Din nou,am scris o povestire romantica,pentru sufletele,cu foarte putine detalii erotice,spre deloc.Totusi,cred ca cei care o vor citii,nu au sa fie dezamagiti!
Mereu fusese protector cu mine.Si mereu mi-a aratat ca tine la mine...
Cand ne intalneam,ma imbratisa mereu...adesea ma tinea cu bratul de mijloc,sau isi punea mana dupa gatul meu.Si daca eram trist -si a fost o vreme cand eram foarte depresiv,ma mangaia,si ma tinea in brate.
Desi Alex era mai mare doar cu un an decat mine,am avut mereu impresia ca e de fapt mai mare cu mai multi ani -si nu pentru ca nu ar fi stiut sa glumeasca sau sa se bucure,ci pentru ca era efectiv mai matur,si ca era mai intelept decat mine.
Cumva,pana si problemele mele -pe care aveam un talent incredibil de a le dramatiza,pareau mai usoare langa el.
Cine ar fi crezut ca un baiat care e un pachet de muschi -pentru ca Alex e culturist si merge la sala regulat- cine ar fi crezut ca poate sa fie atat de bland? -niciodata nu isi pierdea rabdarea cu mine si fitzele mele de tzakanel,niciodata nu ma lasa balta,chiar daca uneori,ma razgaiam mai ceva ca un pisic alintat.
Eram deja prieteni de 6 luni -de cand inca aveam 17 ani,si in tot timpul asta nu ma dezamagise vreodata...
Si totusi,niciodata nu am indraznit sa-i spun ca in secret,imi placea de el.Nici macar fata de mine nu eram capabil sa recunosc asta,insa cu cat ma straduisem sa uit mai tare,cu atat mai mult imi aminteam de fapt...
Despre fete,refuzasem sa discut -si dupa cateva incercari,a renuntat sa ma mai intrebe ceva,iar in ce-l privesta pe el,evitam cu atat mai mult sa discut despre fete.
Eram in perioada in care ma minteam cu insistenta ca trec printr-o "faza"...ca am sa ma schimb...mai incolo...cand o sa cresc mare...
Eram chinuit de doua dorinte -contrarii insa: una era ca Alex sa descopere cumva ca ii place de mine...sa ma doreasca asa cum il doream eu...cealalta,era ca nu cumva ca Alex sa banuiasca ca imi place de el -mi-era cumplit de teama ca mi-ar intoarce spatele.Si nu la modul in care visam eu!
Pentru ca Alex,e un baiat nu doar frumos ori dragutz,e genul de baiat masculin,fara gesturi efeminate,fara preocupari efeminate...fara nimic care sa-mi fi dat mie sperante...
Trebuie sa recunosc ca imi placea exact asa cum este...ca acea siguranta de sine si aura de incredere pe care o are,ma faceau sa ma simt extraordinar langa el -si nu doar eu,ci oricine -fete si baieti,pareau sa fie cuceriti de aura asta magica a lui.
Spre deosebire de alti baieti,avea ceva de barbat in el -nu as stii sa va explic mai bine.Sau poate ca era carisma lui,care-i facea pe oameni sa se increada in el si sa-l urmeze. ca niste catelusi.
Si cu toate astea,are din plin si ceva glumet si jucaus in el,si un fel de inocenta -pe care unii o cred naivitate -pentru ca este genul de om care pune binele mai inainte de rau in relatiile cu oamenii in general si le observa calitatile si abia pe urma defectele.
Nu stiu altii cum reactioneaza la "efectul Alex" dar pe mine ma da gata de fiecare data -parca alaturi de el,ma simt cumva dator sa ma ridic la inaltimea inmaginii lui bune despre mine...langa el,sunt un om mai bun si mai tolerant...si in general mai plin de tot felul de calitati de care nici nu aveam habar ca s-ar afla pe acolo.
Asa ca -intelegeti acum- pur si simplu nu puteam sa-i spun nimic.In plus,eram si convins ca e str8 -ca si cum nu ar fi fost suficient ca nu eram in stare sa accept ca eu sunt gay.
Cand eram impreuna cu prietenii lui -ca eu nu pot sa spun ca aveam prietenii mei- nu stiam deloc cum sa ma port.Nici cu ei,nici cu Alex,in prezenta lor...stateam asa,mai mult pasiv...si eu pe acolo,pe langa ei...
Si asa a fost si in acea zi: iesisem cu totii la iarba verde,undeva pe langa o padure.Era si un rau pe acolo -un parau mai degraba,o zi calda,frumoasa,de vara...Alex fara tricou -la fel ca si ceilalti baieti...doar eu eram cu tricoul pe mine,ca mi-era rusine de corpul meu de slabutz si fara muschi.
Inca de pe drum,Alex a stat pe langa mine -spre deosebire de alte dati,cand eram doar unul dintre prietenii lui de acolo.Ma tinea de dupa gat,se juca cu mana in parul meu...ma tinea de mijloc si chiar m-a luat de mana -ceea ce m-a facut sa ma simt teribil de rusinat,mai ales ca restul lumii observse toate gesturile astea -cum probabil ca va inchipuiti.
Nu am facut nici un gest sa il resping -de ce sa mint: ma simteam tare fericit ca Alex e cu mine...as fi vrut sa nu se mai termine ziua aia...sa nu mai ajungem macar vreodata la pajistea unde urma sa campam...ca sa ma tina el de mana,si sa ma mangaie -ma topeam ca inghetata cand ii simteam mana prin parul meu,ciufulindu-ma.
Cum toti baietii isi dadusera jos tricourile,Alex a insistat sa mi-l dau si io jos...
Mai intai am refuzat...doar ca nu reusam sa gasesc pretexte...cand Alex mi-a tras usurel tricoul peste cap,nu am mai protestat si am ramas asa,"dezbracat".Aveam impresia ca toti se uita la mine si ma vad ce scheletron sunt,insa se pare ca fie ca nu vazusera,fie ca nu le pasa...asa ca m-am obisnuit repede.
Acum ca Alex ma tinea de mana,una din fete -cred ca Georgiana,nu mai stiu sigur,l-a luat peste picior -cica de ce nu ne tragem un mozol ceva...si restu' lumii au inceput sa ne tachineze si ei...ne intrebau de exemplu daca vrem sa ne lasa un pic singuri,sa ne "cunoastem mai bine",si alte asemenea.Georgiana mai ales -care -observasem eu,il placea pe Alex ceva mai mult decat ca pe un prieten,il intepa cu chestii de-astea.
Insa Alex -la fel de sigur pe el ca intotdeauna,m-a luat in brate -de parca eram vreo mireasa pe care o trecea pargul casei,si pentru ca ma agatasem cu mainile dupa gatul lui,m-a purtat asa un pic...se juca atingadu-si nasul de al meu,apoi m-a sarutat in ureche si m-a lasat jos...cred ca eram rosu ca focu'...in orice caz,nu aveam tupeu sa ma uit in ochii nimanui.
Cred ca va dati seama,ca toata gaska se uita ca la urs la noi!
Doar Alex nu parea catusi de putin sa se fi pierdut cu firea,ori sa ii fie rusine vreun pic.
Dimpotriva parca,se juca incordandu-si muschii aia superbi,ca pentru un concurs,pozand de parca era superman si zambind cu toti dintii.
Am vazut multi oameni cu ochii albastrii,dar pe nimeni cu ochii ca ai lui.Pentru ca ochii lui sunt senini,in primul rand...ca un cer fara nori dintr-o zi de vara,cum era si ziua aia,si desi am vazut multi ochi albastrii,doar ai lui mi s-au parut atat de calzi -si asta e ciudat,pentru ca albastrul e o culoare rece -ai lui,sunt calzi,are ceva de supraom in privire -e un pic prea multa seninatate si bunatate in privirea aia,si mereu am evitat sa ma uit mai mult timp in ochii lui,pentru ca aveam impresia ca ma uit in ochii unui zeu sau asa ceva!
Dintre toti oamenii pe care i-am cunoascut vreodata,el singur mi s-a parut ca s-ar fi potrivit in rolul lui Superman!
Asa ca,atunci cand -parca nebagandu-i in seama pe toti ceilalti- Alex s-a oprit si m-a luat de mana,apoi mi-a ridicat usor barbia cu mana,si m-a privit in ochi,m-am pierdut cu totul...
Nu va pot descrie -Alex a fost in tot timpul asta Eroul meu,dar cand s-a uitat in ochii mei,parca timpul s-a oprit in loc,si am simtit cum privirea sa se opreste fix in inima mea,cu atat de multa iubire si bunatate,incat efectiv,m-am pomenit ca sunt in genunchi inaintea lui!!
Nu stiu daca am cum sa explic -daca nu traiesti asta vreodata,pare poate imposibil,dar am simtit ca in fata mea,e insusi Divinul.Nici macar nu as fi fost in stare sa ma mai uit o clipa in ochii lui...m-am simtit cuprins de rusine,mic si urat sufleteste,am simtit ca a vazut pana in adancul sufletului meu,si ca imi stie toate defectele...toate secretele...totul.Doar ca ma iubeste asa cum eu nu sunt capabil sa ma iubesc...ca si cum eu eram zeitatea si nu el!
Efectiv,i-am imbratisat picioarele si am inceput sa plang...ma simteam umilit si neputincios...simteam ca nu merit sa fiu iubit asa,dar ca nu as mai putea sa traiesc o singura clipa fara iubirea aia extraordinara.Ce as fi putut sa fac...sau sa spun?
Mi-am adus aminte pe loc de femeia care i-a spalat picioarele plangand lui Isus -cat de bine intelegeam cum nu a gasit nici un fel de cuvinte sa spuna!
Nici nu am habar cat a durat totul...dar intr-un tarziu,m-a ridicat de la picioarele lui,si m-a imbratisat.Abia atunci,mi-am adus aminte ca mai e cineva pe lume pe langa noi.
Nu scoteau un sunet...doar stateau acolo,socati...cu gurile cascate...
In imbratisarea lui Alex insa,ma simteam ca intr-un cocon protector,de parca era ceva electric in jurul nostru...ceva ce puteam sa simt,aproape sa pipai...si totusi invizibil.
In acea aura de bine nimic nu ma putea atinge -asa simteam,si cand Alex mi-a ridicat din nou barbia,si mi-a mangaiat sprancenele uitandu-se in ochii mei,am simtit ca mi se taie iar picioarele si am inchis ochii...era prea mult...mi s-a facut rusine de mine, ca nu stiu macar sa ma las iubit...
Apoi m-a sarutat...asa...ca si cum ar fi fost cel mai firesc lucru din lume -si e ciudat,ca nu am simtit acel sarut ca pe ceva patimas,ci tot ca pe un gest de iubire,nu de dorinta.
Asta poate ca n-ar fi nimic,dar in timp ce ma saruta,m-am pomenit ca imi spune "te iubesc,si am sa te iubesc mereu,nu te mai teme..." -doar ca i-am auzit vocea direct in minte,si m-a trecut un frison prin tot corpul!
Nu avea cum sa mi se para...era atat de prezent in mine,ca mi-am dat seama ca nu mai simt nici un fel de dorinta fata de el...
Pana si sarutul nostru,a fost atat de cast,de ai fi spus ca e sarutul pe care il da o mama pe fruntea copilului ei...
Mi-am dat seama cu uluire ca nu am cum sa il doresc,pentru ca nu ii simt lipsa catusi de putin -nu poti sa doresti ceea ce deja ai.Si el mi se daruise cu totul,dincolo de orice idei as fi avut eu pana atunci despre iubire.
Acel contact uluitor pe care il simtisem in privirea lui,era cumva mereu prezent...mi-am dat seama ca din pricina asta i-am auzit gandurile,dar asta nu a micsorat catusi de putin sentimentul acela uimitor de adoratie si veneratie pe care l-am simtit fata de el -dimpotriva.
Primisem o educatia formala religioasa -nimic special si nici un fel de preocupare deosebita in privinta asta...ajunsesem chiar sa ma indoiesc profund ca Dumnezeu ar exista macar -si totusi,Dumnezeu ma tinea de mana si ma saruta! -exact asta simteam.
Ca si cum totul ar fi fost foarte banal,Alex m-a luat de manutza,si am plecat mai departe...am intors capul,si am vazut ca toti ceilalti ne urmau,fara sa mai scoata un cuvant.Nimeni nu a indraznit sa comenteze in vreun fel sarutul nostru...ba chiar,parca nu mai vorbeau nici intre ei.
Daca Alex mi-ar fi spus in clipa aia ca cerul e verde si iarba albastra,nu mi-ar fi trecut prin minte sa il contrazic...
Simteam pu si simplu ca e in mine,si eu in el...ca si cum devenisem cumva unul...
Am simtit pietricica care i-a intrat lui in sandala...simteam ca ii e sete,si simteam exact cum anume este sa am acel corp superb si musculos!
Nu parea sa mai mergem undeva anume...doar mergeam asa...de-a lungul cursului raului...
Ma uitam in pamant -dar il tineam strans de mana,de parca eram un copil cu taticu' la piata...sa nu ma ratacesc cumva de el...
Si l-am simtit ca vrea sa-mi spna ceva -mi-a aparut in minte,mai inainte sa apuce s- faca.Si a spus exact ce stiam ca o sa spuna: "vrei sa-ti arat ceva?" -am simtit,cum capul mi se ridica singur,si ma uit in ochii lui....ca si cum eram teleghidat cumva...mana libera,s-a ridicat "singura" si l-a mangaiat pe obraz...el o misca...din interiorul meu.Era acolo,in mine...de parca eram un vas care il continea cumva.
A zambit,si mi-a spus:"de ce nu incerci si tu?"
Apoi si-a desprins mana din a mea,si a ramas asteptand.M-am pomenit ca simt -fara cuvinte- ca vreau sa ma imbratiseze,i-am simtit bratele,si le-am ridi... |
Un zeu
