Locuiesc in Berlin de ceva timp, si lucrez pentro o firma care are birourile la cateva zeci de km de oras, intr-un oras mai mic, la jumatate de ora de mers cu trenul.
Intr-una din zilele trecute, vineri, ca de fiecare data asteptam linistit trenul in gara. Acesta a sosit in cateva minute, si obosit si ingetat de frig cum eram, mi-am gasit un loc comfortabil la geam, langa sursa se caldura, mi-am agatat haina si aproape ca am adormit.
La cateva minute dupa plecare, trenul opreste deja in urmatoarea statie, si obsev in gara un pusti dezorientat care nu stia pe care usa si in ce vagon sa intre.
Parea imbracat simplu, purta o geaca destul de subtire pentru cele cateva grade minus de afara, si o pereche de blugi. L-am privit cateva secunde, pana privirile noastre s-au intersectat cumva, si atunci mi-am atintit repede privirea spre ecranul telefonului, sa nu para deplasat faptul ca il priveam cumva insistent.
S-a urcat in tren pe usa de langa compartimentul in care ma aflam, si iata-l sus la cativa metri de mine.
Am avut banuiala ca se va aseza prin apropiere, dar nici o sencunda nu am crezut ca o sa ia loc chiar in fata mea, la geam, insa asta a facut.
Si-a dat jos geaca, moment in care am putut sa ii admir putin funduletul obraznic prin jeansul subtire pe care il purta, si si-a agatat-o grijului deasupra.
Cand s-a asezat din nou pe scaun, mi-a atras atentia pieptul lui, fara pic de par, cu pielea maslinie si fina, fara imperfectiuni. Purta o camasa alba, descheiata la primii doi nasturi, asa ca era usor de remarcat corpul lui atletic.
Fara sa imi dau seama ca poate parea deplasat ce fac, ii admiram toate partile corpului si il masuram din cap pana in picioare, iar fara sa vreau mi-am oprit privirea la proeminenta ce era usor de zarit, intre picioarele lui. Atunci am realizat ca ma privea in ochi , fix in acel moment.
M-am simtit putin jenat si ca mai devreme, m-am facut preocupat de telefonul mobil.
Ca o mica paranteza, banuiesc ca cei care ati calatorit sau locuiti prin diverse tari, aveti uneori banuiala, cand vedeti pe cineva pe strada, ca v-ar fi conational. Unele persoane sunt usor de identificat, sau cel putin eu, de foarte multe ori remarc ca unele persoane sunt din Romania, dupa forma fetei, trasaturi, nu stiu....dar de regula nu ma insel cand am astfel de banuieli.
Ei bine, acest sentiment l-am avut in acel moment, analizandu-l pe pustiul din fata mea, care nu parea sa aiba mai mult de 20 de ani.
Ma ardea curiozitatea sa aflu daca am dreptate, si nici nu mi-a fost greu sa ma gandesc cum pot sa fac asta.
Mi-a trecut prin minte sa sun pe cineva, sa vorbesc in romana, si sa ii vad reactia.
Era clar ca puteam sa imi dau seama daca pricepe sau nu ce vorbesc.
Imi scot telefonul din buzunar, caut la ultimele apeluri, si gasesc numarul unui coleg de servici, care era in concediu medical. Apelez, si il salut corespunzator, si observ cu interes reactia partenerului meu de calatorie. Parca se luminase la fata , brusc ma privea cu interes sporit si imi analiza fiecare cuvant, parca abrosbind discutia.
Restul discutiei este mai putin interesanta, insanatosire grabnica, bla bla bla.
Nici nu am apucat sa imi pun telefonul in buzunar ca ii si aud vocea: „-Salut, eu sunt Alex. Imi cer scuze daca deranjeaza ca m-am bagat in seama pur si simplu.”
Avea o voce de adolescent in formare, putin ragusita, dar cu un ton placut la auz.
I-am spus ca nu face nimic, m-am prezentat si eu si am continuat discutia cu intrebari de genul ce facem noi Berlin, unde locuim, de cat timp ne aflam aici, etc.
Nu imi place sa ma laud si nici sa povestesc despre ocupatiile mele, asa ca am fost putin rezervat in detalii, in schimb am aflat ca el este venit recent, locuieste cu fratele lui, si cu cumnata, si lucreaza cateva ore pe zi ca ajutor de bucatar intr-un restaurant, si cauta si altceva de munca pentru restul timpului.
Vorbea frumos, parea educat, avea bun simt si se facea cumva placut chiar din primele minute dupa ce ne-am cunoscut. M-a facut sa imi dau seama ca brusc voiam sa il cunosc mai bine, si sa petrec ceva mai mult timp in compania lui, mai ales ca era un tip pe placul meu.
Intrerupandu-ne discutia, anuntul din tren ma informa ca urmatoarea statie este cea la care trebuie sa cobor. L-am anuntat si mi-a spus ca va cobora si el tot acolo, ba chiar urma sa luam metroul mai departe in aceeasi directie.
Coboram in gara si imi spune ca nu prea se intelege cu fratele lui, si cumnata, lucru pentru care ii este greu sa revina acasa in fiecare seara, si ma anunta ca va ramane totusi in oras, fiind aproape de centru, sa faca o plimbare, si daca , cumva, doresc sa il insotesc, eventual chiar sa bem o cafea impreuna, pentru ca nu are prieteni sau cunoscuti si ca se bucura ca m-a intalnit.
Desi oboseala si frigul imi spuneau sa merg acasa...tipul si invitatiile lui ma provocau sa iau alte decizii, asa ca am acceptat fara sa stau prea mult pe ganduri, si iata-ne iesind din statie si mergand pe jos spre centru.
Batea un vant destul de rece, si brusc m-am gandit ce bine ne-ar sta in apartamentul meu, pe canapeaua calda, facand orice altceva pe strada, in frig.
I-am spus despre ideea mea, si facand sa nu para deplasata invitatia, i-am spus ca e mult mai confortabil, si ca avem si la mine cafea, suc sau ce altceva am dori sa servim, chiar sa si preparam ceva de mancare sau sa comandam ce ne place.
Grabiti, si impinsi de vantul din spate, ne intoarcem spre statia de metrou si mergem catre zona in care locuiesc.
In cele 9 statii cat am mers, am dezbatut diverse subiecte, insa nu am putut sa nu remarc ca de data aceasta amandoi ne priveam cu interes, fara sa fim jenati, si parca pe furis, privirile ne zburau prin partile mai intime, chiar si daca amandoi constientizam unde priveam si cu ce interes. La un moment dat chiar am avut impresia ca se uita insistent spre pula mea, si ca vrea ca eu sa vad asta, sa imi arate ca fix acolo ma privea. I-am facut jocul si i-am raspuns provocarii exact la fel.
Usor, usor, imi dadeam seama despre orientarile lui, dar trebuia sa ma asigur ca ii plac si baietii inainte sa fac un pas gresit si sa stric totul.
In drum spre casa, m-a intrebat daca locuiesc singur, in ideea de a nu deranja pe cineva, sau sa nu se simta aiurea. I-am spus ca locuiesc singur, si a inceput sa intrebe foarte curios, dar parca si cu un scop anume, cum de un baiat ca mine, de varsta mea, cu un serviciu bun, cu apartament, nu este insurat, si nu are o iubita. Gandindu-ma ca acum este momentul sa ii dau cateva detalii, si sa traga ceva concluzii, i-am spus ca femeile si insuratoarea sunt ultimele mele prioritati, ca nu sunt un tip tocmai familist, sa fiu tras la raspundere de nevasta, sa aud tipete de copii prin casa, etc, si ca ma concentrez pe job, pe distractii, vacante, cluburi, ca sunt alte chestii interesante pe care poti cheltui banii, ci nu pe farduri, Pampers, tampoane, bijuterii si chestii femeiesti. :D
A ras la tot ce i-am spus si a afirmat ca este de aceeasi parere, si ca daca ar putea sa isi organizeze viata asa cum vrea, nu s-ar casatori niciodata.
Am prins ceva curaj si am continuat discutia pe aceeasi tema, spunandu-i ca din acest motiv, si din dorinta de a amana o relatie seriosa cu o femeie, evit sa imi fac prietene de sex opus, sau sa petrec prea mult timp in preajma lor.
Am ajuns intre timp si acasa, ne-am facut comozi, iar caldura ne-a molesit pe amandoi, si parca ne topeam in canapeaua moale din living. Mi-am amintit brusc ca sunt gazda, am un invitat „de onoare”, si trebuia tratat boiereste, asa ca imi revin brusc din lenea ce ma cuprinsese, ma ridic, pun ceva muzica la player, si propun sa servim o cafea fierbinte. Am adus si ceva dulciuri, de parca era o dimineata perfecta pentu micul... |
Noul meu prieten din Berlin - partea 1
