"Dragostea adevărată nu este niciodată uitată", se spune. Dar este adevărat?
Din cauza unei vrăji, o poțiune, sau pur și simplu un destin tragic, poate schimba mintea omului în moduri misterioase.
O poveste despre o astfel de situație, în timp ce doi iubiți, ale căror inimi nu aveau limite, au devenit separați și uitați de amintirile unui altuia.
Totul a început într-o zi, când vântul era supărat și feroce, oceanul negru și sărat, stâncile care o înconjurau fiind alunecoase cu alge.
De fapt, un bărbat tânăr, care se plimba pe stânca de deasupra mării într-o încercare de a inspecta valurile tulbure, a călcat greșit și ar fi căzut, dacă nu pentru acțiunile rapide ale unui bărbat încrezător, care s-a întâmplat să se afle în apropiere.
El era aici pentru același motiv ca tânărul pe care tocmai l-a salvat.
Ambii au fost interesați să investigheze cauza și efectele scurgerii de petrol, care a afectat multe creaturi marine și a făcut ca plaja populară să fie inospitalieră.
Din fericire pentru amândoi, destinul a fost dat de faptul că bărbatul trebuia să i-a o probă de apă aproape în exact același loc în care era tânărul și că omul misterios a observat căderea lui și își întinse un braț ca să-l apuce, înapoi pe stâncă.
Pe măsură ce își revenea din șocul că aproape a căzut în oceanul poluat, care se întindea fără sfârșit, salvatorul său la întrebat:
-"De ce esti aici? Sunt sigur ca nu ai facut parte din echipa noastră".
Râzând, tânărul își luă un fir de păr strălucitor din ochii lui de un verde furtunos și răspunse:
-"Echipă? Nu, lucrez singur. Sunt detectiv și avocat, deși partea cu detectivul e cam același lucru ca avocatura pentru mine.
Încerc să aflu cine a cauzat această scurgere și dacă trebuie sau nu să se aplice taxele.
Numele meu e Eugen Lupu, apropo, tu?"
-"Adonis Moore, biolog marin. Încerc să găsesc modalități de a salva aceste păsări și pești".
A spus cu un zâmbet trist.
-"Companiile petroliere stupide sunt atât de neglijente, în acest an au existat cel puțin cinci mari scurgeri de petrol, și este încă aprilie".
Eugen se ridică.
-"Știu, dar nimănui nu-i pasă, nu-i așa?".
Cu acea singură sentință, a fost creată o legătură instantanee, ambii începând să dezbată despre ignoranța oamenilor față de problemele din lume și au fost de acord să se întâlnească la un restaurant din apropiere, să se cunoască mai bine unul pe altul.
Din cunoștințe au devenit prieteni, care a rezultat la final între ei o poveste de dragoste.
Nu a trecut mult, până când și-au dat seama că și-au găsit sufletele pereche.
După un an de relație, Adonis Moore și Eugen Lupu s-au căsătorit.
Cei doi au început o viață ajutându-se financiar unul pe celălalt.
Locurile lor de muncă nu au adus prea multe venituri, din moment ce nici unul dintre ei nu era foarte cunoscut și abia reușeau să plătească pentru nevoile de zi cu zi, dar dragostea lor era atât de puternică încât nu se plângeau de nimic.
-"Oceanul arată atât de frumos, cred că mi-am găsit paradisul".
În acel moment Eugen îl îmbrățișa cu brațele și picioarele pe Adonis, în timp ce degetele treceau prin părul lui.
Au rămas acolo o vreme. Vederea oceanului prin fereastră nu este nimic în comparație cu sentimentele pe care Eugen le are pentru acest om.
-"Ești atât de bun cu mine, un adevărat domn ", a spus Eugen.
-"Nu meriți decât ce-i mai bun pe lume, chiar dacă nu ne permitem multe. Ar putea suna ca un clișeu, dar vreau să te tratez cum se cuvine."
Nu putea doar să stea acolo după ce i-a spus asta, așa că a sărit înainte, îmbrățișând-ul și mai strâns.
-"Te iubesc atât de mult. Sunt atât de norocos".
Ești o persoană atât de bună, aproape nefiresc."
Câteva lacrimi de fericire începură să cadă pe
obrazul și pe pieptul lui Eugen.
-"Și eu te iubesc, iubire, nu te voi părăsii niciodată ".
Au început să se sărute pasional, cu fiecare secundă care a trecut, sărutările lor au devenit mai apăsate și erotice.
Când au ajuns la capătul patului, au încetat încet.
Gurile lor au început să se îndepărteze. Curând, buzele lui Adonis au fost pe gâtul lui Eugen, apoi pe pieptul lui, apoi au coborât în jurul fiecărei sfârc.
Degetele lui au alergat prin păr, ținându-l aproape, continuând să-i lingă și să-i sărute trupul.
A ajuns în cele din urmă la baza penisului lui și a sărutat fiecare părticică din el.
Odată ajuns la cap, ochii lui au făcut contact cu ai lui Eugen.
-"Te-am prins, iubitule. A spus chiar înainte să îl bage în gură. Buzele mișcându-se suav pe lungimea lui.
-"Oh, da! Se simte atât de bine Adonis!" Respirația lui era atât de grea.
-"Te rog, te rog suge mai repede!"
Gura i se strecură în sus și în jos pe penisul lui. Își învârtea limba în moduri magice pe care corpul lui abia faceau față.
Ochii i s-au închis în extaz pe măsură ce trupul lui a pierdut controlul.
-"Dă-ți drumul, dă-mi voie să te gust." El a spus.
Apoi și-a dat drumul.
Și-a arcuit spatele când i-a prins penisul cu mâna și i-a stors fiecare ultimă picătură pe care o putea obține.
Odată ce a luat fiecare picătură, s-a mutat în sus, așa că era față în față cu el.
L-a văzut înghițind ultimele picături rămase înainte de a spune:
-"Ai gust atât de bun." Avea un zâmbet obraznic pe față. S-a aplecat și l-a sărutat.
-"Acum, rândul tău. Lasă-mă să mă îngrijesc de tine."
I-a spus Eugen, împingându-l pe spate și trecând peste el. Și-a făcut drumul peste corpul incredibil.
Când a ajuns la penis, a făcut exact ceea ce i-a făcut și el. Apoi a început să-i i-a testiculele mari în gură.
Sacul lui cu bile este ușor păros și atât de sexy pentru el.
A lins peste tot, trăgând ușor de piele când și-a retras gura.
Când a ajuns din nou la penisul lui l-a luat în gură.
-"Ți-a luat destul timp". A fost puțin tachinat.
-"Îmi pare rău, ce spui ? A dat cel mai frumos zâmbet posibil. Adonis a râs.
-"Nimic, te rog să continui unde ai rămas. Adonis a spus, râzând după.
La luat pe jumătate în gură și apoi se întorcea înapoi.
A repetat acest lucru de mai multe ori, oprindu-se de fiecare dată, făcându-l să creadă că era cât de departe putea el să continue.
S-a aruncat dintr-o dată în jos, luând toate cele 10 centimetri în gură și îngropându-și nasul.
-"La dracu! A strigat destul de tare.
-"La naiba, Eugen!"
-"Aahh, da baby, îmi dau drumul!" A mormăit.
A împușcat atât de mult încât a fost un flux continuu.
După ce gura lui era plină de sperma lui, a înghițit totul.
-"Când m-ai păcălit să cred că nu poți lua decât jumătate din mine...și apoi mi-ai luat-o pe toată până în jos, m-am gândit că o să sufăr acolo, a fost nebunatic!"
-"Sper că ți-a plăcut" a râs Eugen.
-"Am vrut doar să îți fac o surpriză plăcută".
-"Mi-a plăcut, ești gata să continui? Adonis a întrebat.
"Da sunt." A raspuns Eugen.
El sa rostogolit peste Adonis și a început să-l sărute.
A simțit că penisul lui tare se strecura peste fundul lui și s-a simțit bine.
Curând după ce i-a ridicat picioarele, au fost așezate de fiecare parte a lui. El și-a pus penisul în gaura lui și încet a început să intre în el.
-"La naiba, ești strâmt, iubitule!" A strigat. După câteva minute, era pe deplin în Eugen.
El și-a așezat brațele pe fiecare parte a capului lui. Se aplecă înainte, așa că fața lui era la mai puțin de un centimetru de a lui Eugen.
A intrat și ieșit, înăuntru și afară, crescând încet ritmul.
I-a sărutat gâtul din nou și din când în când mărea ritmul.
-"Da, scumpule, e atât de bine. Nu te opri".
-"Dă-mi voie să știu dacă vrei mai tare, dă-mi voie să știu dacă este prea mult." Ochii lui erau plini de dragoste și compasiune.
L-a apucat cu mâinile și l-a privit direct în ochi. -"Te iubesc atât de mult, dar continuă mai repede, te simți uimitor în mine. L-a sărutat".
A fost tot ce avea nevoie, facă dragoste pe deplin cu el.
A început să se împingă încet, dar tare în gaura lui. De fiecare dată, lovind locul perfect.
În timp ce se mișca mai adânc și mai adânc în el, putea auzi și simțea cum testiculele lui îi loveau fundul.
-"Daaa, Adonis, ahhh" a suspinat când i-a făcut zgârieturi pe spate.
I-a strâns fesele, în timp ce el a lovit în el. Se încleștau de fiecare dată.
-"Mmm, continuă să mergi Adonis, la dracu mai tare".
-"Te iubesc, Eugen. El a spus și apoi a intrat în el. A gemut și a țipat în fericire, în timp ce el intra cu pasiune în el, dracuindu-l mai tare și mai greu până când și-a pierdut controlul și și-a dat drumul. Când a încetat, s-a prăbușit și l-a sărutat.
-"Ești incredibil, știi asta?" Eugen a intrebat.
-"Si tu."
-"Să ne curățăm și apoi să ne înghesuim în pat, ador să dorm alături de tine." El l-a sărutat.
-"La fel și pentru mine, nu pot să aștept să mă trezesc dimineața și să te simt chiar lângă mine".
După duș s-au schimbat în pijamale și au adormit îmbrățișați.
Toate acestea s-au schimbat cu uciderea unui designer de modă celebru în orașul Roma.
Soția acelui designer decedat, care a fost acuzat de infracțiune, a ajuns să audă despre Eugen, care este extrem de bun să găsească dovezi și să vorbească în fața instanței.
I-a cerut lui Eugen să fie avocatul ei, oferindu-i o sumă frumușică dacă v-a câștiga cazul.
Acceptând, cu gândul unei vieți confortabile cu soțul său, Eugen a mers să locuiască la Roma pentru o vreme, să adune probe și să facă interviuri.
După un an de viață numai în casa lor, un mic oraș din Florida, Adonis nu mai putea suporta nimic.
Dorea să-l vadă pe Eugen.
Cu toate acestea, încă foarte sărac, el nu a avut banii necesari pentru a cumpăra un bilet de avion la Roma.
Pentru a rezolva acest lucru, el a hotărât să se strecoare într-un avion, ca să-și vadă soțul.
Cu o zi înainte de a planifica să facă exact acest lucru, l-a sunat pe Eugen, folosind un telefon public într-un restaurant aglomerat.
Deși Eugen se îngrijora de problemele care trebuia să le rezolve, a acceptat să-l întâlnească când avionul v-a ateriza.
Și astfel, cu un cap în viitor și cu un corp în prezent, Adonis a intrat într-un avion, prin minciuni și înșelăciune, prefăcându-se că este pilot în fața unei persoane, pretinzând că este un călător pentru altul.
El reușește să ajungă într-un avion.
Dar v-a ajunge la destinație?
Asta a fost o chestiune diferită.
Înapoi în Roma, Eugen tocmai terminase colectarea tuturor probelor necesare pentru a-și proteja cliena în instanță.
După numai câteva luni, Eugen găsea multe puncte bune în legătură cu motivele pentru care soția designerului era nevinovată, Eugen și-a câștigat cazul și, cu ea, un salariu mare și un pic de faimă.
Cu toate acestea, Adonis încă nu a sosit, în ciuda faptului că era încrezător că planul său v-a reuși în apelul telefonic cu o lună înainte.
Zborul pe care îl planificase a aterizat pe pistă la Roma la câteva ore după convorbire.
Fusese întâmpinat de un Eugen încântat, dar nici urmă de soțul său.
El a plecat acasă confuz și tulburat, dar nu s-a gândit prea mult la asta.
Poate că Adonis a fost prins sau a întârziat.
Dar, după câteva luni, care au trecut mai repede decât trenurile, mintea inteligentă a lui Eugen a început să suspecteze.
Este soțul lui, Adonis, încă în viață?
Adonis a coborât din avionul său, doar cu rucsacul lui mare, roșu, luminos, care îl punea î
pe umeri.
Purta o vestă groasă și gri, se aștepta la un climat mai rece in comparație cu Florida, chiar dacă era vara.
O căciulă din lână neagră îi acoperea părul neagru, care dădea puțină protecție împotriva soarelui cu dinți.
Ar fi trebuit să-l schimbe mai târziu cu pălăria cu paie lungă, unde a aflat de la casierul magazinului că era în Hawaii.
Hawaii, la mai mult de opt mii de mile de Roma.
Avionul a avut niște probleme și s-a prăbușit fix acolo, din fericire aterizarea nu a fost periculoasă și nu a existat decedați, doar răniți.
Cum a făcut o greșeală atât de mare, Adonis nu va ști niciodată, fiindcă și-a pierdut memoria după accident.
Acum, cu mai puțini bani decât înainte și memoria pierdută, nu avea cum să scape din insula tropicală.
În cele din urmă, Adonis s-a hotărât să stea în Hawaii, să găsească un loc de muncă și să economisească cât mai mulți bani pentru a duce o viață confortabilă.
El a găsit un job, asigurând ca piscina comunității avea dreptul la cantitatea ideală de clor și de alte substanțe chimice.
Locul de muncă nu a plătit prea mult, abia suficient pentru al ține îmbrăcat și hrănit.
Pe măsură ce anii de viață în sărăcie purtau, visurile lui Adonis de a-și amintii trecutul său acum încet dispăreau.
Eugen nu a putut să doarmă noaptea.
Ce s-a întâmplat cu Adonis?
Căuta ore întregi, călătorind pe internet, dar nu a găsit nimic.
El chiar a zburat din nou înapoi în Florida între cazuri, doar pentru a afla că vechiul său apartament fusese în mod misterios pustiu în ziua în care Adonis l-a chemat.
Era ca și cum a devenit o fantomă.
Disperat, Eugen a lansat căutări pe tot globul pentru soțul său, fondată din veniturile sale din cazurile sale acum bogate și donații de la niște oameni cu suflet.
După zece ani încă nimic.
Până când a luat un ziar de duminică dimineața, la aproape șaisprezece ani după dispariția lui Adonis și a citit titlul său.
După ce a trăit câțiva ani într-o casă mică de apartamente, mâncând pâine cu unt și purtând haine din magazinele de mâna a doua, Adonis și-a găsit cheia faimei.
Cheia vine sub forma unei femei cu cap de foc, atât metaforic cât și literal.
Roșcata avea o minte aglomerată de idei, care mai bizare și mai puțin accesibile decât prima.
Cei doi s-au întâlnit la locul unei scurgeri de petrol recente, cu valuri negre înfășurate la picioarele lor.
Adonis se pregătea să i-a un eșantion de apă poluată, să-l testeze în timpul liber, când o voce clară și puternică îl întreba:
-"Sunteți un biolog marin?"
Adonis se uita în sus pentru a vedea ce credea el la început ca fiind soarele, aruncându-se spre el în toată gloria lui.
Mai târziu a aflat că a fost foarte aproape corect.
-"Da",
El a răspuns repede, apoi și-a reluat munca.
Nu avea nici un interes să se apropie de oameni.
Își învățase bine lectia, de la un tânăr cu părul arămiu spre o vară din Florida, al cărui nume se echilibra pe vârful limbii, dar cădea într-o uitare întunecată, ori de câte ori încerca să-și amintească.
Fusese aproape de el, își amintea de asta.
Și simți durerea.
Și-a adus aminte atât de mult.
Deci acum, când o femeie sau un bărbat încerca să vorbească cu el, își întorcea obrazul.
Din păcate, această femeie roșcată nu a fost foarte ușor de ignorat.
După mult mai multe întrebări legate de cariera și acreditările sale, ea i-a spus planul ei că speră să-l implice, că ar colabora cu cel puțin un alt om de știință cu cunoștințe necesare pentru a crea o substanță care ar putea ajuta la curățarea uleiului prin concentrarea uleiului la fața locului, în cazul în care un echipaj ar putea scoate totul.
Ea îi va spune unui alt prieten, jurnalist de ziar, și v-a publica o poveste.
Ei puteau avea faimă, bogăția și orice voiau.
El a interogat-o.
Nu putea găsi nimic în neregulă cu planul ei.
El a fost de acord, deoarece nu avea nimic de pierdut oricum.
Femeia s-a prezentat ca Beatrice Challenge și au început să-și planifice primii pași.
"Doi oameni de știință sfârșesc scurgerile de petrol, salvând mii de vietăți marine".
Fontul simplu, mare și negru a fost citit.
Se pare că doi oameni de știință s-au alăturat sponsorilor și altor oameni de știință care nu și-au găsit un loc de muncă pentru a crea o soluție care, atunci când sunt introduse în apă poluată cu țiței, ar înconjura moleculele de petrol și le va aduce îm... |
Nu ma uita
