|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |  Ultima farama de inocenta... | Autor : claudiu333 - 2012-04-06
Citita de 5319 ori - Nota 7.95 (19 voturi) | | |
Spor la citit!
Bogdan il privi pe furis pe Octav, fixandu-si privirea pe buzele lui ademenitoare. De cateva saptamani i se pusese pata pe Octav, dar era constient ca intre ei nu ar putea fi nimic. Relatia elev-profesor nu ar fi permis niciodata asta, dar lui Bogdan ii placea sa viseze. De cate ori adormise cu gandul la el?! Bogdan nici nu isi mai aducea aminte. Chipul lui il inspira si desi nu recunoscuse pana acum, muza lui era profu' de romana. De atatea ori incercase sa isi faca curaj si sa ii arate la ce lucreaza, dar nu indraznise, se razgandise in ultimul moment.
Acum il privi atent si incerca sa isi imagineze ce fata ar face daca ar citi ceea ce el scrie. Bogdan era convins ca literatura cu subiect gay nu ar fi in nicun caz pe gustul lui Octav, dar inca isi dorea sa imparta cu profu' lui ceea ce el scrie in serile tarzii cand viseaza cu ochii deschisi la el. Bineinteles ca nu i-ar spune ca protagonistii care se iubesc atat de pasional ii intruchipeaza pe ei doi, dar macar ar vrea o parere despre stilul abordat.
Gandul lui Bogdan zbura la prima intalnire cu noul prof de romana, in urma cu aproape 10 luni. Bogdan era elev in clasa a 12-a, iar pentru Octav era primul an in invatamant. Proaspat absolvent al facultatii de litere, intrase printr-un noroc suspect la unul dintre liceele de top ale orasului. Prima intalnire a celor doi a fost anosta. Nu s-au privit intr-un mod aparte si Bogdan incerca sa reconstituie acea zi, dar cu mari greutati. Atunci nu simtise nimic in legatura cu noul venit. Inca mai resimtea dorul de vechea profesoara si in sufletul lui s-a nascut chiar un usor sentiment de aversiune. Atunci i s-a parut urat, acum insa, in elev se nascuse o atractie inexplicabila. Il vedea pe Octav diferit, intr-o lumina mai favorabila si fiecare parte a corpului lui il dorea.
De multe ori, Bogdan incercase sa puna acest lucru pe seama varstei, pe seama hormonilor, dar acum ca se uita atat de insistent la prof, isi dadu seama ca e mai mult de atat. Profunzimea sentimentelor depasea bariera de suprafata a poftelor trupesti.
"La naiba!- injura in gand. -De ce trebuie sa fie asa?" Incercase de cateva ori sa se gandeasca la altcineva, incercase sa vorbeasca cu alte persoane pe diferite site-uri de socializare, dar nu reusise sa gaseasca la ceilalti ceea ce observa si acum , cu ochiul liber, la cel de la catedra.
Bogdan era convins ca varsta nu era un impediment, niciodata nu privise o posibila relatie prin prisma acestui lucru, dar era sigur ca Octav nu era de aceeasi parte a baricadei cu el. Ii paru rau gandindu-se la asta. De ce lucrurile nu puteau decurge dupa voia lui? De multe ori se intreba asta, dar mereu ajungea la aceeasi concluzie: Este act de egoism sa iti doresti sa ii schimbi pe ceilalti. Dar pentru un moment Bogdan se gandi ca nu l-ar deranja un pic de egoism, daca asa ar reusi sa ajunga la inima celui pe care il iubeste.
Octav il vazu si ii arunca un zambet in treacat. Bogdan se inrosi, si in sine incerca sa isi imagineze acel zambet ca fiind numai al lui. Si-ar dori mai mult de atat, si-ar dori ca acel zambet sa apara pe fata lui Octav dupa ce s-ar darui complet unul altuia.
"E prostesc si pueril ceea ce imi doresc! Dar il vreau..."
-Deci astazi ne vedem dupa ore, da? spuse cu ton ridicat Octav, lucru ce il trezi pe Bogdan din visare.
Ici colo se auzi cate un "da" soptit.
La fel ca in fiecare marti, dupa ore, se tinea o ora de pregatire pentru bac la romana, dar de cele mai multe ori nu ramaneau prea mult. Octav se gandi ca, mai mult ca sigur, astazi va gasi clasa goala, si desi constient ca nu va avea cu cine sa tina ora, nu dadu de inteles ca a priceput planul elevilor de a chiuli. Il privi pe Bogdan si se intreba daca el va ramane. Nu era sigur, dar spera in adancul sufletului lui ca asa va fi. Dar in clipa urmatoare isi alunga din sine acest gand si isi muta atentia pe exercitiul pe care il daduse cu cateva minute elevilor spre a-l rezolva. De cateva luni il chinuiau ganduri murdare, asa le cataloga. De fiecare daca cand incerca sa fuga de ele, reveneau si mai pregnant....
"Daca as putea sa nu mai simt ..." isi repeta el pentru a mia oara.
Restul orei trecu greu. Privirile lui Bogdan si ale lui Octav se intalnisera de nenumarate ori, dar refuzau sa isi spuna ceva. Parea ca fiecare incearca sa ii transmita celuilalt ceva, dar nu are curaj, nu poate, ii este interzis.
***
Cand profesorul iesi din clasa, Bogdan respira linistit. Se ridica de pe scaun si se indrepta spre grupul de colegi care se formase in jurul Cosminei, fata populara a clasei , si nu numai. Bogdan se gandi la lucrurile care se zvoneau despre ea si zambi amar in sinea lui. Pe la colturi toti spuneau ca, Cosmina facuse sex cam cu toti pustii cu bani din liceu. Infatisarea fetei sustinea cu succes toate aceste supozitii. Ea insasi era constienta de calitatile fizice cu care o inzestrase Dumnezeu si nu rata nicio ocazie pentru a-si pune in valoare aceste talente. Desi stia ce se spune despre ea, Cosmina nu incercase niciodata sa dezmita aceste lucruri, ii pasa foarte putin, ea stia ca daca ar pune la suflet tot ce aude, de mult ar fi fost distrusa.
Toti baietii erau in jurul ei si asta o facea sa se simta dorita, lucru pe care il adora diva din ea.
"Sunt niste prosti cu totii, dar fara ei as fi un nimeni!- isi spune Cosmina si zambi provocator grupului de baieti. - Simt privirile celorlalte fete atintite asupra mea. Sunt constienta de ura lor, dar ce imi pasa. Nu pot fi ca mine. Sa suporte indiferenta celorlalti asa cum am suportat-o si eu ani de zile."
Cosmine nu fusese atat de dorita mereu. Lucrurile au fost mult mai putin frumoase pentru ea cu doar cativa ani in urma, dar ea prefera sa nu se mai gandeasca la ce a fost. Era o perioada neagra a vietii ei pe care o tinea ascunsa adanc in inima ei.Nimeni nu stia cat de mult suferise in acele vremuri, dar nu dorea sa imparta cu nimeni amintirile nefericite.
"Acum am totul! Atentia pe care am cautat-o mereu! Ma simt fericita!"
La cateva banci distanta, Maria o privea cu ura amestecata cu dezgust. Isi dorea viata Cosminei, dar in acelasi timp o acuza pe aceasta ca traia in acest fel.
Maria o injura soptit pe colega ei. Ea nu avusese niciodata ceea ce are cealalta. Tanjea dupa atentie, dar era constienta ca nu va putea deveni niciodata o copie a Cosminei. Nu o ajuta fizicul.
"Trebuie sa mai slabesc! Sunt prea grasa pentru a fi privita de ceilalti! " gandi Maria amintindu-si de cele cateva cereale pe care le mancase de dimineata. Trebuie sa le dea afara. Se ridica de pe scaun si se duse la baie. Urmeaza sa o faca din nou... asa cum face dupa fiecare masa de cateva saptamani . Desi lesinase de cateva ori din cauza lipsei de mancare si era ingrijorator de slaba , Maria avea o idee fixa: Trebuie sa slabeasca!
Bogdan o urma pe Maria pana la usa si vazand-o intrand in baie realiza ce avea de gand sa faca. Il cuprinse tristetea. Ii parea rau pentru ce se intampla colegei lui, dar desi incercase sa faca ceva in privinta asta , fata refuza orice discutie pe tema mancare.
"De ce incearca sa schimbe ceva ce e deja perfect la ea?!" se intreba el si se retrase inapoi la locul lui.
Dar baiatul nu stia toata viata Mariei. Lucruri groaznice o adusesera in aceasta faza a problemei sale. Dar nimanui nu-i pasa, nici macar ea nu se mai gandea la trecut, dar suferea consecintele acestuia.
Se regasea in problema colegei sale. Bogdan, avea probleme cu acceptarea de sine. Inca avea dubii daca ce i se intampla este un blestem sau o sansa la fericire. A fi gay nu e usor, asta este sigur. Dar inca mai spera sa traiasca o poveste de dragoste asemantoare celei pe care o scria de cateva saptamani. Daca ar gasi dragostea nu ar mai simti regret pentru inclinatia lui.
"Dar lucrul asta e departe!" isi spuse el si se intrista.
***
Octav zambi amar cand intra in clasa si vazu ca nu mai e nimeni in afara de Bogdan. In ultima banca, el citea ceea ce scrisese doar cu o seara inainte. Era atat de prins incat nici nu observa cand profu de apropie de el si incercand sa surprinda ce il tinea asa de captivat il intreba:
-Pot sa stiu si eu ce citesti? vocea calda a barbatului il tulbura. Isi ridica ochii din foi si incerca sa le ascunda rapid ingaimand ca nu e nimic important. Il privi pe Octav asa cum o facuse de dimineata si fu surprins sa observe cat de tanar e. Nu e cu multi ani mai mare decat el, dar il simti superior.
Octav ii zambi bland .
-Pot sa ma asez? intreba barbatul si isi trase un scaun langa elev.
-Da, sigur... se balbai Bogdan.
Acum erau apropiati si pentru prima oara, Bogdan simti energia pe care o emana corpul lui Octav. Il simti aproape intr-un mod neobisnuit. Il percepu egal cu el, desi ratiunea inca incerca sa puna bariere.
Cei doi se privira, fiecare asteptand ca, celalalt sa spuna ceva, fara succes inca. Atmosfera se incarca de tensiune, sub presiunea timpului.
-Despre ce ai vrea sa vorbim ora asta ? Ai nelamuriri in legatura cu subiectele de bac?
Bogdan se gandi cateva secunde si raspunse :
-Nu...cred ca nu!
Tacearea se instala din nou.
-Atunci despre ce vrei sa vorbim?
- Nu stiu..., spuse Bogdan si isi fixa privirea in pamant. Orice doriti dumneavoastra...
-Pai, cred ca as incepe cu o rugaminte, daca se poate. As vrea sa ma tutuiesti.
-Nu credeti ca ar fi deplasat? ...spuse Bogdan cu teama in glas.
-Nu, nu cred!
Bogdan ezita un moment dar o spuse :
-Bine, Octav! Cum zici tu.
Si...tacere...
- Bogdan, te-ar deranaja daca mi-ai spune un pic mai multe despre tine? Adica , ce iti doresti, care sunt visele tale. Cum esti tu de obicei in viata de zi cu zi...
-Pai...Octav...sunt asa cum va vezi, un pusti simplu, cu vise mari, dorinte imposibile... Dar inca mai am libertatea de a visa, asta ma face sa sper inca....
- Frumos spus-si barbatul facu o pauza-dar de ce imposibile? Esti tanar, poti face atatea in viata. Ai tot timpul din lumea.
Bogdan cazu pe ganduri. Profu avea dreptate, dar el nu stia totul. Unele dorinte erau imposibile, chiar el le facea imposibile.
"Nu o sa te am niciodata. Nu ti se pare suficient de imposibil?", dar pastra aceste ganduri pent... |
 |
|
|
|
|
|
|
