|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro | | Ceva frumos si deosebit - o matusa | Autor : reckless_b - 2015-03-15
Citita de 21972 ori - Nota 6.56 (36 voturi) | | |
Din viata si despre viata asa cum este ea de fapt
De cand ma stiu in mintea mea lucrurile s-au succedat oarecum haotic pentru inceput iar apoi au avut o evolutie , zic eu, interesanta. Fiecare individ in parte se simte bine in mediul in care el s-a putut dezvolta armonios, in concordanta cu trairile si simtirile sale pure si neintinate de prezenta unor factori inhibatori nefasti. Ceea ce vreau sa exprim si sa aduc intr-o lumina cat mai clara este faptul ca oamenii sunt potentiali “buni” la o anumita varsta, varsta aceea a curiozitatii nestavilite, a dorintei de cunoastere mai ales in zona mai putin vazuta a vietii cotidiene si in special a vietii de familie. La aceasta varsta sunt reprezentantii arhetipului universal potent, ce ofera sansa individului de a o lua pe unul din drumurile ce ii vor marca de atunci inainte cursul vietii.
Nota
Niciodata nu m-am considerat a fi unul dintre cei multi, unul care sa fie inclus in categoria “celor de-o apa si un pamant”, in sinea mea mi-am spus-o inca din frageda varsta ca eu nu cred ca sunt de aceeasi apartenenta in gandire si cel mai probabil nici in alte privinte cu cei din preajma mea. Adeseori ma afund in ganduri si ma poarta imaginatia pe fel si fel de taramuri, care mai de care mai interesante. Un personaj, de altfel unul foarte interesant, pe vremea cand eram un aspirant la idei marete si ferm convins ca principiile mele erau de sorgintea cea mai de soi, mi-a spus ca sunt "asemeni lui Ilie, stiti voi care, Ilie Moromete, si stau si contemplez numai eu stiu la ce". "Bai X-ule esti un tip deosebit spunea el, cred ca vei ajunge ceva mare, eu zic ca va fi bine de tine." Fara sa-l fi aprobat vreodata in sinea mea stiam ca are un feeling bun si intr-un fel a si avut. Viata este o mare multime de potentiale alegeri, de-a lungul careia mi s-au deschis cel putin 2 drumuri cand m-am aflat in situatia de a face o alegere si este uneori frustrant pentru ca eu sunt genul de individ care priveste in perspectiva indelung pe ambele cai ce ii sunt afisate si ma impac greu cu una din alegeri intrucat eu vad avantaje si placeri in ambele iar diferenta dintre aceste doua alegeri este uneori destul de considerabila si compromisul este mereu insotitorul unei astfel de alegeri.
Urasc compromisul si mi-as dori ca in decursul acestei vieti luarea oricarei decizii, sau cel putin a celor de o anvergura mai mare, sa nu fie conditionata de opinia si interventia unei terte entitati. Aspir spre viata in care cursul evenimentelor sa fie o functie fara parametrii(independenta de alte procese necontrolabile de catre mine) si a carei singure variabile sa fie argumentul vointei si rezultatul procesului rational propriu ENTITATII – "EU-caracterizata de urmatorii factori:independenta in gandire, constiinta proprie evidentiata prin putere de a vedea lucrurile in chip propriu, nepatata si neconformata la conduita si docmele religioase si sociale insituite de umanitate de la inceputuri si pana in prezent".
Un prim gand - CREDINTA
Nu stiu cati dintre voi aveti sau nu aveti credinta. Si cand spun credinta ma refer nu la credinta in voi insiva ci la credinta aceea in invataturile religioase.
Initial am avut o conduita ireprosabila din acest punct de vedere, iar bunicii sunt cei ce mi-au inoculat sa zic acest set de valori si credinta in cel de sus. Dar in timp ceva nu se lega si nu o spun din perspectiva unei treceri printru filtru al gandirii foarte riguros ci ca o constatare a unor lucruri ce au inceput sa se aseze in mintea mea si sa dea raspunzuri la intrebarile fara raspuns. Ok exista divinitate dar cine a adus-o in lumina si spre cunoasterea oamenilor oare? Si raspunsul a fost simplu un personaj care a inceput sa isi puna intrebari si nagasind raspunsuri cu baza solida, a gasit raspunsul cel mai facil posibil ideea existentei unei entitati atotputernice, omniprezente si atotstiutoare, arhitectul lumii in care traia si ca atare a aparut "Mitul Creatiei", regasit in toate marile religii ale lumii. De aici incolo s-au succedat o serie de sustinatori si perpetuatori ai acestei idei devenita ulterior credinta. Obiectivul vizat fiind dezvoltarea unor serii de reguli/norme ce au devenit ulterior cutume pastrate din generatie in generatie si pentru a le da o putere mai mare si a asigura respectarea lor li s-a atribuit si sorgintea divina. Astfel credinta a devenit un mijloc de control al oamenilor prin pastrarea lor in limita bunei credinte iar prin incalcarea acesteia inocularea ideii de pacat, excludere, izolare si stigmatizare sau in cazurile mai severe prin pedepsirea cu moartea.
Ca atare in mintea mea s-au asezat lucrurile din aceasta privinta si am ajuns la concluzia ca voi avea credinta dar credinta in mine si in fortele mele proprii si ca ma voi simti in elementul meu facand exact ce ma face fericit si imi confera satisfaactii pe orice plan ar fi: emotional, social-relational, cultural, din punct de vedere al dezvoltarii profesionale si nu in cele din urma cel sexual.
Al doilea gand - PACATUL
Sunt sigur ca alegerile onor oameni sunt facute din pura intamplare si nu in urma unor procese temeinice de gandire. Spre exemplu copil fiind sigur v-ati aflat in ipostaza de a va vedea goala o persoana din cadrul familiei. Desigur prima reactie a fost un nod in gat, vi s-a oprit parca respiratia si usor a capatat un ritm greoi, sacadat iar bataile inimii au crescut vertiginos, inducand astfel o stare de sufocare. Aflandu-ma intr-o astfel de situatie, experienta a fost pe de-o parte greu de tolerat si acceptat ca efort fizic dar pe de cealalta parte intelectuala, emotionala si sexuala a fost o adevarata imbatare a simturilor cu ambrozia zeilor olimpului. Si aici vin sa ma intreb este bine sau mai bine zis era bine ce am simtit, era etic corect, era indecent, era vulgar? Un lucru era cert in schimb, era BINE. Ca atare starea de bine este un lucru bun, dorit si acceptat de simturile organismului nostru si nu tine cont de sursa sau cauza generarii starii de bine, cu alte cuvinte corpul nostru nu respinge acel lucru care in societatea contemporana este considerat pacat.
Urmare -VIATA intre ratiune si credinta
Exista un moment crucial, de referinta in decursul existentei noastre pe aceasta lume cand suntem pusi in fata splendorii vietii insasi si nu stim cum sa ne raportam la aceasta, cum sa o percepem cum sa o interpretam astfel incat sa nu patam puritatea momentului in sine. Drept consecinta eu cred ca suntem proiectati genetic vorbind(acesta este singurul lucru palpabil cunoscut si recunoscut ca argument valid despre identitatea noastra in aces univers -marca noastra genetica ne va identifica la un moment dat in acest univers printre fiintele rationale) ca fiinte autodidacte prin interactionarea cu mediul in care traim, culegem informatii si le procesam intorcand drept rezultat al ratiunii noastre tipologii de caractere umane. Insa foarte putini oameni filtreaza aceste informatii sau mai bine zis foarte putini oameni proceseaza aceste informatii din mediul lor de viata si ca atare de aceea exista aceasta mare varietate de oameni si sintagma "fiecare individ in parte este unic". Cei ce ajung sa proceseze in cat mai detaliu informatiile asimilate din mediul lor dezvolta tipologia individului LIBER in gandire sau "dezghetat la minte" cum este si expresia adesea intalnita. Este individul ce refuza sa ia de bun ceea ce i se ofera ca drept informatie utila ci dimpotriva o trece prin filtrul ratiunii proprii si ocatalanalizand-o, comparand-o si catalogand-o ca atare si in stransa relationare cu propriile sale seturi de valori si convingeri. Acest gen de indivizi fiind blamati si de nedorit intr-o societate profund indoctrinata religios ce promoveaza prcatica :"crede si nu cerceta".
Despre ce e bun - PLACEREA
Lumea se deschide in fata individului curios, iar aceasta cunoaste doua forme: spontana( si probabil involuntara), de moment si curiozitatea de anvergura insotita si intretinuta de setea de cunoastere si mai ales generatoare de PLACERE.
Placerea se descopera, nu se invata, nu se mosteneste si mai mult de atat, placerea este la indemana si poate fi generata si satisfacuta. Nu este pacat sa iti poti genera placere, indiferent de modalitatea in care generezi placerea, exceptand o singura situatie si anume situatia in care actuinile tale aduc deranj, atingere, neplacere altei persoane.
Visare - eu ma identific si ma recunosc ca EU
Copil fiind, eram napadit de curiozitati din care unele mai bizare decat celelalalte, iar printre acestea era ceva mistic, ceva pana si greu de imaginat cu claritate pentru mine. Femeia, fata, fiinta biologic corespondenta mie, individului masculin sau mai bine zis, partea lipsa din eternul binom"barbat-femeie".
Ma intriga existenta ei in starea de goliciune la acel moment, nu stiam ce se afla in spatele valului ce le acopera formele dupa care oarecum cred ca tanjeam ma fascina numai vazand sfarcul tataei prin camasa, conturandu-se puternic in bataia vantului sau sub sudoarea geerata de efort in soarele torid al zilei de vara. Vroiam sa il vad, sa il simt, sa il miros acel san al femeii, sa ii simt atingerea, ceva din mine cerea si dorea cu ardoare sa fie satisfacuta aceasta sete de infruptare din placerea vietii. Femeile la tara sunt mai lejere, se poarta mai natural si acest lucru inlesnea si mai mult reliefarea formelor atat de mult ravnite a fi scoase in evidenta. Tanjeam sa vad macar schitat ce se afla sub fusta matusii mele sau sub furoul pe care il purta noaptea cand dormea si care ascundea generosii ei nuri, nu de mult datatori de caldura materna si nutrienti pentru o faptura abia ajunsa pe lume.
Un pas in timp ceva mai in spate – GENEZA
Eram clasa 1 probabil la scoala pe vremea aceea daca imi aduc bine aminte si asteptam cu nerabdare vacanta sa merg la bunici la tara. In pragul terminarii anului scolar timpul parca stagna si vacanta mult asteptata parca era la o vesnicie in timp departare. Dar ca toate lucrurile ce se lasa mult asteptate, merita sa o faci pentru ca placerea de dupa iti da o satisfactie nebanuita.
Astazi ma simt asa bine, cugetam eu in sinea mea, este 13 iunie, asa in aer este o adiere calda ce imi dezmierda simturile si imi induce un chef nebun sa merg cu bicicleta putin prin cartier sa imi clatesc ochii cu fetele ce se vor plimba nestingherite cu planuri de vacanta in cap si parul lor valvoi in bataia acelui vant ...mmm ador ziua asta si poate in vara aceasta mi se va intampla ceva frumos.
Ce-i drept avea sa se intample dar nu asa de repede. Parintii mei niste oameni parca intodeauna impotriva dorintelor mele actiona si ca atare pentru a-mi asigura succesul, incep printr-un mic apropo ca sa testez terenul si le spun:
Sper ca nu ma veti trimite la tara asa din pripa poate pup si eu vreo vacanta mai exotica undeva pe la mare sau poate la munte. Merit si eu un tratament ceva mai special ca nah doar am fost fruntas anul acesta.
Si cum era de asteptat efectul a fost cel scontat, s-au fofilat ca stii poatem mergem cu toti prin august impreuna in concediu si va fi ceva special atunci. Nici nu se putea mai bine, la tara aveam libertate deplina si satisfactia ca fac exact ceea ce imi place.
Ajuns pe meleaguri nu de mult vizitate cobor din masina care ma adusese pana la soseaua principala din sat si ma oprec pentru cateva momente imi limpezesc gandurile si ascult linistea aceea imbietoare intrerupta la intervale aproape egale de timp de catre cantecul unui cuc...cucu cucu.Ce rezonanta interesanta avea acel cuvant, probabil prevestea ceva din spectrul sau. Ascult pentru cateva momente si trag puternic aer in piept, mmmhhh ce bine se simtea imi desfunda parca si urechile si ma facea sa fiu fericit ca sunt marturul splendorii naturi si ca traiesc ceva deosebit.
Ca un strengar cu rucksac-ul in spate incarcat cu lucrurile impachetate de mama ma indrept bucuros spre casa bunicilor. Acasa buna ca de obicei isi facea rostul ei prin ograda iar bunu la camp ca de obicei. Insa alaturi de bunici traiau si fratele tatalui meu si proaspata sotie a acestuia. Erau un cuplu foarte tanar ,Ilie avea 21 de ani iar Irina avea 20. Unchiul meu era un tip ciudat, nu stiu de ce dar nu vroia sa faca armata nici in ruptul capului si incercase tot felul de terticuri sa evite inrolarea. Intr-un final ii venise ordinul si trebuia sa se prezinte la cel mai apropiat punct de inrolare in termen de 1 luna de zile de cand ajunsesem eu acolo.
Fiind o zi destul de ciudata si agitata deja la masa de seara principalul subiect era exact plecarea in armata a lui Iliuta, asa cum ii spunea buna. Printre discutiile aprinse ce se vehiculau in jurul mesei, in particular una dintre acestea imi gadilase parca urechile si imediat fusesem receptiv la ce se discuta. Mai Iliuta, spunea buna, mamica nu ne lasa asa macar fa-ne si noua o bucurie cat vei fi plecat si fa-ne un nepotel. Dintr-o data lucrurile incepeau sa se complice putin in mintea mea sau mai bine zis niste intrebari luau nastere si cereau niste raspunsuri.
Casa bunicilor era impartita in doua, casa batraneasca unde locuiau bunii si casa cea noua unde locuia Iliuta cu Irina. Eu fusesem ,sa zic asa, cazat alaturi de cei tineri intr-o camera din casa noua. Camera mea era a... |
 |
|
|
|
|
|
|
