fel cand eu nu ma duceam la scoala, mi-o marturisise la un moment dat , mai in gluma, dar o spusese. In acel moment am simtit bucurie, oara era rau sau bolnav ce se intampla cu mine? Un raspuns aveam sa gandesc in curand.
Trecusera doua luni de cand il cunosteam pe Cristian . Pe nesimtite au venit decembrie si toata agitatia de sarbatori. Ca in fiecare an, mama incerca sa decoreze casa cat mai frumos. Desi nu aveam sa ne petrecem Craciunul acasa, mama tinea mortis ca perioada pana in Craciun sa fie incununata cu fast si sarbatoare( ah...si sa nu uit de multitudinea de becuri si beculete de peste tot din exteriorul si interiorul casei) . Ca in fiecare an, eu si ai mei urma sa plecam la bunicii din partea mamei care stateau la munte. Nu ii vizitam decat o data pe an, dar de fiecare data gaseam acolo multa pace si armorie. Mi-ar fi placut sa facem acest lucru mai des dar programul parintilor mei nu le dadea ocazia sa mergem cu frecventa la ei.
-Alex, vii sa ma ajuti un pic ? Firul gandurile imi fu rupt de glasul vesel al mamei. Ea traia cu toata fiinta ei perioada Craciunului, acelasi lucru neputand sa il spun si despre mine sau tata, care afisam zambete bine voitoare mamei care ne implica in decoratul casei si in pregatirea celor necesare sarbatorilor. Acum era catarata pe o scara si se chinuia sa agate globuri rosii in partea de sus a bradului. M-am ridicat lenes de pe canapea si i-am intins pe rand restul globurilor de pe masa.
-Stii, m-am gandit mult la ceva anume si as vrea sa iti cer si tie parerea!
Cand mama spunea ceva de genul tot ce vroia era sa te instiinteze de ce decisese ea deja. Lucrurile erau deja hotarate, dar , din curtoazie ea considera ca ar fi frumos sa iti ceara si tie formal parerea.
-Te ascult mama... Glasul meu nu era la fel de optimist pe cat mi-as fi dorit dar cu siguranta ea era prea atenta sa potriveasca globurile in brad ca sa mai fie atenta la mine.
-Alex, am vazut ca in ultimu timp in petreci foarte mult timp cu Cristian- vorbele sale ma fulgerara si mintea mi se puse in alerta, oara mama observase si mama ca relatia mea cu Cristian era una mai speciala?- si m-am gandit ca ar fi o idee buna daca l-ai invita si pe el, impreuna cu mama lui sa mearga cu noi la munte de Craciun. Stiu ca sunt doar ei doi si ar fi frumos ca sa vina si ei cu noi, cred ca le-ar placea.
Aveam un presentiment in legatura cu asta...
Am stat si m-am gandit un pic. Ceva nu era in regula. Oricat de mult incercam sa inteleg atitudinea binevoitoare a mamei, unele lucruri nu se potriveau. De obicei eram doar noi, cei din familie, de sarbatori, de ce acum ar fi fost o exceptie? Mi-am intors privirea spre ea si m-am uitat oarecum suspect dar ea imi zambi si ma linisti oarecum. Poate crdea ca puteam deja sa il consider pe Cristian ca parte din familie,intrucat mai tot timpul era la noi acasa si se intelegea perfect cu mama mea. De multe ori i-am surprins stand de vorba si chicotind. Intre ei se formase o legatura si uneori eram chiar gelos. Speram ca acesta este motivul, speram ca asa se explica faptul ca vroia ca amicul meu impreuna cu mama lui sa petreaca sarbatorile cu noi.
I-am zambit si eu mamei, poate ca ma ingrijoram degeaba si totul urma sa fie frumos la fel ca in fiecare an.
-Ar fi super, mama! I-am spus.Cred ca avea sa fie super, mai ales ca aveam sa stau cu Cristian si de Craciun.
Acest gand m-a surprins si pe mine. Oare de ce doream atat de mult ca el sa fie langa mine? Lucrurile se complicau continuu, totul devenea din ce in ce mai confuz si ideile si sentimentele isi pierdeau conturul gandindu-ma la colegul meu de banca.
-Deci s-a facut! O sa o sun mai tarziu pe mama lui Cristian sa o intreb daca ar vrea s amearga cu noi. Sper sa fie incantata si sa ne insoteasca.
Mama m-a uimit inca o data. Era atat de dornica de ai ajuta si pe ceilalti. Mi-as dori sa pot vorbi cu ea despre ce se intampla cu mine, dar nu stiu daca ar intelege.
Ea a terminat de impodobit bradul si s-a retras in bucatarie. Eu mi-am luat cartea de pe canapea si m-am retras in camera mea. M-am aruncat in pat. Lumina slaba a camerei ma linistea. Am inchis ochii, incercand sa imi golesc mintea. Nu vroiam sa ma mai gandesc la nimic, nu mai aveam nevoie de nimic, doar de liniste sufleteasca.
***
Un sunet surd ma trezi din somn. Era telefonul meu. L-am scos buimac din buzunar si m-am uitat la ecran. Era Cristian. Am apasat pe tasta verde si am raspuns:
-Da… vocea imi suna un pic mai somnoroasa decat era cu adevarat dar poate asta il va descuraja si va inchide rapid.
Iluzii!!!
-Deci nu imi vine sa cred!!! Cristian tipa de-a dreptul. Glasul lui radia de entuziasm. Mi-am inchis ochii si mi-am trecut mana peste frunte. Probabil mama o sunase deja pe mama lui Cristian si ii spusese ce planuia si bineinteles ca ea acceptase si acum vom merge cu totii la munte.
-Da,da,stiu… i-am taiat-o plictisit. Stiu deja ca te-a sunat mama si ca veti merge cu noi sa petreceti sarbatorile la bunicii mei.
Dintr-o data tot entuziasmul de la celalalt capat a pierit intr-o tacere apasatoare. Probabil ca se astepta sa reactionez in alt fel. Probabil se astepta ca sa fiu la fel de entuziasmat. Stiu si eu ca trebuia. Simteam ca asa trebuie dar nu o puteam face. Ceva imi spunea sa imi temperez sentimentele. Acum ma simteam vinovat ca l-am facut si pe el sa se simta prost. Daca acum credea ca nu vreau s amearga cu noi si o va suna pe mama si ii va spune ca a aparut o problema si nu ne mai poate insoti.? Gandul acesta ma infiora. Cine sa ma mai inteleaga?! Nici eu nu ma mai intelegeam!!! Acum voriam ceva , in momentul urmator doream cu totul altceva.
-Nu ma intelege gresit. Chiar ma bucur ca veniti cu noi! Incercam sa repar gafa. Incercam sa fiu mai optimist Si chiar eram in adancul meu, dar nu puteam sa ma exteriorizez prea bine.
-Alex, sa stii ca nu e nicio problema. Chiar nu am stiut ca nu ma vrei in preajma ta…
Parea atat de trist. Asta m-a afectat si pe mine. Ma durea cand nu era bine. O simtisem de multe ori . Daca nu mergea ceva bine cu el acest lucru se rasfrangea si asupra mea. Ne apropiasem mult in ultimele luni, poate mult prea mult… uneori cred ca mai mult decat e necesar, dar prea tarziu…
-Cristian, stii ca nu e asa, vreau sa imi petrec timpul cu tine, doar ca sunt abia trezit din somn, intelege ca nu e nimic in neregula cu faptul ca tu si mama ta mergeti cu noi in vacanta.
-Bine… era un gram de speranta in vocea lui. Ma credea intr-o oarecare masura.
Am rasuflat usurat. Reusisem!
-Chiar ma bucur! Sincer! Am fost foarte incantat cand mi-a propus mama asta. Deci,ce zici, te pui pe impachetat? Cred ca plecam poimaine.
-Da. O sa incep sa imi fac bagajul. Mama e foarte incantata de plecare. Sper ca o sa avem parte de momente frumoase cu voi.
Vocea lui Cristian era un pic ezitanta, oare si el avea un presentiment ciudat in legatura cu aceasta plecare? M-am cutremurat un pic la acest gand. Cristian parea initial destul de entuziasmat, dar acum parea pus pe ganduri.
-Hai ca te las sa impachetezi in continuare. Si eu trebuie sa ma apuc sa imi fac bagajul si in curand o sa ma cheme si mama la masa. Ne auzim mai tarziu. Pa!
-Pa!s-a auzit de la celalalt capat urmat de o liniste incremenitoare.
Am lasat telefonul din mana si mi-am fixat privirea spre fereastra. Peste doua zile aveam sa fiu la bunicii mei impreuna cu ai mei dar si cu Cristian. Avea sa fie o aventura, eram sigur de asta. Simteam ca momentul adevarului se apropia. De mult alergam de intrebari ale caror raspunsuri nu vroiam sa le accept. Multe sentimente au fost ascunse, multe ganduri inecate in disperare. Urma sa petrec o perioada lunga alaturi de Cristian.
Avea sa fie o vacanta cum nu a mai fost…
Cele doua zile au trecut si momentul plecarii a venit mult mai devreme decat mi-as fi dorit. Nu mai vorbisem decat de 2 ori cu Cristian in aceasta perioada. N-am avut multe sa ne spunem, m-a sunat doar sa ma intrebe ce ar trebui sa isi puna in bagaje. Mi-as fi dorit sa nu sune, desi simteam nevoia sa vorbesc cu el. Chiar si cand mi-a telefonat simteam ca asta e mai mult o scuza ca sa ma auda.
Mama a vorbit cu mama lui Cristian de cateva ori si au stabilit toate detaliile. Totul era bine, mai putin eu. A fost pentru prima data cand nu am fost la fel de entuziasmat de aceasta vacanta. Ai mei au observat aceasta schimbare, desi am incercat sa maschez acest fapt cat de mult puteam, invocand motive puierile ca oboseala sau pur si simplu faptul ca am o stare mai proasta.
* * *
Ceasul mi-a sunat parca mai incapatanat decat in alte dimineti, l-am oprit in incercarea de a mai atipi la loc. M-am zvarcolit un pic in pat, dupa care neavand somn m-am ridicat, mi-am facut programul de dimineata si mi-am coborat bagajul. Celelalte lucruri erau deja pregatite, mama avusese grija de toate inca de seara. Tot ce mai ramanea de facut era sa ii asteptam pe Cristian si mama lui.
Soneria de la intrare s-a auzit si am stiut ca momentul pe care incercam sa il imping cat mai departe de timpul prezent sosise. Usa s-a deschis si i-am putut zari pe cei doi musafiri de langa fereastra unde ma postasem urmarind activitatea din curtea interioara. Am oftat scurt simtind ca greul abia acum avea sa urmeze. Mama i-a intampinat pe cei doi si m-am dus si eu si am dat buna ziua plictisit. Cristian s-a uitat incordat la mine, probabil ca simtea ce era in interiorul meu. De multe ori credeam acest lucru. Avea darul de a privi dincolo de vorbele si gesturile mele asa cum faceam si eu cand observam ca are o problema pe care nu vrea sa o discute cu mine. Din acest punct de vedere eram foarte apropiati, dar devenea ciudat cand avansam prea mult pe acest teritoriu interzis si descopeream lucruri care nu erau in regula.
De multe ori il surprinsesem pe prietenul meu uitandu-se la mine cu o privire, care mi s-a parut cel putin suspecta. Iar cand observa ca il privesc fix, se simtea descoperit si incerca sa se uite in alta parte. Am incercat atunci sa imi explic ce se intapla, de ce se poarta asa de ciudat, dar lucrurile imi erau prea vagi. In acest mare puzzle, eu aveam acces la prea putine piese si nu puteam sa imi dau seama care e imaginea de ansamblu, vedeam doar mici franturi... Acest lucru ma deranja la culme, mi-ar fi placut sa stiu ce crede Cristian in acele momente despre mine, mi-as fi dorit sa aflu care sunt trairile lui interioare, dar chipul brusc i se crispa si nu ma lasa sa patrund dincolo de acel zambet de fier pe care il afisa.
Acum insa parca nu mai era ca alta data, acum era o altfel de privire, nu dorea decat sa se convinga ca sunt in regula, ca imi face bine prezenta lor. Insa acest lucru nu i-l puteam arata pentru ca nici macar eu nu credeam .
-E timpul sa plecam! Hai, toata lumea la masina! Alex, sper ca nu ai uitat nimic! glasul mamei cufunda totul in neant, toate gandurile mele se risipira .
Am respirat adanc simtind nevoia sa iau o cantitate mai mare de aer in piept si mi-am zis "Asta e!" , dupa care mi-am ridicat de jos bagajul si l-am dus la masina.
-Alex si Cristian, voi veniti cu mine! Maria va merge cu mama cu masina cealalta! se auzi vocea tatalui meu care pica asemenea unui trasnet prelung, urmat de un tunet asurzitor care ma paraliza pentru un moment.
Dezmeticindu-ma am incercat sa protestez, dar stiam ca nu are niciun rost, odata ce mama hotarase ceva, lucrurile nu se mai schimbau sub nicio forma. M-am conformat si mi-am pus bagajul in masina, dupa care m-am urcat pe bancheta din spate a masinii. Speram ca asta sa reprezinte un apropo suficient pentru Cristian ca trebuie sa se urce in fata, dar din pacate nu a fost. El se aseza langa mine, in spate. Am oftat prelung, gest care nu ii scapa lui Cristian. In aceste momente nu il doream, nu il vroiam langa mine, simteam ca e mai bine ca el sa fie la kilometri distanta , dar in acelasi timp simteam ca daca nu ar fi aici, cu mine, i-as duce dorul . Aceste trairi contradictorii ma oboseau, ma sleiau de puteri.
In momentul imediat urmator m-am simtit vinovat, el nu avea nicio vina pana la urma, eu eram singurul vinovat pentru ce se intampla in mine. nu am fost in stare sa ma controlez si asta era doar vina mea. Tata a urcat la volan si masina a pornit cu un zgomot surd. M-am tras cat mai spre fereastra din dreapta si mi-am lipit fata de geam. Incercam orice numai sa il evit pe cel de langa mine. Era atat de aproape dar totodata atat de departe pentru ca il impingeam cu minte, incercam sa ii proiectez prezenta undeva departe. Tata incerca sa vorbeasca, cu noi dar nu eram in stare sa reproduc niciun sunet. Doar Cristian mai spunea din cand in cand cate ceva, lucruri pe care le simteam straine, din ce in ce mai indepartate de mine.
***
Tot restul drumului a fost la fel. Cele 4 ore pe care le-am facut pana la casa bunicilor au fost incordate si pareau ca nu se mai termina. Cand am ajuns am simtit cum mi s-a luat o piatra de pe inima. Am coborat repede din masina si m-am grabit spre usa de la casa bunicilor, lucru insa cam greu de facut din cauza zapezii. Pe jos se asezase un strat de vreo 30-40 de cm.
In jur totul era cufundat in alb. Totul se afla sub stapanirea troienelor imaculate. Linistea trona in acest capat de lume uitat. Mi-as fi dorit ca si in inima mea sa fie la fel de liniste. Mi-as fi dorit ca peste sufletul meu sa cada o ninsoare la fel de abundenta care sa inghete toate gandurile si temerile mele. Copaci, case, garduri, toate purtau aceasta haina grea a iernii dar nu se plangeau, pareau cufundati intr-un somn profund. In departare se zarea un varf de munte, l-am privit consternat. Era atat de tacut, atat de solemn. In nemiscarea lui incremenitoare se impunea tuturor caselor de la poalele lui. Doar siruri dansante de fum negru ieseau pe cosurile vechi ale caselor. Mi-am intors privirea spre ceilalti. Mama impreuna cu doamna Maria incercau sa dea jos restul bagajelor din masina si tata si Cristian deschideau portine mari ale curtii pentru a parca masinile acolo. Eu m-am indreptat spre casa bunicilor. Nu zaream pe niciunul prin curte asa ca m-am apropiat de fereastra si am batut in geam dupa care am patruns in curtea din fata casei. Era un spatiu ingust, inconjurat de un gard acoperit de zapada, care despartea curtea aceasta mica de restul gospodariei . Am auzit usa deschizandu-se si am zarit-o pe bunica.
-Alex! Ati ajuns! Chipul ei rumen, incadrat de basmaua viu colorata radia de bucurie. Era vesela de fiecare data cand veneam sa o vizitam.
M-am apropiat de ea si am imbratisat-o si ea m-a sarutat pe ambii obraji.
-Dar unde sunt ceilalti? m-a intrebat nerabdatoare.
Am aratat cu privirea spre poarta si ea s-a indreptat in acea directie. In urma ei, iesise si bunicul. El m-a intins mana solemn si mi-a zambit binevoitor. Imi era dor de amandoi si ma simteam bine ca am ajuns aici. Dintr-o data totul parca se cufunda intr-o liniste familiara, o liniste pe care nu o mai cunosteam.Trupul mi s-a relaxat si parca totul se insufletea in jurul meu.
Am intrat cu bunicul meu in casa, auzindu-i si pe ceilalti in urma mea. Rasetele celorlalti spargeau linistea inghetata din jur. M-am dus in camera bunicilor. Era o camera nici prea mare, nici prea mica, puternic luminata. M-am asezat langa soba in care ardeau cu zgomot lemnele. In camera era cald si tocmai acea caldura ma molesea. M-am lipit de teracota calda si m-am lasat prada acelei moleseli. Usa s-a deschis din nou si au intrat si ceilalti. Cristian era in urma tuturor si l-am recunoscut imediat, nu se simtea in largul lui , dar incerca printr-un zambet fortat sa ii faca pe ceilalti sa nu observe asta. Mi-a parut rau pentru el, dar nu puteam face nimic. Incercasem atat de mult sa il indepartez de mine in masina, incat acum il simteam departe, undeva de unde nu mai putea ajunge la mine. Mi-am inchis ochii si m-am bucurat de caldura. Era placut. Ceilalti au inceput sa vorbeasca. Bunica facuse deja cunostiinta cu mama lui Cristian si se parea ca deja se placusera reciproc incat toti erau numai un zambet, insa nu imi mai pasa. Ma simteam bine, asta era tot ce conta. In jurul meu se materializase o sfera invizibila care ma apara de ceilalti. Nu ma mai afectau nicidecum.
Cred ca am stat acolo cateva minute bune, dar de la un moment dat caldurea devenea suparatoare. Acea stare de moleseala se transforma incet in iritare, era prea multa vorba, era prea multa galagie si agitatie in jurul meu asa ca mi-am luat geaca de pe pat si sub privirile celorlalti am plecat. Am iesit din curtea din fata casei si m-am indreptat spre gradina bunicilor. Era o suprafata in panta acoperita insa acum de cantitati uriase de zapada. Era liniste. Nu batea vantul, dar racoarea iernii imi biciua placut chipul. Fata de caldura de mai devreme, acum racoare era binevenita. Am desfacut bratele si m-am lasat patruns de linistea din jur. Ma simteam fericit. Frigul ma patrundea intr-un mod placut. M-am aplecat si am bagat mana in zapada afanata.
Wow!!!Un bulagare ma lovi din senin in ceafa. Linistea mea se franse brusc ca o panza pe paianjen. M-am intors si l-am vazut pe Cristian zambind. Era mandru de fapta lui, lucru care ma irita si ma amuza in acelasi timp. Am luat si eu o mana de zapada, am facut-o bulgare si am aruncat-o spre el dar fara rezultat, s-a ferit in ultimul timp. Razand a facut alt bulgare si a aruncat in mine, ratand de aceasta data. Am ras incantat si am facut alt bulgare, dar de data asta l-am nimerit in mana stanga. S-a uitat amuzat la mine, incercand totodata sa mimeze o fata razbunatoare. Urmatorul bulgare din partea lui ma lovi fix in frunte si amuzat de acest fapt m-am napustit asupra lui l-am impins in zapada. Pastrandu-si oarecum echilibru incerca sa ma dezechilibreze, dar am ramas ferm pe picioarele mele. Incercam sa ne daramam in zapada. Mainile mele erau prinse de ale lui si corpurile noastre se miscau haotic.
Un moment de neatentie din partea mea si am simtit cum ma cufund in zapada rece dar placut de pufoasa. Mana mea insa ramase inclestata pe bratul lui Cristian si acesta cazu peste mine. Am incremenit amandoi. El era asezat peste mine si privirile noastre staruiau una in alta. Respira sacadat, obosit dupa joaca noastra. . Simteam ca trebuie sa ma misc dar ceva in mine nu ma lasa. Totul incremenise in jurul nostru. Timpul parea oprit in loc, numai privirea lui era vie. Isi umezi usor buzele cu o miscare senzuala. Am simtit un nod in gat. Fata lui perfecta era atat de aproape de a mea incat ii simteam gustul respiratiei, era un gust dulceag si mirosea placut. Respira din ce in ce mai greu si nu-si muta privirea de la mine. Chipul lui capata o lumina aparte in razele timide ale soarelui. Parea atat de frumos...
Am simtit ce avea sa se intample, stiam ca asa va fi, dar nu am facut nimic sa impiedic asta. Brusc si-a apropiat chipul de al meu si am simptit buzele lui umede peste ale mele. Le apasa peste ale mele si am simtit cum isi strecoara limba fierbinte intre ele. Miscari tandre si suave au urmat. Buzele mele se scaldau in dulceata lui. Pareau a avea propria lor viata. Se miscau, se atingeau intr-un ritm ametitor si se striveau cu o pofta vie. Limba lui se atingea de a mea si gustul lui delicios il simteam acum mai pregnant. Si-a trecut mana rece peste chipul meu, dar nu raceala acesteia ma facu sa tresar ci atingerea lui, pielea lui fina . Cu tandrete imi contura cu degetele umede chipul in timp ce buzele noastre se scaldau intr-un izvor de pasiune. Corpul mi se relaxase si se modela dupa al lui. Aveam ochii inchisi, dar cu sufletul ii vedeam chipul perfect, acei ochi negri patrunzatori, acele buze voluptoase care se frangeau acum in sarutari fierbinti. I-am cuprins chipul in mainile mele simtind nevoie sa il ating, sa ma conving ca e real. Era adevarat, la fel de adevarat ca acel sarut care nu se mai termina si care speram sa nu dureze la nesfarsit. Ritmul in care ni se miscau buzele se intetea si respiratia devenea din ce in ce mai rapida. Dorea sa ma aiba si il doream. Gandurile nu isi mai aveau rostul, acum totul se scalda in aceasta mare de pasiune. Sarutul devenea salbatic, dar nu imi pasa, limba lui se misca intr-un ritm ametitor si se unduia dupa a mea, buzele se frangeau in acest joc nebun. Si-a trecut si cealalta mana peste chipul meu. Sarutul continua fara incetare....
A durat mult,foarte mult pana cand si-a departat buzele de ale mele . Si-a deschis brusc ochii si m-a privit fericit. Era o privire plapabila,fericirea lui umplea aerul rece al iernii. Mi-a zambit intr-un mod total diferit de cum o facuse pana acum, dintr-o data parea schimbat de cum il cunosteam, disparuse de pe chipul lui tristetea aceea permanenta si nesiguranta pe care le vazusem de atatea ori. Am incercat sa spun ceva, dar cuvintele mi s-au oprit in gat. Daca ii spulberam fericirea atat de inocenta? Mi-am inchis ochii temator, nu stiam cum sa ma simt, nu aveam idée ce trebuia sa fac, de fapt, ce facusem?! M-am uitat din nou in ochii lui si pentru o clipa am simtit ca el stie ce se intampla cu mine, stie ce e in sufletul meu, stie ce temeri am si ma intelege perfect. Parea sa spuna: “am trecut si eu prin asta, stiu ca e infricosator, dar asa e la inceput, asa e intotdeauna noul, nu te speria, incearca sa gandesti cu sufletul si totul va fi bine”.
Oare asa avea sa fie?! Ce facusem? Ce eram? Pentru un moment imi trecu prin minte reactia parintilor mei. Ce ar fi spus ei? Cum ar fi reactionat daca m-ar fi vazut aici, cu Cristian, sarutandu-ma. Nu avea cum sa fie bine, oricat de mult incerca el sa ma convinga ca era in regula. M-am intristat la gandul acesta. Tocmai facusem o greseala.
Si brusc totul se lumina asemenea unei zile orbitoare de vara. Aceasta apropiere de Cristian nu era intamplatoare, toate lucrurile, toate acele sentimente pe care le aveam in prezenta lui, toate acele nopti in care nu dormisem gandindu-ma la ce se intampla intre mine si el erau doar din cauza acestei atractii care ne adusese in acest punct. De ce nu imi dadusem seama mai devreme de toate aceste lucruri, de ce nu incercasem sa tai de la radacina acest rau care se nascuse in inima mea? O relatie ca asta nu putea rezista, dar nu, nici macar de atat nu putea fi vorba, cum as fi putut sa am o relatie cu Cristian, cum? Ar fi fost impotriva legilor naturii, tot ce stiam pana in acel moment se rezuma la masculin si feminin, nu la masculin si …masculin.
Cristian continua sa se uite la mine, si avea aceeasi fericire prosteasca pe chip incat imi era mila de el, oare credea ca avea sa fie mai mult? Dar simteam ca vreau mai mult, desi incercam sa infranez aceasta dorinta, simteam ca trebuie sa fie mai mult, simteam ceva unic pentru acest baiat, simteam ca fara el nu pot sa stau, ca fara el nu as mai fi eu. O lupta se dadea in interiorul meu, asta era sigur, o lupta la care participam parca neputincios, nu puteam sa fac nimic, toate trairile acestea contradictorii ma copleseau. Singurul pilon de care puteam sa ma prind acum, parea Cristian, chipul lui atat de implinit cu trasaturi barbatesti atat de bine pronuntate aparute parca din senin. Ma simteam atras de el intr-un mod unic. Ma tinea strans langa el, trupul lui fiind peste al meu. Nu puteam sa ii simt pielea, dar ii simteam caldura corpului. Radia intr-un mod special. S-a apropiat si m-a mai sarutat o data scurt. Am ramas insa impasibil la acest gest , buzele lui parca nu mai avusera acelasi impact, desi pentru un moment am tresarit la acest al doilea contact. Incercam sa imi infranez dorintele, cumva trebuia sa reusesc…cred.
-Alex, esti frumos! Linistea din jur se sparse cu aceste simple cuvinte. Si-a ridicat un pic capul si m-a pupat pe frunte.
In sinea mea am zambit de acest gest, atat matern dar totodata atat de sincer. M-am inmuiat sub vorbele lui, stiam ca nu trebuie, dar asta simteam. Una imi spunea ratiunea si una imi dicta sufletul sa fac. Cautasem fericirea o viata intrega in diferite lucruri, in scoala, in familie, in prieteni, in muzica, in orice lucru si niciodata nu simtisem ce imi oferea Cristian in aceste moment. Visasem sa ating asa un apogeu. M-am uitat intrigat la el, dar el parea sa nu mai vada nimic, era imbatat in fericire. Eram invidios, eu nu am puteam simti atat de profund asta, eu nu eram asa, simteam ca nu ar fi fost corect sa incerc sa ating acea bucurie atat de copilareasca, nu aveam dreptul la ea pentru ca se opunea tuturor tiparelor societatiii. Ce facusem noi nu era in regula, dar cu toate acestea, el era impacat cu asta, profita de gestul nostru prostesc. Vroiam si eu sa nu imi pese, dar cu toate acestea gandirea pe care o aveam ma impiedica sa o fac.
M-a mai sarutat o data, de data aceasta mai pasional, buzele lui se apasau brutal peste ale mele. Mi-am intredeschis gura dandu-ma batut. Si-a dat seama si a profitat de aceasta slabiciune a mea. A inceput sa isi miste limba intr-un ritm ametitor, gustandu-ne reciproc cu din ce in ce mai multa pofta. In momente ca acestea nu mai conta ce e bine si ce e rau. Mi-am alungat din minte acest gand, ce traiam eu era mult prea deosebit, eram speciali, eram altfel fata de ceilalti. Acest gand m-a facut sa tresar si totodata m-a umplut de o multumire ciudata. Nu eram ca si ceilalti, noi aveam ceva deosebit, nu stiu exact ce, dar se intampla. Mi-am inchis ochii si m-am lasat purtat de acel val de pasiune.Timpul inlemnise in jurul nostru, corpurile noastre traiau placerea de a se domina reciproc. S-a indepartat un pic si m-a privit din nou. Era atat de placut sa ma uit la el, dar si mai mult imi plcaea sa il sarut, asa ca mi-am ridicat capul atingandu-I suav buzele. Mi-a raspuns in acelasi mod si am continuat asa pentru mai bine de o ora, dupa care ne-am ridicat si am pornit spre casa fericiti.
Sub acel val de pasiune nimic nu mai parea gresit, eram imbatat de fericire si eram impacat cu mine, asa trebuia sa se intample, cel putin pentru moment aveam sa alung toate gandurile si grijile mele . Am intrat tacuti in camera de zi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ceilalti s... |
 |
|
|
|
|
|
|
