Privesc plopii prin fereastra mea si cad pe ganduri. Ganduri naive, dezgolite. Ma visam frumos si bogat, plimbandu-ma prin parcuri pustii, inconjurat de statuile perfecte ale lui Michelangelo, intr-o lume fara prejudecati. Cate ore petrecute astfel, cate nopti care ma ispiteau sa visez si sa ratacesc singur pe strazi si pe care le petreceam singur s-au dovedit a fi zadarnice..sunt melancolic.Sunt lipsit de vointa, de virilitate..naiv, visator, sentimental, caraghios. In sufletul meu e un gol pe care nicio vointa omeneasca nu-l poate umple. E o dorinta care zace nestiuta de nimeni...
Stefan avea 16 ani, elev in clasa a zecea. Era un adolescent timid, putin inalt, frumos ca o fata, foarte inteligent, introvertit si avea o pasiune pentru pictura, ca si mine, de altfel. Il cunoscusem acum 1 an, cand el era in clasa a noua, iar eu diriginte la clasa lui. Ma condamnam de foarte multe ori pentru ca nutream astfel de sentimente pentru un adolescent asa inocent cum era Stefan, dar de fiecare data ratiunea imi amortea.Imi placea sa ma pierd in ochii lui albastri, mari si blanzi, cu gene lungi, sa-i privesc fiecare gest si mai ales sa discut cu el. Voiam sa nu tradez nimic din zbuciumul, din intunecimile si flacarile sufletului meu. Niciodata nu mi-a placut sa-mi descopar sufletul in fata celorlalti. Uneori eram mandru ca port in mine o taina pe care n-o ghiceste nimeni. Imi doream sa fiu neindurat, dar n-am reusit. Imi doream enorm sa-l pot strange in brate, sa-l mangai, sa-l alint, sa ma joc cu parul lui, sa-l simt langa mine.., sa-i sarut fiecare particica a trupului sau, sa gust din tineretea lui...Toata fiinta mea tanjea dupa un semn, dupa o chemare. Era o lupta cumplita in mine, eram constient ca poate niciodata nu va fi nimic intre noi. Incercam din rasputeri sa anihilez ceea ce simteam, dar ma amageam amarnic..
Pasiunea noastra pentru pictura a fost cea care ne-a apropiat foarte mult. Am inceput sa avem discutii lungi si interminabile despre marii pictori ai lumii. Impartaseam amandoi o mare admiratie pentru perioada Renasterii, mai ales pentru Michelangelo si da Vinci.
Pe la sfarsitul clasei a zecea mi-a spus ca doreste sa urmeze cursurile Facultatii de Arte Plastice, dar pentru asta ar avea nevoie de mai multa pregatire. M-a intrebat daca nu i-as putea oferi eu pregatirea de care avea nevoie. Raspunsul meu a fost, bineinteles, afirmativ. Eram foarte bucuros, deoarece se apropia vacanta si, astfel, aveam un pretext de a ne mai intalni.
Saptamana urmatoare il chem in atelierul meu, de fapt in aceeasi incapere in care si locuiam. O garsoniera dintr-un bloc de la periferia orasului, foarte spatioasa si curata, dar plina de tablouri, schite si vopseluri. Remarca imediat pasiunea mea pentru nuduri, la vederea reproducerilor pe care le facusem dupa tablourile celebre de acest gen, mai ales trupurile perfect masculine ale lui Michelangelo, pe care il considera cel mai important artist al lumii alaturi de Da Vinci. Discutiile despre marii pictori ai lumii s-au preschimbat incet-incet in discutii despre viata, despre noi. Am inceput sa aflu mai multe despre familia lui, despre prietenii lui, despre viata lui personala. Ori de cate ori avea o problema imi cerea sfatul pe care il acordam cu mare placere. Avea chiar si o prietena de ceva timp si era foarte indragostit. Era prima lui dragoste adevarata...De multe ori, ma gandeam sa intrerup aceasta relatie de meditator-elev din dorinta de a-mi inabusi sentimentele fata de el, dar eram extrem de schimbator in privinta asta.
Stefan ma vizita saptamanal. Pot spune ca devenisem prieteni, imi facea confidente, eu incercam la randul meu sa ma apropii cat mai mult de el. Intr-una din zile Stefan ma suna foarte agitat si-mi spune ca nu poate sa ajunga la sedinta programata. Are o problema. Doar atat. Au trecut apoi cateva zile in care nu a mai dat niciun semn de viata. Saptamana urmatoare ma suna si-mi spune ca renunta la pictura. Reusesc sa-l conving sa avem o ultima sedinta. Vine la mine foarte suparat si agitat. Ochii lui tristi imi spuneau ca in sufletul lui se petrecuse ceva rau. Dupa cateva minute reusesc sa-l fac sa vorbeasca.
Imi marturiseste ca a vrut sa se sinucida pentru ca l-a parasit prietena lui. Ma roaga sa-l iert daca a mers prea departe, dar simte ca nu mai poate tine in el. Vrea sa renunte la tot. Nestiind ce sa fac, il iau in brate si incerc sa-l incurajez. Sta cateva momente in bratele mele, timp in care incepusem sa simt furnicaturi in stomac. Incercam din rasputeri sa-mi inabus instinctul primar, dar degeaba...Mana mea incepuse sa-l mangaie pe ceafa, incercand sa-l linistesc in acelasi timp...Ii destainui si eu unele dintre necazurile mele din dorinta de a-l face sa nu se mai simta singur. Dupa minute intregi de consolari si marturisiri, reusesc sa-l fac sa ridice privirea mai optimist decat venise. Imi multumeste mult pentru bunavointa mea de a-l fi ascultat si ca acum se simte mult mai bine. Ii zambesc prieteneste, ii spun ca de acum inainte sa ma considere prietenul lui de incredere ii promit ca toate discutiile noastre vor ramane intre noi, deschid larg bratele si-i cuprind corpul intr-o imbratisare lunga, simtindu-i trupul fraged de adolescent...Eram fericit...Apoi cu un calm desavarsit, il privesc lung in ochi si-l sarut pe obraz... Nu stiu ce s-a intamplat atunci in sufletul lui, nu stiu daca si-a dat seama cu adevarat de ce l-am sarutat, dar mi-a zambit. Zambetul lui m-a facut sa-i pun mana stanga pe obraz, i-am privit buzele , sarutandu-i-le...inima imi batea ca si cum ar fi vrut sa iasa din piept. El se uita fix si speriat la mine. Pe mine ma trecusera toti fiori. Raman asa, fara a-mi retrage palma de pe obrazul lui...II soptesc: " Iarta-ma, te rog! De când te-am vazut, în urma cu 2 ani, am facut o pasiune pentru tine. Zi si noapte ma gandesc la tine, caut orice prilej doar ca sa pot sa te privesc. Te doresc si am tacut si tac si am sa tac in continuare. Nu-ti cer nimic. Nu vreau decat sa fiu din cand in cand langa tine. Poti sa ma condamni pentru ceea ce fac. Te-as intelege perfect. Tu esti primul caruia ii fac o asemenea marturisire si nu regret! Ma simt usurat ca am scapat de aceasta povara!" Stefan amutise si ma privea fix, in cap invalmasindu-i-se mii de ganduri. Simtindu-i slabiciunea si vulnerabilitatea ii trag iarasi capul spre mine si-l sarut cu pasiune,de data asta. buzele lui sunt calde si imi dau fiori. Imi strecor limba usor in gura, acest lucru reprezentand acceptul lui.Incepem pentru a merge mai departe.
Incepem joaca cu... |
