De mult timp ma tot bate gandul sa scriu si eu o poveste frumoasa de dragoste pe care am trait-o cu adevarat, mentionez este o poveste adevarata nu o fantezie. Hmmm …acest gand de a scrie a trezit in mine multe sentimente frumoase dar si altele care ma nelinistesc si ma revolta. Asta e, in viata nu ne iese totul asa cum ne dorim sau poate cum consideram noi ca am merita…viata ne este data sa iubim, sa facem lucruri bune, sa gresim, sa iertam, sa trecem prin dificultati…asta e viata, nu avem dreptul sa ne suparam pe ea.
Trebuie sa gandim pozitiv si sa credem ca tot ce am trait ne-a fost randuit, si ca toate experientele atat cele placate cat si cele neplacute le traim cu un scop…scopul de a deveni un om in adevaratul sens al cuvantului.
De multe ori ma intreb in sinea mea de ce toate momentele placate sunt asa de scurte, de ce o iubire adevarata devine de cele mai multe ori imposibila, de ce nu suntem lasati sa iubim asa cum vrem, asa cum stim, asa cum suntem capabili…de ce?...de ce? Eu in ciuda vorbelor spuse de lume si a conceptiilor promovate prin toate mijloacele…media , presa, totusi cred ca exista dragoste adevarata …cred cu tarie acest lucru si nimeni nu-mi poate lua convingerea pentru ca pot sa spun din inima ca am trait-o pe pielea mea. Acest sentiment, recunosc ca nu-l traieste toata lumea, dar sunt fericit ca am avut ocazia sa-l traiesc.
De foarte multe ori adormeam plangand, prin lacrimi imi eliberam toata durerea, revolta, ce o simteam in suflet. De cate ori nu visam momentele unice traite alaturi de puiutul meu, cum ma motaiam in bratele lui, cum ma saruta , cum ma alinta, cum ma proteja…ma trezeam cu inima plina de bucurie, de speranta, dar aceste sentimente imi erau furate foarte repede de realitatea atat de cruda. De foarte multe ori comparam realitatea in care ma trezeam cu un ucigas care fara pic de mila ma injunghia si imi lua viata din piept…atat de cruda si de nedreapta mi se parea realitatea. Imi doream sa-l am din nou pe puiul meu, sa ma iubeasca, sa ma alinte sa-mi ridice moralul asa cum numai el stia. Eu si acum il consider un inger pentru ca asa a fost pentru mine…un inger, plin de iubire, bunatate. De multe ori ma intrebam daca acest om este real…daca nu visez cumva …se poate si asa ceva?...se poate sa iubesti chiar in stilul acesta?..exista si un astfel de suflet printr noi?
In acea periaoda in care l-am intalnit pe Ovidiu, Ovi asa cum il dezmierdam eu… eram preocupat de scoala, de note, de olimpiade, numai de dragoste nu. Nu ma vedeam sa iubesc o fata cu atat mai putin un baiat, desi simteam si constientizam atractia fata de baieti.
Nu m-am gandit niciodata ca pot sa iubesc atat de pur, atat de adevarat, cu atat suflet…nici nu stiam ca exista sau a existat vreodata o asa dragoste, pentru ca parintii mei niciodata nu mi-au inspirat increderea ca exista un astfel de sentiment atat de nobil si de pur. Nici intre ceilalti apropiati nu am vazut sa existe o iubire de care intaredevar sa raman impresionat. Dragostea adevarata, fara minciuna, fara prefacatorii, sprijinul neconditionat , telepatia, mi se pareau niste chestii utopice. Insa numai cunoscandu-l pe Ovi, puiul meu, mi-am dat seama si m-am convins ca ele exista cu adevarat si ca pot fi traite si de catre pamanteni.
Recunosc cu mana pe inima ca ma simt impacat, resemnat, fericit, si mandru in sinea mea pentru ca am avut ocazia sa traiesc momente de dragoste autentica care acum e doar o amintire, o amintire pe care nu mi-o poate rapi nimeni, nici chiar realitatea pe care o vedeam atat de cruda. Am invatat foarte multe lucruri din aceasta dragoste.
V-am spus ca am cunoscut iubirea adevarata in timul liceului si sunt cunvins ca acea iubire nu o voi mai intalni…asta e cruda realitate...da ..da…era o iubire de vis desprinsa dint-o alta lume pe care nu o poti intalni decat o data in viata…nu oricand si nu oricum.
Pana in clasa a X-a mi-a mers bine, eram multumit de mine, aveam rezultate bune la scoala, aveam prieteni, familia ma sustinea, eram linistit, dar totusi in adancul sufletului stiam ca vreau altceva, vroiam ceva care sa ma scoata din monotonie, voiam ceva special …nu stiu…vroiam ceva…deci tot nu eram implinit…asta e…numai dragostea adevarata te implineste cu adevarat. Din clasa a XI-a mi-a mers super adica foarte foarte bine, neasteptat de bine, am luat bursa, am luat premiul I la olimpiada pe tara si lucrul ce mai important…mi-am cunoscut iubirea vitii mele…sufletul pereche.
Acum imi aduc aminte ca prin clasa a VI-a ne vorbea profesorul de biologie ceva despre sufletul pereche, habar nu aveam noi de asa ceva, dar nici curiozitate nu ne-a trezit, intradevar Ovidiu a fost cu adevarat sufletul meu pereche.
La inceperea clasei a XI-a, la noi in liceu era obiceiul ca dealtfel, cred in toate scolile, sa se faca o festivitate de deschiderea a anului scolar, la finalul acesteia, fiecare diriginte urmand sa-si invite elevii in sala de clasa unde se tinea o ora de dirigentie in care vorbeam despre orar, despre activitatile extrascolare, despre tabere, si anul acesta despre inlocuirea sefului de clasa, care eram tocmai eu.
Desi eram un elev silitor, ordonat si cu interes fata de scoala, totusi aveam un defect, intarziam la ore…de cele mai multe ori intram dupa professor, asa s-a intamlat si de aceasta dat, intarzierea fiind cauzata de intalnirea cu un fost coleg din gimnaziu care m-a oprit sa vorbim. Alerg spre sala de clasa, bat la usa, intru, imi cer scuze politicos si sunt poftit sa iau loc in banca, ma indrept spre banca me cand…spre surprinderea mea era ocupata de un baiat strain…ce baiat?...era un tip de tip. Il fixez din priviri si ii surprind privirea intrebatoare a tipului, se ridica, iar eu ii fac semn sa stea linistit ca eu plec in ultima banca.
Din pozitia in care ma aflam, adica din ultima banca, aveam posibilitatea sa-l studiez atent, imi parea un tip bine, spotiv, elegant, imbracat cu gust…era imbracat intr-un costum negru si camasa alba. Blondutule blondutule …zic in sinea mea … sa vezi tu cum te mai zbor din banca…e banca mea si gata. Dirigintele l-a prezentat si am aflat ca s-a transferat de la un liceu sportiv pe motive medicale…se vedea ca face sport, arata bine, bine e putin spus. La sfarsitul orei il vad cum vine la mine fixandu-ma din priviri, eu ii evit privirea si imi caut de lucru aranjandu-mi ghiozdanul.
-Buna ! Eu sunt Ovidiu
-Raul…
-Imi pare bine…imi cer scuze pentru caaa…
-Aaa, nuuu…stai linistit doar de azi suntem colegi si trebuie sa ne intelegem…asa e frumos…zic eu cu o voce tremuranda…imi pareai ma superior poate datorita tinutei, a vocii care inspira multa incredere de sine.
-Acum…eu trebuie sa plec , ma grabesc sa ajung acasa, apoi trebuie sa plec la sala…apropos, iti place sportul?
-Da, dar inafara de fotbal…la cele spuse de mine, schiteaza un zambet care lasa sa se vada o dantura perfecta si niste gropite superbe in obraz.
-Stai linistit ca nici eu nu sunt un adept al fotbalului imi plac artele martiale…
-Frumos…
-Acum eu chiar trebuie sa plec…pe curand!
-Ciao, ciao!!…
La inceput am avut intentii bune, vroiam sa-l fac sa se simta bine, sa se integreze usor…asa faceam eu cu persoanele straine, imi placea sa le ajut oarecum, dar spre uimirea mea ce sa constat…? Ovidiu nostru era tocmai un tip comunicativ, prea comunicativ, descurcaret, si ma uimea cu cata rapiditate isi acapara prieteni atat din randul baietilor cat si din randul fetelor… mai sa fie, dar ce are asta asa de special?…mi-am zis.
Trebuie sa recunosc ca am manifestat fata de el un fel de invidie, mi se parea un guraliv, bineinteles ca exageram, un bagaret, un tupeist si pe langa toate acestea mi-a mai suflat si postul de sef de clasa…nu se poate asa ceva, e imposibil, un venetic sa ma irite chiar in stilul asta…hmmm. Mama ce bataie i s-ar cuveni blondutului …de aceea cu strigaturi, zic in sinea mea…dar totusi nu eram eu tipul de om sa faca circ ieftin… mai da ma rodea la suflet nu altceva. Marturisesc ca nu am mai simtit asa ceva fata de un om…il consideram cu adevarat rivalul meu…hmmm…putina opozitie nu strica asa ca mi-am propus ca in orice discutie cu el, eu sa-mi manifest dezacordul total, oarecum sa-i mai tai din cioc…da asta este…opozitie, opozitie.
Intr-o dimineata ma trezesc fericit, plin de energie, odihnit, un soare tomnatic imi mangaia fata cu razele sale strecurate prin fereastra, ma intind sa-mi alung somnul din trup in timp ce imi ating ferm voinicul prin boxeri care era deja in erectie …woooww ce senzatie…iar un gand aiurea imi brazdeaza capul…oare Ovidiu si cu ce are in boxeri se poate lauda?...greu de crezut…nicio sansa…o are mica pot sa garantez. Ma mai intind putin si ma grabesc sa fac dus, apoi ma echipez si la scoala baietas, la scoala, ca scoala te face om. Era o zi de joi in care prima ora aveam sport asa ca numai bine, sunt odihnit si pregatit pentru probele fizice ce urma sa le sustin. Ajung in fata liceului cand spre surprinderea mea… ce sa vad…adorabilul si nepretuitul meu coleg, seximbolul liceului coboara dintr-un mercedes de vreo cincizeci si ceva de mii de euro, pe care tocmai la parcat. Auuuuu…imposibil asa ceva, incredibil domunule, nu se poate…asta chiar pe toate le are…mai sa fie…asta e. Ma fac dezinteresat si trec fara sa creada ca l-am vazut..
-Neatza Raul!!!….
-Neatza!!! Spun si eu cu jumatate de gura …ma tupeist e asta (in sinea mea)…
-Ce faci?...
-Ce sa fac?...merg la scoala nu e destul de vizibil…a pai normal ca de la ochelarii de soare ce-i ai pe nas nu e de mirare sa nu sesizezi.
-Mai rautate…uite ce e…hai sa nu mai fim rai de astazi…
-Rai?...pai cand am fost noi rai?…intreb eu cu tupeu…
-Pai …nu vreau sa te supar dar tu tot ma contrazici, ma injosesti si nu as vrea sa se ajunga la altceva…
-Asa si ce propui…?
-Propun ca de astazi sa nu ne mai contrazicem… si sa fim mai uniti.
-Mai uniti…zici tu?
-Da mai uniti… si apropo astazi sti ca avem probe la sport…te rog daca se poate sa ma ti tu de picioare la proba de abdomene.
-Hmm…dar ce domnule nu sunt destui alti colegi care sa te tina…
-Ba da, dar…
-In fine…
In sinea mea mi-am dat seama ca e sincer si ca vrea cu adevarat pace intre noi… Mi-am dat seama ca nu e bine sa mai continuam cu rivalitatea… dar totusi putina opozitie nu strica, nu de alta, dar sa-l aduc cu picioarele pe pamant. In sinea mea imi ziceam …vezi tu ca putina corectie nu strica, uite ca blondutul nostru s-a dat pe brazda, zambesc satisfacut mergand grabit, alaturi de el la ora de sport.
In vestiar nu mai era niciun coleg, toti au mers in sala, asa ca ne aflam doar noi doi, il studiam atent cum se dezbraca, eram atent la toate gesturile lui si imi placeau la nebunie…sexos blondutul, avea un piept musculos si un abdomen pe care erau ca pictate niste fire de par mai inchise la culoare, iar boxerii wooow. Nu degeaba a luat titlul de mister boboc… asa auzisem. Am terminat cu schimbatul asa ca am alergat repejor in sala. Facem si noi incalzirea timp in care ii masor toate miscarile, acum ca mi-a cerut sa facem pace, il gasesc mai placut si nu ma mai simteam incomodat de prezenta lui, dimpotriva. A urmat proba de abdomene si pentru Ovidiu, acum trebuia sa ma tin de promisiune, nu mai aveam incotro…imi face cu ochiul sa merg la el si sa il ajut…nicio problema se rezolva. Avea pe el o pereche de bermude mulate prin care puteam sa-i citesc toate formele. In timp ce el executa abdomenele imi sar ochii direct pe voinicul lui care nu parea deloc mic…asa cum ma chinuiam eu sa ma coving, cred ca era in semierectie…wooow ce priveliste, imi venea sa-l ating…dar nu se putea, odata pentru ca ma vedeau ceilalti si pentru ca oricum…inca era rivalul meu.
In aceeasi zi am avut si istorie, profesorul obisnuia sa ne scoata la raspuns ainiati in fata clasei, ce faza enervanta…in fine. Printre cei scosi la ascultat se numara si rivalul meu Ovidiu…hmm…acum sa te vad. Acum puteam sa-l privesc si sa-l analizez cat doream…arata bine blondutul asta…super bine…In timp ce il magaiam cu privirea peste tot ii surprind privirea, care parca m-a sagetat chiar prin creier. Nu se poate m-a vazut, oare m-a vazut?…ma intreb…dar ce…nu am voie sa ma uit…cine e el. Cuprins de nerabdare sa-i mai vad ochii ma risc si imi arunc ochii surprinzadu-l de aceasta data fara sa isi dea seama ca ma uit la el. Avea o privire obosita de la ora de sport, dar atat de sexy…blondutule, blondutule…sexos blondut…simteam cum mi se ridica ceva in pantaloni. Mai sa fie, zic in sinea mea…stai asa sa clarific…blondutul oricat de bunaciune ar fi tot rivalul meu e… da asa e.
Aceasta tatonare a durat pana in primavara in ciuda eforturilor depuse de el de a ne impaca…eram deja in semestrul II cand am mers cu clasa intr-o drumetie pe munte. Trebuia sa mergem cu microbuzul pana la poalele muntelui, iar de acolo pe jos pana in varf unde se afla un minunat lac. Eu ca de obicei vin cu intarziere…ma urc in microbus…sunt apostrofat de diriginte, dar preocupat in acelasi timp sa-mi gasesc un loc. Nu-mi venea sa cred ce-mi vedeau ochii…un singur loc mai era liber si acela langa Ovidiu…
-Neatza Raul!!!
-Neatza… multumesc pentru loc.
-Te rog nu-mi multumi…suntem prieteni doar…
Ce tupeu are asta…prieteni!!!…totusi prea mult spus…colegi, eventual. Ziua a fost minunata si ne-am bucurat de fiecare priveliste…toata lumea era multumita. Am ajuns acasa tarziu si Ovidiu s-a oferit sa ma duca cu masina, pentru ca venise pana la microbus cu ea. De aceasta data nu l-am mai refuzat, chiar m-am bucurat ca si-a adus aminte de mine, pentru ca pe munte nu mi-a prea dat importanta. Deja incepusem sa tanjesc dupa atentia lui…cred ca el mi-a aplicat o corectie nu eu, nu cred… sunt convins. In masina tot ma fastaceam si parca tacerea lui mi se parea apasatoare…da ce are asta…nu mai zice nimic?...ma intreb.
-Rautate…ma bucur ca suntem doar noi doi. Cand aud asemenea cuvinte mutesc cu totul…ce vrea sa spuna ?...
-Am observat ca ai renuntat la rautati, asa imi place…asa mai zic si eu coleg…
Totusi ma miram si eu de unde are atata rabdare cu mine, altul ma mai si lua la bataie dupa cate i-am zis si i-am facut…nu, el tot cu calm si cu bunatate…ma trata.
Reusesc sa scot si eu un da anemic…eram deja emotionat si oarecum excitat.
-Ma putza uite cum sta treaba…eu chiar tin la tine, sa nu ma mai superi…ok?...totul va fi bine.
Intradevar am observant ca pe mine ma trata cu mai multa rabdare decat pe ceilalti colegi si nu ma brusca, pecand pe ceilati ii mai brusca si le vorbea uneori urat. Pur si simplu se contrazicea cu mine cat se contazicea si apoi abandona lupta…acum realizez ca de fapt el nu isi dorea sa se confrunte cu mine…el ma vedea altfel decat pe ceilalti baieti…hmm ce o mai fi si asta.
-Putza zici…
-Scuze daca te-am jignit…nu-mi doresc asta…esti prea special…
-Special?... nu inteleg…ce vrei sa spui cu asta.
-Adica tu esti prietenul de care am nevoie…
-Aha…uite am ajuns la mine poti sa opresti. Mama dar ce vrea baiatul asta de la mine. Opreste si intinde mana sa dea noroc, intind si eu mana, ma apuca cu cealalta mana si ma strange la piept..
-Offfffffff uratule…
Ma trag repede din bratele lui si ma grabesc sa ies..
-Noapte buna Raul!!... ai grija de tine..
-Noapte buna!!
Desi eram foarte obosit in acea noapte nu am dormit deloc, abia in acea noapte am realizat ca Ovidiu tine la mine si ca simte ceva special pentru mine…dubios, cand ma gandesc ca saptamana trecuta inca il mai consideram rivalul meu. Dar asta e viata…ia niste intorsaturi de te ametesc de cap. Incetul cu incetul am devenit prieteni am ajuns sa stam intr-o banca, nu-mi mai doream sa-l contrazic dimpotriva il sustineam si il aparam. Mi-a povestit istoria lui si a familiei sale, cica parintii sai au divortat mama lui plecand in SUA, acum el locuia cu tatal sau care s-a recasatorit avand cu aceasta femeie inca un copil. Cica parintii sa-i l-au facut cand erau foarte tineri, tatal avea 19 ani, iar mama doar 17. Mi-a marturisit ca ii este foarte dor de mama si ca aceasta ii trimite foarte multi bani dar oricati i-ar trimite nu ii potolese dorul de ea…a vazut-o ultima data cand a implinit 15 ani. Se vedea ca era foarte afectat…atunci l-am luat in brate si l-am strans la piept mi-am dat seama ca suferea enorm. Acum , din barbatul sexy si sigur pe el s-a transformat intr-un copil, pana la urma tot copil era…implinise abia 18 ani. Timpul a trecut repede si vacanta de vara a venit, el locuia doar la o distant de 1 km de mine, asa ca ne permiteam sa ne vizitam. De fiecare data cand venea imi aducea ceva bun, si simteam cum incep sa-l iubesc si sa-mi fie din ce in ce mai dor de el.
Tatal lui era foarte instarit, era fermier, si se ocupa si cu afaceri imobiliare, aveau o casa de putea-i sa te plimbi ca masina prin ea, toate aratau mult bun gust si bunastare. Intr-o zi, Ovidiu ma roaga sa-l insotesc la ferma, avea sa le dea muncitorilor leafa…Ovidiu era foarte responsabil, iar tatal sau avea o incredere delina in el, avea si el ganduri de afceri, si-mi povestea totul…era genial…ii fugea mintea nu gluma. Apropo, si tatal sau arata super, acelasi zambet, aceleasi gesturi…barbat bine. Ovidiu a venit m-a luat cu masina de acasa, pornind spre ferma. Era o zi torida de vara…mama, mama ce caldura. Parea foarte bine dispus si pus pe distractie.
-Ce ai de esti asa bine dispus?...il intreb eu.
-Sunt bucuros ca te am aproape…nu stiu ce m-as face fara tine.
Cand aud aceste cuvine inima o ia razna si incep sa ma balbai…
-Cum adica?...
-Asa bine, nu mai intreba, sunt fericit sunt fericit…nu am dreptul sa fiu fericit?
Acum avea pe el un tricou rosu, mulat ce lasa sa i se vada toate formele, avea un piept frumos si bine lucrat. Ma excita numai cand il priveam cu coada ochiului…asa fugitiv. Eram foarte timid, nu indrazneam sa-i marturisesc ca de fapt tin foarte mult la el. Cand era suparat, simteam cu el, cand era bucuros, inima imi salta si mie de bucurie, simteam cand ii era greu, imi faceam griji pentru el, dar totusi, afurisita de timiditate nu-mi dadea voie sa-mi exprim sentimentele mai clar.
In acea vara am petrecut foarte mult timp impreuna, venea pe la mine, de foarte multe ori era atat de oboist de la munca, de adormea instantaneu, ma ruga sa stau cu el sa ma odihnesc si eu. Am devenit foarte apropiati, realizam ca intre noi doi e mai mult decat o prietenie, simteam ca ma iubeste si ca e mort dupa mine, daca avea o jumatate de ora libera, ma suna, inventa tot felul de pretexte…ii citeam in privire dorinta de a ma avea doar pentru el.
Noaptea nu puteam sa adorm nici eu, doar la el ma gandeam imi imaginam tot felul de faze, cum m-ar imbratisa, cum l-as saruta, dar timiditatea din mine ma facea sa cred ca totul este imposibil, incepeam sa plang si deveneam foarte descurajat.
Intr-o seara in timp ce ma tot invarteam prin pat, chinuit fiind de dorul lui, incep a ma gandi ce pretext sa inventez pentru a-l suna… nu mai puteam, mi-era atat de dor de el, eram convins ca si el tot in pat statea si ca deasemenea se gandea la un pretext pentru a ma suna… il simteam foarte aproape, ii simteam bataile inimi care se accelerau la gandul de a ma suna. Imi simteam sufletul in gat, emotia devenise foarte puternica si simteam cum imi ia aerul…ii formasem numarul si doar secunde mai erau pana sa apas tasta de apelare…cand simt ca imi vibreaza telefonul…pentru cateva secunde am incetat sa respir…citesc pe ecranul telefonului ,, Ovi va apeleaza”, nu imi venea sa cred, se confirmase ceea ce simtisem…clar asta doar telepatie putea sa fie..
-Servus Raul, te-am sunat sa vad ce te framanta…ce vrei sa-mi spui…simt ca vrei sa-mi spui ceva..
Cand aud aceste cuvinte simt ca imi pierd puterea si parca toata fata imi luase foc…e clar si el simte ce simt eu… imi adun puterile pe care le mai aveam si incep sa leg si eu doua cuvinte…
-Ma gandeam cum de nu m-ai sunat astazi…
-Sa nu-mi zici ca ai uitat ca te-am sunat.
-M-ai sunat?... Da ma… m-a sunat…mama ce prost sunt…m-am facut de cacao…imi zic in sinea mea.
-Somnorici mic si aiurit…ce ai parca nu te simti prea bine.
Cand aud aceste cuvinte simt ca sunt extrem de excitat, si incep sa vibrez, ca si cum mi-ar fi frig.
-Noapte buna Ovidiu
-Noapte buna…am crezut ca ai ceva sa-mi spui…dar vad ca m-am inselat…zise el oarecum dezamagit.
O dragul de el daca ar sti cate am sa-i spun…numai ca sunt atat de prostovan de nu ma recunosc. Acum am inceput sa realizez ce prostie mare am facut cu toate contrazicerile de la scoala, toate s-au petrecut doar in imaginatia mea…Ovidiu tinea la mine si cauta sa-mi intoarca cu bine tot raul pe care il cream. Imi aduc aminte cum imi cumpara sandwich cand aveam ore mai multe…fara sa-i spun ceva. Si bani pe care i-am gasit in ghiozdan atunci cand a trebuit sa-mi cumpar calculatorul mult dorit si nu-mi ajungeau banii economisiti de mine…acum ma simt ca ultimul om cum am putut sa urasc acest om atat de bun si sufletist. Mai ales de cand am incetat si eu cu rautatile el isi dorea sa imparta totul cu mine, daca isi cumpara o pereche de blugi si mie imi cumpara una, daca isi lua o basca si mie imi lua, daca trebuia sa plece prin tara cu afaceri, trimis fiind de tatal sau, si pe mine ma cerea de acasa si ma convingea sa plec cu el. Acum am inceput sa-l vad ca pe un inger, ii simteam dorinta de a ma proteja, il simteam cum tanjea dupa mine, ii simteam dorinta aprinsa de a ma avea clipa de clipa langa el.
Intr-o dimineata de duminica, cam pe la 9, ma suna si ma roaga insistent sa merg cu el la ferma, pe motiv ca are niste chestii de rezolvat…ceea ce mi s-a parut ciudat a fost ca de data asta nu mi-a mai zis ca vine cu masina dupa mine…m-a rugat daca vreau sa vin eu la el. M-am pregatit si am pornit la drum…pana la el era de mers cam 1 km. Cand ajung in curte cainii incep a latra si il vad pe Ovidiu parca mai frumos ca niciodata cu un zambet larg, facand sa i se vada gropitele pe care le adoram.
-Neatza somnorici!!…ai putut sa te trezesti?
-Neatza…zic si eu oarecum surprins de dispozitia lui.
-Esti pregatit?
-Da ma…ce ai?
-Nimic…numai ca ma gandesc daca o sa -ti placa armasarul pe care l-am ales pentru drum…
Cand ma uit in cealalta curte, vad un cal alb parca era desprins din povesti…
-Super, numai ca eu nu am mai calarit niciodata un cal..
-Am eu grija de tine..
Nu mai dureaza mult ca si pornim …ne urcam pe cal si la drum…El statea in fata iar eu in spatele lui tinandu-ma de el.
-Tine-te mai bine de mine, ca nu musc, imi zice el…atunci eu fiind speriat si de saltul pe care il facuse calul il apuc in brate si il tin strans.
-Asa e bine?
-Mai tare nu poti ca imi place.
-Ce sa-ti placa?...intreb facandu-ma ca nu pricep.
-Nimic ma putza…stai linistit.
-Putza esti tu…eu nu mai sunt de mult putza…ma trezesc si eu sa spun…
-Iti spun putza pentru ca imi esti drag…
-Drag!!…repet eu… simt cum ma ia cu calduri si incep sa-mi pierd iar puterile.
Tinandu-l strans in brate ii simt prin tricoul ud de la transpiratie abdomenul incordat…acum am realizat cum il tineam de strans…ce senzatie…blondutul meu avea un abdomen musculos care ma scotea din minti. Ma apropii si ii adulmec cu emotie mirosul gatului…avea un miros excitant…o combinati de after shave, cu un miros de piele de barbat, wooow simt cum ma topesc…si imi dau seama ca deja e prea mult pentru mine…dar totul deabia acum incepe. Imi pierd privirea undeva prin crestele muntilor care se vedeau in departare, radiand de fericire…eram atat de aproape de puiutul meu. Dintr-o data ma trezesc auzindu-l cum fredoneaza un cantec in limba engleza cu versuri care vorbeau despre dragoste…hm... |
SA IUBESTI CU ADEVARAT
