Sunt o fata careia ii plac povestile cu/despre relatii boys-on-boys. So, here it is. Si eu (ca si altii de pe aici, din ce am constatat) am mai publicat povestea aceasta pe alt site, dar fara feedback... parca nu se merita, asa ca o public si aici.
Era in ziua cand infloreau ciresii. Kenji se retrasese sub ciresul lui preferat, acela pe care stia ca nu i-l va lua nimeni, niciodata, nici chiar fratele lui mai mare. Acum avea 18 ani si avea si el dreptul la ciresul sau. Se nascuse intr-o familie norocoasa, pentru ca nu trebuia sa alerge in parcuri pentru a gasi un colt liber sub un pom inflorit. Asa avea propriul lui cires unde sa stea cu capul pe spate asteptand ca petalele florilor roz, scuturate de vanturile inca razbunatoare ale iernii, sa ii acopere pleoapele. “Ce frumoasa e primavara!” medita el, intins pe spate, ignorand pamantul rece care isi infigea acele inghetate in spinarea lui. Un strigat vesel ii intrerupse insa visele de lenevie.
- Kenji-chan!
“Nu se poate!” isi spuse Kenji, ridicandu-se in capul oaselor pentru a-l vedea pe cel care venea sa ii tulbure linistea intr-un mod atat de nepoliticos. Isi scutura cu palma indreptata in sus suvitele bogate de par castaniu care ii cadeau pe frunte, acoperindu-i ochii de culoarea alunelor prajite. Si il zari pe prietenul lui, Saniiro, alergand in fuga dealul, cu pantalonii de panza suflecati, in talpile goale si aproape rostogolindu-se spre el. Se ridica la timp pentru a-l prinde in brate pe bunul lui prieten pe care nu il mai vazuse de cand erau mici.
- Saniiro-kun! exclama si el, dar pe un ton mai potolit decat mai tanarul sau prieten. Ce faci aici? Nu te-am vazut de mult! Bratele sale le sustineau pe cele ale lui Saniiro care gafaia greu din cauza alergaturii.
Saniiro isi ridica ochii caprui incrustati cu reflexe de smarald si ii mangaie fata cu privirea.
- Ce mare te-ai facut, Kenji-chan! Imi amintesc ca eram de-o seama! Si acum, esti inalt si zdravan ca un chiparos!
Kenji rosi la auzul complimentelor prietenului sau si nu gasi ce sa raspunda decat:
- Iar tu, Saniiro-kun, nu iti faci de rusine parintii care ti-au ales numele! Esti frumos ca floarea de cires!
Rosi inca o nuanta in plus, cand realiza ca tocmai i-a spus unui baiat ca e frumos. “Dar e frumos, chiar daca e baiat!” isi spuse in sinea lui. Raspunsul pe care il primi fu doar un raset infundat, ghidus, copilaresc. Saniiro radea cu toata fata, ochii ii jucau in cap, obrajii atinsi de roseata i se scuturau de ras, iar dintii marunti, frumos aliniati erau dezveliti de buzele pline, de culoare rosu carmin.
Iar cand vantul il lovi in fata, isi aduse aminte cum alergau amandoi in jurul aceluiasi copac, intr-un alt an, mai demult, cand inca nu se departasera. Si acum, ca si atunci, atat de aproape, privindu-se ochi in ochi, cand s-au trezit fata in fata. Si isi mai amintea cum Saniiro isi intinsese gatul subtire spre el si inchisese ochii, asteptand… ceva. Si se speriase, se retrasese repede in el, nestiind, dar simtind ca pierde acel ceva.
Dar acum teama disparuse, se stinsese undeva, pe drumul de la copilarie spre sine, si, inchizand ochii, isi apleca usor fata spre Saniiro, ale carui brate inca le strangeau pe ale sale. Ii ardeau obrajii, dar stranse ochii si mai tare si simti pe buze ceva umed. Deschise si el gura si o limba dibace i se strecura printre dinti, alintandu-i-o pe a lui. Nu se misca, ramase imobil pentru a nu lasa senzatia sa dispara, isi lasa gura moale, buzele devorate usor de dintii marunti ai prietenului sau. Si lasa sa ii scape un geamat usor. Cand gura geamana in dorinta il parasi, abia atunci deschise ochii si il privi pe furis pe baiatul din fata lui, de parca nu l-ar mai fi cunoscut. Se rusina, desi Saniiro il privea cu dorinta nedisimulata si se intoarse brusc cu spatele, strangand pumnii cu ciuda pana cand simti unghiile scurte patrunzandu-i in palme. Saniiro il prinse inconjurandu-l cu bratele si lipindu-si obrazul de spatele lui Kenji:
- Nu pleca!
Nu vroia sa ii dea drumul, il tinea strans tare, tare, de simtea cum ii dau lacrimile. Iar Kenji se preda cuminte acestui dulce atac, rasucindu-si capul pana cand buzele reusira sa ii atinga parul lui Saniiro. Abia atunci stransoarea slabi, iar bratele care il tinusera prizonier cu cateva momente in urma, acum il inconjurau moale. Se intoarse si ii cuprinse fata lui Saniiro in palme. Il privi intens pentru lungi secunde, cercetandu-i cu atentie chipul, ochii arzatori, buzele pline, umede, intredeschise care il implorau sa le acopere cu ale sale. Mainile ii alunecara pe ceafa prietenului sau, iar buzele se atinsera din nou, arse de dorinta. Limbile se impletira, se confruntara si se razboira minute intregi de delectare fara oprelisti.
Saniiro il trase pe Kenji pe pamantul rece, dar niciunuia nu ii mai pasa de frig. Mainile incepura sa rataceasca pe trupurile straine, pe curbele line, alungite, in proces de descoperire. Se sarutau acum frenetic, fara reguli, pe par, pe ochi, pe obraji, pe gat, iar Saniiro facu din nou primul pas pentru a merge mai departe. Lasandu-se sarutat, buzele lui Kenji devorandu-i pielea gatului, inrosita de atata insistenta, degetele sale abile se strecurara dincolo de banda elastica a pantalonilor si cu palma facuta cuib ii cuprinse penisul lui Kenji, intarit si pulsand fierbinte. Apoi incepu sa coboare si cu gura, asa cum facuse si cu mainile, dezvelind comoara cautata. Gura acoperi madularul intarit, iar limba atinse capul incins, moment in care din pieptul lui Kenji scapa un geamat ce nu lasa loc de interpretari. Incurajat de reactia prietenului sau, Saniiro inghiti tot penisul si incepu sa il suga cu multa pofta si dragoste, incolacindu-si limba pe gland, scormonind cu ... |
