|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro | | Suflete pereche :x | Autor : claudiu333 - 2009-07-25
Citita de 6851 ori - Nota 7.47 (34 voturi) | | | Nu stiu daca a fost o simpla intamplare sau a fost ceva premeditat dar saptamana trecuta mi s-a intamplat ceva foarte ciudat. Pot spune ca super ciudat, uitandu-ma in urma si analizand la ceea ce am ajuns acum. Era o zi torida de vara, ca doar e mijlocul lui iulie si canicula nu ne mai da pace, insa asta e mai putin important desi reprezinta intr-o oarecare masura intriga a ceea ce va voi relata in continuare. Dupa cum spuneam, era cald, era dupa-amiaza si simteam ca ma topesc in casa, nu ca afara ar fi fost mai bine, ba chiar mai rau, era mult mai cald, asa ca m-am hotarat sa ma duc sa imi iau o inghetata si chiar un suc rece cu care sa ma racoresc. Nu spun ca nu ma ingrozea perspectiva de a iesi afara si a infrunta acel val naucitor de caldura, dar mi-am facut curaj. Am luat bani si m-am indreptat catre un magazin din apropiere, la vreo 3 strazi distanta, asa ca nu era chiar atat de mers. Am cautat umbra in zadar. Se parea ca cineva o luase pe toata si uite ca mie nu imi mai ramasese nimic.
Nu mai era nimeni la ora aceea pe strada, doar era 4 si daca mai adaug un zero se facea si temperatura infernala de 40 de grade. Pustiu, pustiu si iar pustiu. Numai eu, un nebun care nu are ce face in casa, sau mai bine zis nu are ce ii trebuie in casa.
In mai putin de cinci minute am ajuns si la magazin, simtindu-ma intradevar epuizat. Doar o ingetata mai putea sa ma readuca acum in simtiri. Daca asa a fost drumul pana aici imi inchipuiam ca drumul catre casa va fi infernal, dar mi-am alungat gandul asta din cap hotarat sa ma bucur de ce ma astepta acolo, inauntru, in interiorul magazinului, in raiul inghetatelor si a bauturilor racoritoare.
Imediat ,de cum am intrat, am simtit racoarea imbietoare din interior. Nu imi mai venea sa ma mai misc din loc, nu imi m']]]]]]]]]ai trebuia inghetata, suc sau orice sa ma racoreasca. Inlaturand acest gand din minte am facut cativa pas spre vanzator. Era un baiat la vreo 19-20 de ani, inalt pe la 1.75-1.80, cu trasaturi bine conturate si frumoase. Ochii ii erau de un albastru pur , iar parul de un castaniu minunat. Nu stiu de ce, dar mi se parea foarte cunoscut acest tip. Acea privire patrunzatoare imi era foarte cunoscuta. Se uita la mine si eu ma uitam la el nestiind ce sa mai fac. Imi placea, ma atragea chiar foarte mult, desi nu imi dadeam seama de ce acest sentiment atat de ciudat pentru un necunoscut.
M-am apropiat mai mult, i-am zis salut prietenos, insotit de un zambet care se dorea cat mai cald posibil si i-am intins mana in semn de salut. Am facut toate astea tinand cont ca nu mai era nimeni in magazin, in afara de noi doi. Vroiam sa ma imprietenesc cu acest tip, pentru ca parea foarte special si dupa cum am mai spus ma atragea la nebunie.
-Salut! mi-a zis el, zambindu-mi cu afectiune si incantare si mi-a intins de asemenea mana. In acel moment am simtit ca sunt patruns de o caldura ciudata si neinteleasa, ca si cum il cunosteam de o viata si ma mai intalnisem cu el.
Ma chinuiam sa imi amintesc daca l-am mai intalnit dar nu puteam face nicio conexiune care sa imi dezvaluie ce se intampla de fapt.Am dat sa deschid gura sa mai spun ceva dar parca mi s-au oprit cuvintele in gat. Imediat s-a instalat o tacere dureroasa intre noi, care, insa a fost rupta de interventia lui:
-Nu iti mai amintesti de mine, sau te faci ca nu ma cunosti? rosti cuvintele cu un suras strengar pe fata. In obraji ii aparura gropite, acele gropite, imi pareau atat de cunoscute.
-Kta? Sau nu stiu ...dar imi pari foarte cunoscut... Nu stiu de unde sa te iau, dar te cunosc cred...
Se pare ca am avut dreptate, caci imediat chipul lui s-a inveselit si mai mult si s-a apropiat de mine si m-a imbratisat. Surprins de acest gest nu am mai avut cum sa reactionez ci doar am raspuns la acest salut atat de calduros.
Era chiar el, era Catalin(Kta), un fost coleg din generala pe care nu il mai vazusem de vreo 5 ani. De aceea ma simteam atat de atras de el, pentru ca intradevar imi placuse la vremea aceea de el. Nu fusese o simpla atractie ci as putea spune ca a fost chiar iubire la un moment dat, desi nu cred ca as putea fi suficient de sincer, tinand cont ca de atunci nu am mai simtit ceva asemanator pentru altcineva. Era atat de schimbat. Cand l-am vazut ultima data era doar un pusti, foarte slab si retras si uite acum ca era un barbat in toata firea, bine lucrat, solid. As avea senzatia sa spun ca parea un pic metrosexual, daca nu e chiar prea mult spus asta. De un lucru eram sigur, ca iubirea pentru el nu se stinsese nici acum, desi nu ma mai gandisem la el de cativa ani buni.
Dupa gimnaziu nu am tinut legatura pentru ca el era un pic mai retras si in plus la un moment dat au existat mici divergente intre noi, ce au dus la distantarea reciproca. Acum insa parea atat de calduros si incantat sa ma vada. Oare chiar se bucura, sau era pur si simplu ceva de politete? Am renuntat insa la alte intrebari si m-am bucurat din plin de imbratisarea aceea.
Poate ca mi s-a parut mie, desi nu prea cred, dar a tinut vreun 2-3 minute. Ma pierdusem complet in bratele lui puternice si simteam cum ma strange cu patima. Era ceva ciudat in tot acel gest, poate ca ii fusese intradevar dor de mine sau poate ca se schimbase si devenise mult mai calduros.
-Nu te-ai schimbat deloc de ultima data cand ne-am vazut, doar ca acum esti mult mai inalt si se vede ca te duci la sala . Mi-a spus el imediat ce imbratisarea a luat sfarsit.
Simtindu-ma flatat am lasat privirea in pamant, incepand sa ii scrutez plin de inters picioarele. Disparand acest sentiment l-am privit in ochi, spunandu-i:
-Nu pot spune acelasi lucru despre tine. Tu chiar te-ai shimbat foarte mult. Nici nu te-am recunoscut prima data cand te-am vazut,dupa cum ti-ai dat si tu seama.
Mi-a aruncat o privire complice si mi-a spus ca nu e nimic.
-Dar cu ce ocazie pe aici? Credeam ca locuiesti in partea cealalta de oras,i-am spus aruncandu-i o privire suspecta.
-E o poveste mai complicata dar daca vrei ti-o povestesc pentru ca dupa cate vezi nu prea este nimeni pe aici.
Am incuviintat din cap iar el a continuat:
-In urma cu doi ani parintii mei au intrat intr-o afacere mai dubioasa cu unchiul meu,asa ca au ipotecat casa ca sa investeasca tot ce aveau. Planul nu a mers asa bine cum se preconiza,iar afacerea a dat faliment,iar cu banii ramasi, desi putini, unchiul meu a plecat cu ei in strainatate. Asa ca parintii mei au ramas cu datorii la banca , ce au devenit din ce in ce mai mari pana cand a trebuit sa ni se vanda casa, iar noi am ramas pe drumuri. Am stat o perioada la o ruda dar apoi nici ea nu ne-a mai putut ajuta asa ca ai mei au plecat in Italia. Asta s-a intamplat acum 3 luni. Eu am ramas aici cu facultatea si dupa ce mi-au trimis bani ai mei, am inchiriat o locuinta doua strazi mai incolo. Am gasit de lucru la magazinul asta aici si uite asa am ajuns sa ne intalnim. Pare ciudat dar se pare ca soarta a vrut sa ne intalnim.
Pe fata lui a aparut o urma de tristete. Nu avusese o perioada prea roz in ultimii doi ani si se vedea asta pe chipul lui. Mi-era mila de el. Se simtea singur si parasit. Fara sa imi dau seama am ajuns sa ii mangai mana in semn de consolare. Simtindu-mi degetele pe mana lui, a zambit, si mi-a multumit ca sunt alaturi de el. M-am simtit bine.
-Coincidenta face ca si ai mei sunt plecati in strainatate. Si eu tot singur locuiesc asa ca daca vrei din cand in cand poti sa treci pe la mine sa mai vorbim. Sa ne mai amintim de vremurile bune.
Chipul lui a fost brazdat instantaneu de o bucurie evindenta si mi-a multumit.
-Si uite ca ne-am luat cu vorba si deja a trecut ceva timp. Ah... sa nu uit pentru ce am venit. Vreau o inghetata si un suc. Iarta-ma ca ma grabesc dar trebuie sa ajung acasa pentru ca trebuie sa treaca un prieten pe la mine sa ii dau niste cd-uri dar daca vrei sa mai vorbim te astept diseara pe la mine. Ce zici?
-Sigur ca o sa trec! mi-a raspuns el intinzandu-mi restul de bani.
Am luat bacnotele si m-am indreptat catre iesire. Cand am deschis usa am auzit in urma mea:
-Daca vrei poti sa treci deseara pe aici cand termin programul pentru ca inca nu stiu unde stai si sa imi arati tu.
Inima mea tresarea de fericire, urma sa ma vad cu el peste cateva ore si urma sa vina la mine acasa. Era perfect.
-La cat scapi? l-am intrebat incercand sa imi ascund entuziasmul din voce, desi nu prea mi-a iesit. Eram fericit, asta era 100% adevarat.
Se pare ca a observat ca imi place ideea de a-l avea ca invitat, asa ca mi-a raspuns amuzat:
-Pe la 22:30 e bine daca vii. Te astept si sa nu uiti de mine...
-Nu o sa uit! i-am raspuns facandu-i semn cu ochiul.
Inaintam spre casa si inca nu puteam sa realizez prea bine ce s-a intamplat acolo,in magazin. Era chiar el, baiatul de care mi-a placut acum ceva timp. Nu credeam ca voi mai putea sa il revad vreodata, dar uite ca s-a intamplat si sa ne intalnim. Caldura nu ma mai deranja, ma simteam chiar bine, un pic emotionat si totodata entuziasmat ca o sa il mai vad si deseara. Era perfect ca el va veni la mine si ca vom putea sta de vorba ca pe vremuri. Inca tremuram un pic si simteam inca pregnanta imbratisarea lui atat de induiosatoare. Oare era imaginatia mea sau nu fusese tocmai o imbratisare nevinovata?
Oare fusese mai mult decat atat, adica dorise sa imi spune ceva mai mult? Mi-am alungat gandul asta din cap considerandu-l imposibil si mi-am reluat drumul catre casa. Era minunat si nimic mai mult...
Restul orelor de asteptare le-am petrecut infiorator de nerabdator. Stomacul imi juca feste si tot se contracta si relaxa dezvaluind neasteptarea . Inghetata pe care o luasem nici nu am mancat-o, am lasat-o in frigider, uitand complet de ea. Sa ma gandesc la el era mult mai important decat un simplu desert.
Am iesit pe balcon si m-am uitat la restul orasului. Totul parea dintr-o data atat de plin de viata cum nu mai fusese inainte. Oare el fusese cauza acestei schimbari de perceptie?
Pe la ora 21:00 deja simteam ca o sa explodez de atatea emotii. Eram foarte nelinistit. Mai era doar o ora si o sa-l revad din nou. Am incercat sa ma mai duc o data la magazin cu un pretext oarecare, dar mi se parea ca era prea mult si as fi dat de banuit. Probabil m-ar fi crezut prea diperat ca sa vorbesc cu el si nu as fi vrut nici in ruptul capului sa se intample una ca asta, asa ca am incercat sa fiu cat de linistit am putut, desi sincer sa fiu nu prea mi-a iesit.
Era prima data dupa cativa ani in care simteam din nou acel sentiment care iti face stomacul sa tresare si corpul sa vibreze. Era fercire amestecata cu teama, cu entuziasm, cu tristeze, cu toate sentimentele posibile fuzionand sub imaginea feerica a chipului lui. Ma simteam legat de el, desi nu mai relationasem cu el de cativa ani, nici macar la telefon nu vorbisem. Acum daca stau si ma gandesc imi aduc aminte ca am suferit destul de mult dupa el atunci cand am fost nevoiti sa ne vedem fiecare de drumul lui. Amintirilea alea imi reveneau tot mai pregnante si mai clare in minte. Am plans dupa el...pt ca il iubeam, iar el nu. Nici acum nu cred ca se schimbase situatia dar macar el era acolo, mult mai aproape de mine.
In sfarsit s-a facut ora 22:20 si am hotarat sa plec. Am hotarat sa merg un pic mai incet sa il fac sa ma astepte macar putin. Oare de ce vroiam asta? Definitiv nu stiu, dar ma incanta gandul asta asa ca am mers mai incet.
Se inserase, dar in ciudat acestui lucru caldura persista, biciuind trotoarele fierbinti. Nu prea era nimeni pe strada, doar simpli trecatori care isi plimbau cainii sau incercau sa scape de caldura sufocanta din case.
Desi am incercat sa intarziu parca pasii m-au indreptat tot mai nerabdatori spre el. Am ajuns la 22:28. Magazinul era inchis si el nicaieri. Am intrebat o fata pe care am vazut-o in apropiere daca nu cumva l-a vazut.
-A plecat acum vreo 5 minute cu o fata.
La auzul acestei vesti am simtit ca se pravaleste cerul peste mine. Se pare ca prietena lui era mult mai importanta decat mine. Chiar era mai importanta decat mine... asta era si normal, desi nu vroiam sa accept realitate. Resemnat si totoadata suparat am plecat spre casa tarandu-mi pasii greoi. Era foarte trist ca ma lasese balta in asemenea hal. Se facuse o nedreptate si toate astea datorita ei. Simteam deja o ura pregnanat impotriva acelei fete. Era nedrept ceva ce gandeam, dar nu puteam schimba asta pentru ca asa imi dicta sufletul. Imi spunea ca trebuie sa o urasc pentru ca luase ce "era al meu", sau cel putin asta vroiam sa cred. Era o prostie mai mare decat mine dar nu aveam ce face, il iubeam si acum mi se accentua mai mult ideea. Acei ochi frumosi, acele buze atat de delicate - trasaturile lui imi reveneau si reveneau....si reveneau in minte fara am da pace.
Probabil ca acum era cu el acasa la ea, sau la el si faceau sex. Ma chinuia gandul asta si nu imi dadea pace. Nu ma lasa sa traiesc. Imi biciuia sufletul cu intrebari de genul : "De ce ea si nu eu?", "De ce acum si nu mai tarziu?", "De ce o iubeste?"... Prostesc sau nu asta gandeam in momentul acela. Se parea ca timpul se oprise in loc si era hotarat sa ma faca sa ma gandesc la infinit la el.
Cand am intrat in apartament am inceput sa resimt singuratatea. Nu mi se mai intamplase de cand plecasera parimtii mei in strainatate. Ma simteam parasit, fara nimeni pe umarul caruia sa mai pot scapa cate o lacrima uneori. Si toate astea odata cu aparitia lui. In doar cateva ore ma schimbasem foarte mult si era ciudat. El cauzase totul si nu era corect pentru ca el acum nu era singur, era cu prietena lui, dar eu...? eram singur, eram singur aici, asteptandu-l in zadar sa vina. Dar el nu va veni. El va ramane acolo unde tipa aia ii poate oferi fericire, implinire, companie, dulce companie ce imi lipseste acum mie.
Oare de ce este a ei? Oare il iubeste mai mult decat mine si de aceea a ales-o pe ea? Eu as fi gata in fiecare secunda sa imi dau viata pentru el. Ea ar face asa ceva? Ea stie ce inseamna sacrificiul pentru iubire? Nu prea cred. Imi pare rau ca o judec asa de crud dar ma doare pentru ca ea este cu el acum, iar eu sunt aici singur...
In minte mi-a revenit ultima fraza a lui: "Te astept si sa nu uiti de mine...". Se pare ca el a uitat de mine. A fost atat de ipocrit cand a spus-o. Ma simt ingrozitor ca m-a lasat balta ca pe un nimic.
Dupa ce m-am mai chinuit asa vreo ora si ceva, cand a aratat ceasul ora 24:00 neavand inca somn , m-am dus si mi-am pregatit o ciocolata calda. Sigur asta avea sa ma linisteasca. Mi-am luat cana favorita, am adaugat apa apoi praful maroniu a carui gust dulceag il adoram.M-am dus inapoi in sufragerie si m-am asezat pe canapea butonand telecomanda in cautare de ceva interesant la Tv. Spre nefericirea mea nu am gasit nimic asa ca am lasat pe un post de muzica si am continuat sa imi sorb ciocolata calda , cand deodata am auzit o bataie in usa. Nu am vrut sa raspund dar insistenta musafirului m-a facut sa ma ridic de pe canapea si sa ma indrept spre usa.
Am deschis plictisit, insa de cum am vazut cine astepta acolo, in fata usii... chiar in fata usii mele, m-am simtit cuprins de un sentiment ciudat de nerabdare. Era chiar el, era Kta si era mai frumos decat mi-l aminteam. Inima mea cred ca a luat-o razna pentru ca incepuse sa bata ca nebuna. Verdict clar: Eram indragostit pana peste cap!.
-E prea tarziu pentru o vizita? mi-a spus el un pic timid.
-Niciodata nu e prea tarziu pentru o vizita atata timp cat prietena ta nu te retine ca in seara asta, am spus eu sarcastic pana peste poate. Eram chiar rautacios de fapt, sau poate ca eram Ok, tinand cont ca eram un tip indragostit de persoana din fata mea.
-Care prietena? se interesa el plin de uimire. Lovindu-se peste frunte isi dadu seama la ce ma refeream. A... Alice nu e prietena mea, ea e doar fiica proprietarului garsonerei unde stau cu chirie si a venit sa ma anunte ca a venit tipu sa imi ia chiria pe luna asta. Scuze ca te-am lasat balta acolo, dar era urgent. Crezi ca ma porti ierta? m-a intrebat el afisand un zambet irezistibil.
Prin cap imi trecu ideeea de a spune "nu", dar oare chiar credeam ca il pot refuza? Normal ca nu il puteam refuza.
-Nu-i nimic. Se mai intampla. Important e ca mi-ai explicat ce s-a intamplat si iarta-ma ca am crezut ca tipa era prietena ta. Apropo ai prietena? i-am spus eu ascunzandu-mi in glas curiozitatea si totodata nerabdarea.
S-a uitat mai atent la mine cand i-am adresat intrebarea si a inceput sa rada.
-Nu am! Nici nu am avut de cand ne-am vazut ultima data. Stiu ca pare usor rusinos dar...
Dar nu l-am lasat sa termine fraza ca imediat am intervenit cu un zambet enorm pe fata.
Era 1-0 pentru mine. Se pare ca era disponibil. Super!!!
-Lasa ca nu e nimic. Drept sa recunosc si eu am aceeasi situatie, dar nu ma rusinez de asta. Daca o sa fie ceva o sa fie, daca nu asta-i viata. Sincer sa fiu nici nu prea am fost interesat sa incep o relatie pentru ca nu ma simt pregatit inca. Nu cred ca pot gasi ceea ce imi doresc eu, adica... -am ramas un pic pe uscat cu ideile pentru ca vroiam sa ii dau intr-o oarecare masura de inteles ca nu ma intereseaza fetele, dar nu vroiam sa o fac chiar pe fata, asa ca am continuat batand apropouri- vreau ceva mai special, dar nu stiu daca voi reusi sa gasesc asa ceva.
Si-o fi dat seama ce vreau sa spun? Categoric NU! Am vazut-o dupa chipul lui confuz, asa ca vrand sa risipesc acest moment un pic jenant, l-am invitat in casa. S-a asezat pe canapeaua paralela cu cea pe care statusem in urma cu cateva momente. Cana inca mai era pe masa. Deasupra ei aburii calduti se prelingeau in incaperea slab luminata. Facandu-i semn spre cana l-am intrebat:
-Vrei si tu?
-Sigur! Daca vrei si tu sa mai stam la vorba, ar fi binevenita o ciocolata calda. Am avut o zi super grea astazi asa ca asta ar putea sa ma relaxeze.
Nu am mai asteptam alt indemn, asa ca m-am ridicat si m-am indreptat spre bucatarie. Imi tremurau picioarele ingrozitor. "Sper ca nu a vazut" mi-am spus ingrijorat. Nu as fi vrut sa observe ca prezenta lui ma intimida. Inca o data ma convingeam ca il iubesc. Era clar. Toate semnele aratau lucrul asta: emotiile, bataile alerte ale inimii, intimidarea, placerea de a ma uita la el...totul.
Am pregatit totul cat de repede am putut si in 5 minute eram inapoi in sufragerie dar surpriza, el era la pc-ul meu.Observandu-ma s-a intors spre mine si mi-a spus:
-Sper ca nu te superi dar vroiam sa imi verific si eu mail-urile.
-O... nu-i nicio probleme! nu puteam sa-i refuz nimic. Trebuia sa inceteze treaba asta. dar pana la urma ce rau putea face?
I-am intins cana fierbinte si pentru un moment mana lui a cuprins-o pe a mea. A fost foarte placut. M-a tinut de mana!!! Chiar daca el nu prea si-a dat seama de ceea ce a facut totusi eu am simtit si asta a contat. Inchizand calculatorul s-a intors pe canapea, de data asta nu pe cea din fata mea, ci pe cea pe care stateam si eu. Era doar la un metru departare de mine si il simteam atat de aproape. Il simte... |
 |
|
|
|
|
|
|
