Era o zi ca oricare alta. Ieșisem să mă plimb puțin, să mă desprind de gânduri, de agitație, de mine. Soarele bătea în clădirile vechi, iar orașul părea blocat într-o liniște ciudată pentru cât de târziu era. Mergeam fără țintă, cu gândurile undeva departe.
Trecând pe lângă o clădire uitată de lume, am văzut mișcare într-un colț umbrit. Un bărbat. Stătea cu spatele parțial întors, relaxat, cu o atitudine care părea să sfideze spațiul din jurul lui. M-am oprit instinctiv. A făcut un pas în lateral, și atunci l-am văzut mai clar. Își făcea nevoile acolo, pur și simplu. Public, fără grabă, fără rușine. Era ceva în felul în care o făcea — aproape provocator, de parcă știa că ar putea fi văzut și nici nu-i păsa.
Ochii mi-au alunecat jos, fără să vreau. Nu era doar curiozitate. Era atracție. Pură, directă, imposibil de ignorat. Penisul lui era gros, greu, parcă pulsând în aerul cald al după-amiezii. M-am trezit blocat, hipnotizat. Nu era doar imaginea în sine, ci și ideea că el era acolo, real, expus — iar eu îl vedeam.
A fost un val care m-a cuprins brusc: dorință, emoție, o tresărire adâncă. Mi-am imaginat apropierea. Eu, făcând pasul spre el, ca într-un vis unde nu mai există reguli. El întorcându-se ușor, fără să se sperie, privind direct în ochii mei. Zâmbetul lui — ușor ironic, dar primitor. Nu spunea nimic, dar accepta tot. În mintea mea, m-am lăsat în genunchi în fața lui, cu o naturalețe care mă uimea. Mă simțeam mic, dar dorit. Iar el... dominant, tăcut, dar cald în felul lui crud.
În timp ce îl priveam, realitatea s-a amestecat cu fantezia. Nu eram sigur dacă mai eram acolo fizic sau doar în mintea mea. Dorința era vie, palpabilă, și nu simțeam vină — doar o sete de a simți, de a trăi ceva care părea atât de firesc, deși nespus.
Am plecat în cele din urmă. Dar imaginea lui, senzația, ideea... au rămas cu mine. Și de atunci, parcă nu-mi mai ies din cap. E ceva în acea expunere, în acea libertate, în acel gest care a trezit în mine o parte pe care nu mai vreau s-o ascund.
Zilele au trecut, dar imaginea lui nu mi-a ieșit din cap. Nu doar pentru că l-am văzut în acea ipostază, ci pentru ce am simțit. O dorință ciudat de intensă, amestecată cu o nevoie de conectare, de contact — fizic, dar și mai profund.
L-am revăzut într-o zi, complet întâmplător. Era în același cartier, sprijinit de un perete, fumând o țigară, cu o privire pierdută, dar totuși prezentă. M-am oprit, ezitând. Dar el m-a văzut. Și a zâmbit. A fost scurt, aproape imperceptibil, dar era acolo — acel semn că mă recunoscuse.
Am făcut un pas spre el. Îmi simțeam inima bătând în piept ca un ecou. Nu știam ce să zic, dar nici nu trebuia. El a aruncat țigara, a ridicat bărbia ușor, și a spus calm:
— Ai văzut ceva ce ți-a plăcut, nu?
Am înghițit în sec, surprins de cât de direct era. N-am putut decât să dau din cap. El s-a apropiat, nu agresiv, dar cu siguranță. Era mai înalt decât îmi aminteam. Mirosea a piele, a fum și a ceva subtil masculin. M-a privit câteva secunde, apoi a zis:
— Hai cu mine. Dacă vrei.
L-am urmat, fără să întreb nimic. Am mers pe o alee, apoi într-o scară de bloc vechi, urcând două etaje. A deschis o ușă și am intrat într-o garsonieră mică, dar curată, cu lumina filtrată de perdele groase. Am rămas în picioare, privind în jur, până când vocea lui m-a readus în prezent.
— Ai mai făcut asta?
Am dat din cap încet. Nu. Nu cu un bărbat. Nu așa. El a zâmbit, calm.
— Atunci lasă-mă să te ghidez.
S-a apropiat, punând o mână pe ceafa mea. Nu era forță în gest, ci încredere. L-am privit în ochi. Nu cerea nimic, dar îmi dădea voie să vreau tot. M-am lăsat dus de moment. Mâinile mele l-au atins, ezitant la început, dar apoi cu o siguranță care părea să vină dintr-o parte a mea pe care o ținusem ascunsă prea mult timp.
Când a început să-și desfacă pantalonii, mi s-a tăiat respirația. Era din nou acolo — acel sex gros, viu, pe care îl visasem atâtea nopți. M-am lăsat în genunchi, dar nu ca într-o umilință, ci ca într-o eliberare. El a oftat ușor, aprobator. Apoi a pus o mână pe capul meu și m-a tras ușor spre el. Am simțit greutatea lui, căldura, mirosul. Totul era real, puternic, complet.
Și în acel moment, știam. Nu era doar o fantezie. Era ceva ce voiam cu adevărat. Iar el, acolo, în tăcere, mi-a dat voie să simt. Fără judecată. Doar dorință pură.
Mă lăsasem în genunchi, dar nu mă simțeam mic. Mă simțeam văzut. El nu spunea multe, dar privirea lui era plină. Părea că citește în mine o nevoie pe care nici eu nu știam cum să o spun.
Mi-a atins obrazul cu degetele — ușor, blând — și mi-a ridicat capul puțin ca să-mi vadă ochii. A fost o tăcere scurtă, dar adâncă.
— Dacă vrei să mă opresc, spune, da?
— Nu vreau.
Vocea mi-a ieșit moale, aproape în șoaptă, dar încărcată de siguranță. Voiam să fiu acolo, în momentul ăla, în prezența lui, în intimitatea aia care nu avea nevoie de cuvinte mari.
M-a tras ușor de mână, ridicându-mă. Am simțit cum mă cuprinde cu brațele, apropiindu-mă de el, piept în piept. Mirosul lui m-a învăluit complet — bărbat, piele, ceva familiar și totuși nou. M-a sărutat, lent, cu răbdare. Buzele lui erau calde, ferme, dar delicate. Nu era un sărut grăbit, ci unul care parcă îmi cerea să fiu acolo, să simt, să mă deschid.
Mâinile lui mi-au atins spatele, apoi au coborât, lent, lăsând urme de căldură prin materialul tricoului meu. Mi-a ridicat bluza peste cap și a lăsat-o jos, fără grabă. Mă privea cu o blândețe care m-a dezarmat. M-a atins pe piept, m-a mângâiat, m-a ținut aproape de el, iar eu am închis ochii și am lăsat capul pe umărul lui pentru o clipă. Simțeam cum îmi tremură respirația. Nu doar de dorință, ci de emoție pură. Nu mă mai simțisem niciodată atât de vulnerabil, dar în același timp... în siguranță.
— Ești frumos așa, când te lași.
Vocea lui era joasă, caldă, cu o sinceritate care m-a atins mai adânc decât orice atingere.
Am simțit căldura corpului lui lipită de al meu, respirația lui în părul meu, și mâinile care mă atingeau nu doar pentru plăcere, ci și pentru a-mi spune: „Sunt aici cu tine. Te văd. Te simt.”
Când m-a întins pe pat, a făcut-o cu grijă. A rămas deasupra mea câteva secunde, privindu-mă ca și cum mă desena cu ochii. Nu era doar dorință. Era o tăcere frumoasă între noi, ca un acord nerostit.
A început să mă exploreze cu gura, cu limba, cu mâinile, iar fiecare gest era intens, dar controlat. Nu grăbea nimic. Simțeam totul — de la tremurul pielii până la bătăile inimii mele care păreau să se alinieze cu ale lui. Fiecare atingere mă făcea să vreau mai mult, dar și să rămân în acel moment pentru totdeauna.
Era aplecat deasupra mea, buzele lui coborând încet pe pieptul meu, oprindu-se din loc în loc să guste, să exploreze. Simțeam cum fiecare atingere a lui aprindea ceva sub piele, un val care mă făcea să-mi închid ochii și să respir adânc. Nu era în grabă. Își făcea timp să mă învețe, să-mi citească trupul ca pe ceva prețios.
Când a ajuns în josul abdomenului, și-a ridicat privirea spre mine — o privire intensă, în care se amestecau dorința, siguranța și o formă tăcută de grijă. Mi-a desfăcut pantalonii, lent, în tăcere. Am simțit cum îmi înflăcărează fiecare nerv, doar cu gesturi.
Mi-a tras lenjeria într-o mișcare moale, iar aerul din cameră m-a învăluit brusc. A zâmbit ușor, aproape mândru, apoi a coborât din nou, de data asta fără ezitare. Gura lui a fost caldă, umedă, primitoare — și exact așa cum îmi imaginasem în toate fanteziile.
Mi-a cuprins totul cu buzele lui, lăsându-și limba să joace lent, stăpânit. Mâinile lui îmi țineau șoldurile, dar nu cu forță — cu fermitate și control. Eu mă lăsam dus. Mă pierdeam în senzații, în valurile care urcau din mine, care îmi tăiau respirația și îmi încordau coapsele.
A știut exact când să încetinească și când să mă ia mai adânc. Nu era doar sex. Era o dăruire totală. Mă făcea să mă simt dorit, adorat, devorat cu o plăcere sinceră.
Mi-am dus mâna în părul lui, instinctiv. El n-a protestat. Dimpotrivă, a lăsat un oftat profund, ca un semn că mă vrea și mai mult. Am deschis ochii și l-am privit în jos — imaginea lui, acolo, între picioarele mele, concentrat pe mine, mi-a tăiat suflul.
Nu știu cât timp a trecut. Simțeam totul prea intens ca să conteze. Era ca o explozie lentă, care clocotea în mine. Iar când m-am apropiat de climax, el nu s-a oprit. A continuat, cu o dăruire liniștită, acceptând tot ce venea din mine. Niciun gest nu era grăbit sau vulgar. Doar sincer, senzual și profund.
Când m-am prăbușit pe spate, cu respirația grea, el s-a ridicat lângă mine și s-a întins, trăgându-mă ușor la pieptul lui. M-a cuprins cu brațele și m-a ținut acolo, în tăcere.
— A fost bine?
— A fost… mai mult decât bine, am șoptit, lăsându-mi capul pe pieptul lui.
A început să-mi mângâie spatele, lent, de parcă nu voia să rupă vraja. Și poate, nici eu.
Stăteam acolo, în liniștea camerei, cu capul sprijinit pe pieptul lui, ascultând cum îi bate inima. Era un ritm calm, dar puternic, care îmi dădea un sentiment ciudat de siguranță. Mâna lui îmi desena cercuri lente pe spate, iar pielea mea tresărea la fiecare atingere. Niciunul nu spunea nimic pentru câteva minute — dar nici nu era nevoie.
M-am ridicat ușor pe cot, privindu-l. Avea ochii închiși, dar zâmbea. Nu acel zâmbet grăbit al momentului de după, ci unul cald, sincer. M-a simțit că îl privesc și a deschis ochii.
— Mă uit la tine și... parcă te știu de undeva, i-am spus, fără să mă gândesc prea mult.
— Poate pentru că m-ai așteptat fără să știi, a răspuns el, glumind, dar cu un ton blând.
Am zâmbit. Apoi am lăsat degetele să-i alunece peste abdomenul ferm, urmărindu-i liniile pielii. Încă era excitat, chiar dacă își controla respirația. Și eu la fel. Dorința nu dispăruse, doar se transformase. Se adâncise.
— Încă vrei? l-am întrebat, cu voce joasă.
— Numai dacă vrei și tu, a zis, trăgându-mă mai aproape.
M-am urcat ușor peste el, cu picioarele de-o parte și de alta, lăsându-mă jos, piele pe piele. Ne privea... |
