|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |  Dupa liberare part 3 - final | Autor : achim_27 - 2020-05-25
Citita de 19292 ori - Nota 8.50 (110 voturi) | | | Intr-un final am gasit un film plicticos si mama, sarmana, a adormit imediat cu capul pe pieptul meu...
Acomodarea sau reacomodarea acasa, a fost un chin. Ieseam doar sa cumpar tigari si asta noapte tarziu, in restul timpului statam in casa
butonand telecomanda sau citind. Nu voiam sa ma intalnesc cu nimeni, nici macar sa discut telefonic. Ma autoizolasem ...ma simteam in sigurata asa. Am primit cateva telefoane de la colegii de celula, intrebandu-ma cum sunt, cum e acomodare, samd. Totusi, nu voiam sa comunic cu nimeni. Mi-era suficienta mama.
Mama se trezea foarte devreme, in jurul orei 5. Dupa ce se pregatea de plecare, mereu imi lasa micul dejun pregatit insotit de un
biletel. Imi scria zilnic cate un sfat, proverb sau bancuri; ma bucura enorm si mereu reusea sa ma faca sa rad cu mana pe burta.
Nu-mi gaseam o motivatie sa ies din casa si pe zi ce trecea, deveneam din ce in ce mai nesigur pe gandurile mele. Imi doream cu toata fiinta mea sa gasesc o motivatie, o idee de care sa ma leg pentru a-mi continua viata; dar toate sperantele mele se spulberau cand imi aminteam ce sunt acum: un simplu fost detinut. Ma temeam de mentalitatea colectiva si acceptam cu certitudine ca voi fi tratat urat, de marea majoritatea. Dar asta evitam. N-aveam curajul sa ma lovesc de metalitatea celor care vor vedea in mine doar un fost detinut. Mi-era teama, greata si simteam cu fiecare zi care trecea, ca devin din ce in ce mai izolat.
Mama se intorcea seara tarziu, de obicei dupa ora 20. Mereu imi lua cate-o carte de la anticariat.
O asteptam cu masa pusa. Deseori, trebuia sa reincalzesc mancarea pentru ca intarzia. Cel de-al 2-lea ei loc de munca, unde lucra ca menajera pentru o patroneasa, ii ocupa toata dupa-amiaza si uneori si serile. Mereu intra in casa zambind, oricat de suparata sau obosita era.
- Buna, puiule! cum ti-a fost azi? ma intreba luandu-ma in brate si pupandu-mi ambii obraji.
- Bine, mama, bine...am terminat cartea aia de ieri. S-o citesti si tu. Interesanta...in rest, am facut un pic de curatenie, am sters praful...
- Dar nu trebuie, puiule!imi spuse trista.
- Si ce sa fac mama? tu ai 2 locuri de munca, ne intreti pe amandoi si eu sa nu fac nimic? si asa fac mult prea putin ...
- Vali, te rog! stii ca te inteleg cel mai bine din lumea asta! si as face pentru tine orice! dar acum...
- Ce, mama?
- Dar...offf....nu mai stiu ce sa fac ca sa te scot din starea asta! ma distruge starea ta! intelegi? te vad zilnic mai trist, mai singur, mai tacut...nu esti tu...tu nu esti asa!
- Mama...asa sunt acum. Iarta-ma! stiu cat de greu iti este....ce sa fac?!
- Puiul mamii, te rog...explica-mi...! asa cum poti...vreau sa te inteleg, trebuie sa te inteleg...trebuie sa te ajut!!!
Se vedea clar disperarea in ochii mamei. Ma simteam mai vinovat ca trecea prin asta din cauza mea.
Am luat-o in brate si a inceput sa planga...
- Spune-mi...cu ce am gresit? ce sa fac sa fie bine? spune-mi puiule! te rog...se inneca in lacrimii la pieptul meu.
- Mama...e doar vina mea! te rog ! din suflet! daca te vad asa ...nu stiu ce...cum sa iti explic...le am pe ale mele si nu mai pot sa duc si vinovatia fata de tine...
- Nuuu! cum asa?! e vina mea ca nu te pot ajuta! cum sa te simti vinovat???
- Mama, te rog...incearca sa intelegi ca nu pot sa iti povestesc prin ce am trecut, ce am simtit, ce am gandit dar mai ales, acum, nu stiu ce sa fac...
- Te rog, explica-mi! voi intelege! te rog! te rog, puiule! ochii inlacrimati ai mamei ma tulburau mai rau ca orice patisem; nu mai vroiam sa o vad plangand, mai ales acum...
- Bine. Ma duc sa fac un ceai si apoi vorbim? e bine? sau o cafea? ce ai bea?
- Off...puiule...o cafea, ar merge mai bine acum...
M-am dus sa fac cafeaua, cumva eliberat de presiunile mamei...nu stiam ce sa ii spun. Am avut cateva minute bune sa ma gandesc ce o sa ii spun.
- Uite mama, cum iti place tie, fara zahar.
- Multumesc puiule! hai aseaza-te langa mine si spune-mi!
M-am asezat langa ea, cu speranta ca ce ii voi spune va fi suficient sa nu mai insiste.
- Mama, timpul petrecut acolo...m-a schimbat enorm...am avut niste experiente ...cum sa spun?! mai mult decat oribile si nu-mi doresc...
- Te ascult si orice imi vei spune nu ma v-a speria! ma asigura mama.
- Sper...chiar sper. Nu vreau sa mai suferi din cauza mea! ai suferit si suferi suficient si asa! vreau sa stii ca - si te asigur ca este asa - ca am depasit acele intamplari si sunt cat se poate de bine...ok?
- Da, puiule, continua...
- Mama, in prima perioada de detentie...am fost violat...
- Cum?! de ce?!?
- Te rog! asculta-ma pana la capat! daca incepi sa plangi, ma opresc! Bine?
-...bine...imi spuse cu ochii ei mari plini de lacrimi...
- Te asigur ca am depasit ...ce s-a intamplat! s-a intamplat o data si apoi am fost mutat in alta celula, dupa cum stii. Am avut norocul sa intalnesc niste oameni buni, chiar daca erau inchisi - stii asta din scrisorile mele; m-au ajutat enorm sa depasesc intamplarea respectiva si chiar sa trec mai usor peste idea de detentie. Probabil, am ramas cu acelasi idei invatate acolo si pe care nu le pot depasi...care nu functioneaza si in libertate.
- Explica-mi, te rog...insista mama care se aseza mai aproape de mine...
- Ok....ca sa trec peste toate, am dezvoltat in mine o liniste, o tacere ce m-a ajutat sa ma linistesc...nu stiu cum sa-ti explic...citeam mult, socializam putin...ma inchisesem in mine pentru ca asa imi era mai bine, toate functionau ...cat de cat fara sa ma influenteze. Intelegi?
- Cred ca da...
- Acum insa, nu mai ma ajuta...din contra...si incerc sa imi revin, sa imi fac alte planuri, sa imi pun gandurile in ordine ca sa pot contribui si eu! m-am saturat sa stiu ca muncesti atat!
- Offf, puiule! dar o fac cu drag! o fac pentru noi!
- Stiu mama! stiu! dar nu vreau sa mai ma simt ca un parazit!
- Dar...nu esti un parazit! te rog! nu te mai gandi asa!!!
- Atunci ce sunt mama? spune-mi tu!
- Esti fiul meu! esti motivul pentru care respir! ma intelegi???? fara tine, viata mea n-are rost!!! - moment in care ma lua in brate si izbugni in plans.
- Mama! mama...te rog! ai spus ca nu vei plange!
- Iarta-ma! dar...nu ma pot abtine...!
- Vezi? pana si aici sunt vinovat! din cauza mea plangi!
- Sa nu mai spui asta niciodata!!!!! imi spuse oprindu-se pentru moment din plans.
- Mama...nu mai vreau sa te vad ca suferi...
- Atunci, lasa-ma sa te ajut!!!! de ce nu ma lasi?
Ce sa ii spun? cum sa ii explic?
- Mama...sunt lucruri la care nu ai cum sa ma ajuti...
- Nu! orice! doar lasa-ma sa te ajut! imi spuse categoric cuibarindu-se la pieptul meu...
O priveam cu inima facuta bucati. Pe obraji ii se vedeau urmele rimelului care se intinsese aproape pe toata fata. Ochii ei erau plini de lacrimi iar buzele ii tremurau intr-un murmur innecact...
- Mama...crede-ma, sunt unele chestii unde nu ai cum sa ma ajuti...intelegi? ii spuneam aproape soptind, mangainudu-mi capul ...
- Cred ca stiu la ce te referi...imi spuse ridicandu-si barbia si privindu-ma fix in ochi...
- ... - o priveam si speram din tot sufletul ca a inteles.
- Stiu ca Dana...
- Mama, las-o pe Dana...
- De ce s-a las? stiu ca te-ai gandit la ea, ca sperai sa te astepte...stiu; am fost si eu tanara si ...
- Si ce, acum esti batrana?! i-am zambit sperand s-o fac si pe ea sa zambeasca. Ma privi un moment mirata...
- Cum? cum nu sunt? am trecut de mult de valurile tineretii...dar te inteleg...si Dana...
- Las-o mama pe Dana...ce are una cu alta?
- Pentru ca ai nevoie de o femeie! asta stiu! sa te iubeasca! sa te simti iubit! nu-i asa?
Ce sa ii spun? cata laba am dat gandindu-ma la Dana? cat speram sa-o fut cand ajung ?....cum sa ii spun asta mamei?!?
- Mama...nu-i doar asta..
- Ba da puiule!...uite, eu sunt singura de atata vreme...si recunosc...uneori simt nevoia aia..intelegi?! dar tu ca esti tanar?!
- Da...poate ai dreptate...
- Sigur am! si o sa te ajut! promit!
Am inceput sa rad.
- Mama, glumesti, nu?
- Nu...nu glumesc...cunosc atatea fete! si fete bune! ai sa vezi!
- Nu! nu, te rog! nu-s atat de batran sa fie nevoie de petitoare!
- Nu petitoare...asa...un fel de cupidon...imi spuse zambind larg.
- Cum adica, cupidon?
- Adica...doar sa influentez...pe ici pe colo...cat sa se intample....
- Mama...cine crezi ca vrea sa auda de mine? sunt un fost puscarias!cu atat mai mult sa...
- Pot incerca, nu?! ai spus ca ma lasi sa te ajut!
- Nu ...nu m-as simti eu bine....sa imi aduci femei acasa....
- De ce nu?! gasescc o fata...daca e cazul o si platesc...
- Chiar nu! asta mai trebuie! sa platesti si curve!!! m-am ridicat brusc si m-am dus in bucatarie. Eram furios! dupa ce munceste ca o sclava sa plateasca credite, intretinere si toate cacaturile la care eu nu contribui cu nimic, acum sa mai dea bani si la curve!!!!
Mi-am aprins o tigare si trageam din ea la fiecare 2 secunde....incercam sa ma calmez desi realizam ca eram nevos pe mine. Mama ce vina avea? ca vrea sa ma ajute! asta e vina ei...
Mainile imi tremurau incontrolabil de furie...si nu ma puteam linistii....am deschis larg fereastra din bucatarie si m-am asezat cu coatele pe toc....priveam copacii din jurul blocului...ascultam masinile din jur...cautam ceva care sa ma ajute sa ma calmez...
M-am trezit cu mama in spatele meu, luandu-ma in brate ...taceam...tacea si ea....brusc toata furia mi-a disparut; mama si-a lasat capul pe spatele meu si ma strangea in brate mai tare.
Mi-era teama sa ma intorc pentru ca nu stiam ce sa ii mai spun; speram sa spuna ea...
- Imi dai si mie o tigara? imi spuse in soapta parca sa nu ma deranjeze.
- ...sunt pe masa, mama...de ce vrei sa fumezi?! i-am spus emotiv.
- Vrea sa fumez...
S-a desprins de mine si am auzi bricheta. A inceput sa tuseasca dupa primul fum. M-am intors. Momentul respectiv era cumva, hazliu. Zambeam.
- Razi de mine? razi...imi spuse zambind.
- Nu...dar...
- Dar? nu am mai fumat de....nici nu stiu...eram studenta....
- Si acum de ce fumezi mama?
- Pentru ca vreau! si atat! e bine?
- Daca asta vrei...iti aduc cafeaua? i-am spus pe un ton cuminte.
- Te rog! imi spuse asezandu-se la masa din bucatarie...
Mama...cum sa o fac sa nu mai sufere..??? pentru ca eu eram motivul. Doar eu. Toata perioada asta cand am fost inchis, a trecut prin atatea. Tata a plecat ca un las, a lasat-o singura; fara nici un sprijin! trebuia sa se gandeasca la ea! doar la ea! ce vina avea ea??? si acum eu! nu a suferit destul?
I-am adus cafeaua si m-am asezat cu spatele la fereastra. O priveam cum fuma lent, sorbind usor din cafea. O priveam si nu intelegeam de ce femeia asta trebuie sa sufere. Ochii ii erau un pic umflati de la plans...parul lung prins in coada, asezat pe umarul stang...buzele pline...obraji rosii cu pometi proeminenti...ce mama frumoasa am! in tacerea dintre noi, ma bucuram doar s-o privesc, sa ii masor fiecare curbura a fetei, fiecare miscare a mainii...gatul subtire care se termina pe niste umeri mici si rotunzi...sanii plini...talia aceea inexplicabil de subtire...de ce?! de ce s-a paraseasca doar pentru mine? ce-a fost in capul lui?!?! cum sa parasesti o femeie atat de frumoasa?!?!? atat de calda????
- Mama, pot sa iti pun o intrebare?
- Bineinteles...orice.
- Dar...nu vreau sa te superi, imi promiti?
- Iti promit! intreaba-ma!
- Ok....de ce a plecat tata?
-...hmm...a plecat pentru ca nu a acceptat ce am acceptat eu.
- Adica situatia mea...?
- Adica...nu. Cum sa iti spun? cand s-a intamplat ce s-a intamplat, m-am schimbat...de aici a pornit totul. Mi-am dat seama nu de mult, de asta. Nu ii mai dadeam atentie, vorbeam doar de tine si de cum sa te ajutam...poate...nu poate, sigur s-a simtit dat la o parte, scos din mintea mea ...am gresit, stiu. Dar nu puteam fi altcumva, intelegi? ma gandeam doar la tine...
- Pfff......
- Nu! chiar nu vreau sa te simti vinovat! are si el partea lui mare de vina! o are! putea sa faca in asa fel incat sa echilibreze situatia! n-a vrut! pur si simplu...a lasat totul pe seama mea! nu s-a implicat sa repare nimic! intelegi?! de ce sa te simti tu vinovat pentru lasitatea lui?! hmm??
- Pentru ca am fost motivul principal...!
- Nu! in nici un caz! i-a placut sa fie mereu alintat, sa aibe toata atentia mea...si cand te-am nascut era gelos...
- Hai mama....cum asa?!
- Da! tot din lipsa de atentie! eram tineri, stiu - dar ca barbat trebuie sa intelegi ca o femeie, dupa ce naste...cum sa spun?! ca barbat nu astepti imediat dupa ce am nascut, sa fie totul ...la fel....sa...intelegi...
- Nu cred...cum...de ce?!
- Pentru ca asa a fost mereu! nu a inteles nimic toata viata! si nici nu a facut vre-un efort sa inteleaga, sa ma ajute...sa schimbe in bine ceva! asa ca lasa-l!
- Mama dar...
- Crezi ca eu sunt de piatra? ca nu am sentimente? nevoi...? n-am 80 de ani!!
- Tocmai! la 45 de ani esti...tanara! ai nevoie de un barbat in viata ta! esti femeie...!nu...? plus ca esti superba! esti ...nu stiu cum sa-ti zic...visul oricarui barbat cu creieri si...!!!
A inceput sa rada. Banuia ca o sa spun PULA. Radeam amandoi.
- Crezi? chiar crezi ? ma intreba rosind ca o fetita.
- Da! da! crezi ca nu am ochi? nu vad? mai arata-mi o femeie care arata asa bine!
- E..na! nu-s asa frumoasa...
- Lasa-ma pe mine sa spun asta, da? ridica-te un pic! ii spun pe un ton imperativ.
- Da? de ce?
- Ca sa iti spun ce vad eu!
- Ok! dar nu ma vrajesti, ca stiu cum sunt! imi spuse ridicandu-se ca o felina (ma bucuram ca zambeste). Isi infipse bratele in sold si se rotea ba la stanga, ba la dreapta cu eleganta unei fetite emotive.
- De unde sa incep? ii o intreb zambind.
- De unde crezi tu ca merita, imi raspunse cu un ton jucaus.
- Ok. S-o luam de sus...parul - nu stiu ce ii faci, cum ii faci, dar rar am vazut o femeie cu un par atat de des si atat de bine ingrijit
- Ha, ha! pe bune?! continua...!
- Ochii - mama, ai niste ochi superbi! uneori ai o privere atat de ....
- Atat de...? de cum?
- Cum sa iti spun sa nu te supar?...
- Spune-o oricum, nu am sa ma supar...
- Bun. Uneori ai o privire plina de...erotism, de senzual...nu stiu cum sa ma exprim...parca vad focul dinauntrul tau...
Se uita mirata si totusi rusinata la mine:
- Chiar? chiar observi tu asta? cand? cand...ai vazut?
- Trecem mai departe?
- Bine....dar eviti sa raspunzi...pot sa ma asez?
- Inca nu...iti raspund pe acelasi ton imperativ. Lasa-ma sa termin si apoi te asezi.
- Bine....dar pot sa beau cafeaua?
- Bineinteles...tenul fetei, obrajii, pometii tai...nu arata nici de cum al unei femei de 45 de ani!
Mai degraba de 25-28 de ani!
- Nu cred! am o groaza de riduri! uite: aici, aici ...aici..
- Pot continua?
- Te rog!
- ...gatul tau...hmmm, atat de subtire, de...feminin...care se continua cu umerii fini....
Era rosie toata. Ochii ii sclipeau arzator si sorbea cafeaua tind cana cu ambele maini, aruncandu-mi o privire atat de intensa...
- ...acum...daca imi permiti...o sa cobor...
- Coboara...sa vedem ce mai spui....imi spuse zambind strengareste...
- Iti place jocul?
- E un joc?! hmm, credeam ca e realitatea...
- Este! asa te vad eu!
- Bine...continua...mai jos...
- ...bustul tau...
Incepu sa rada:
- Bustul?! ha, ha...ce carti citesti?
- Pai ...ok...sanii tai...nu stiu, poate ai un sutien mai special...dar par de pustoaica...atat de frumosi...mai avea un pic si varsa cafeaua pe ea...
- Crezi?! nu i-ai vazut de vre-o 20 si ceva de ani...zambi jucaus. Si nu, nu port...
- Nu ...porti?
- Sutien...nu-mi place, nici chiar iarna.
- Deci am avut dreptate...roseste din nou...
- ...am ajuns la talie...aici e chiar o minune, un paradox...!!!
- Cum asa?! ce are talia mea? si incepu sa isi mangaie talia, parca masurand-o...
- E...atat de subtire...nu pare a unei femei care a nascut....
Incepe sa rada.
- Si acum, ca sa termin...orice ai imbraca, fusta, pantaloni, chiar si o patura daca iei pe tine, esti atat de sexi...picioarele...fundu...m-am oprit vazand ca lasa cana pe masa si iese din bucatarie.
A tasnit in baie. M-am apropiat si am ascultat la usa...daduse drumul la dus dar auzeam clar cum plangea....mi-am dat seama ca sarisem calul....
M-am intors in bucatarie plin de remuscari...reusisem s-o fac sa zambeasca dar ...exagerasem la sfarsit...ce sa ii spun?!
Am auzit usa de la baie deschizandu-se si aproape imediat, usa trantita la camera ei. Trebuia sa fac ceva! eu gresisem! M-am dus la usa camerei si am inceput sa ascult....dincolo se auzea cum plangea icnind in soapta...infundat...parca incercand sa nu faca zgomot...
- Mama...! mama...! esti bine? o intreb dupa usa..
- Da... sunt bine, se auzi vocea schimbata....de la plans...
- Mama...iarta-ma...am exagerat...iarta-ma...
- Nu...nu e vina ta! o sa ies imediat....pune un pahar de vin, bine?
M-am dus la camara si am scos o feteasca neagra. Ma simteam atat de vinovat! inima imi batea cu putere...si nu-mi gaseam calmul...am pus vin in pahare si m-am asezat la televizor. Butonam canalele fara noima...m-am oprit la un canal cu muzica...ceva slow...am auzit usa deschizandu-se la camera, apoi a stins lumina din sufragerie.
- Mama? e bine? o intreb vinovat.
- Sunt bine, puiule...si se aseza pe bratul canapelei.
- De ce ai stins lumina...?
- Nu vreau sa ma vezi in halul asta...! spunandu-mi asta parca s-a rupt ceva din mine! tremuram tot de nervi! ce voiam si ce tampenie facusem!
- Iarta-ma! te rog...nu am facut-o cu intentie! sunt un idiot, mama!
- Nu, puiule! nu...n-ai chiar nici o vina! dar...cuvintele tale...
- Te-au suparat! stiu!
- Offf...nu, dar as fi vrut sa le aud de la taica-tu! intelegi? de la un barbat!
- Dar mama...sunt barbat! crezi ca te-am mintit?! pentru mine esti o femeie superba!!! perfecta!intelegi???
Doar lumina televizorului ii lumina fata acoperita cu parul pe care si-l desfacuse...isi schimbase hainele si era in halatul ei rosu gen chimono. Se aseza pe canapea si lua paharul de vin...
- Hai sa ciocnim! imi spuse aproape soptit.
- Da! pentru ce sa bea, mama?
- Pentru noi! pentru tine! pentru bucuria vietii mele! pentru tine!!! si se intinse si-mi oferi un sarut pe obraz langa ureche.
- Atunci pentru noi! am ciocnit uitandu-ma la ochii ei umflati de plans si urmele inca sesizabile ale lacrimilor pe obraz...desi o mai vazusem in acel chimono, acum ...in lumina aceea difuza, parca era altfel...materialul se aseza asa frumos pe sanii plini ai mamei, observandu-se sfarcurile tari...cordonul strans in jurul taliei...si faldurile scurte ii puneau in evidenta picioarele superbe, asezate unul peste altul...ii urmaream cum tine paharul in palma ei atat de fina....
Eram surprins de ceea ce simteam. Era prima oara. Sau poate nu...nu-mi explicam bucuria de a-mi contempla mama...mi-era teama ca ma va observa...
- Mama....esti superba! sa nu uiti! esti perfectiunea intruchipata si ma bucur ca esti langa mine!
Am vazut-o blocandu-se...ochii ei mari lacrimau...buza inferioara ii tremura...
- Puiule...puiul mamii....
- Da! daca as fi ...un alt barbat m-ai crede? nu stiu de unde imi venise ideea asta...
Ma privea uimita si zambind isi puse mana pe piciorul meu...
- Ce sa iti spun? sunt femeie si ca orice femeie ma bucur cand aud cuvinte atat de frumoase .... ia-ma in brate! te rog!
Am cuprins-o in bratele mele si, pentru prima oara am simtit-o tremurand...
- Ti-e frig mama? am pus intrebarea ca un copil idiot...
- Nu pui...nu, chiar nu mi-e frig...strange-ma tare! tare....!
Am cuprins-o in brate, simtindu-i sanii pe pieptul meu...simteam sfarcurile tari ca niste nasturi care ma impung...respira...amplu...si-a pus capul pe umarul meu si a inceput sa ma mangaie pe cap.
- Chiar asa ma vezi tu? spune-mi! chiar asa?!
- Da...mama, da! esti superba! esti o femeie superba!
S-a agatat de gatul meu continuand sa ma mangaie pe cap si pe spate...suspinand...
- Dragul meu! cat mi-ai lipsit...! cat ma bucur ca esti langa mine! a inceput sa planga, strangandu-ma si mai tare....simteam ca iau foc! ii simteam pielea fetei atat de fina, degetele care-mi umblau prin par...mirosul ei de ...femeie! m-am trezit brusc extrem de excitat si vinovat de asta, m-am smuls usor din bratele ei...
- Mai torn un vin? o intreb innecat de emotie si ferindu-mi vizibila erectie de ochii mamei.
Ma privi in ochii adanc si mangaindu-mi obrazul...
- Da! mai toarna un pahar! vreau sa beau...cu tine!
Imi tremurau mainile ...ma simteam extrem de ciudat si socat de starea in care ma aflam. Incercam sa-mi potolesc excitatia gandindu-ma la altceva...nu reuseam. N-am turnat bine in pahar, ca mama l-a luat imediat si l-a dat peste cap. Parca nu era ea...nu reuseam sa-mi dau seama ce simte in acele momente.
- Ia-ma in brate! te rog! imi spuse aproape implorandu-ma...
In incercarea de a-i cuprinde talia, mana mea s-a strecurat printre faldurile halatului atat de subtire...n-a schitat nici un gest...m-a cuprins iar in brate mangaindu-mi capul si spatele...eram cu palma dreapta pe coastele ei...sub sanul stang...simteam cum respira scadat, greu...tremurand usor ...
mi-am scufundat nasul in parul ei incercand sa ii fur tot mirosul...tremuram...ii simteam pe degetul mare greutatea si fierbanteala sanului drept...incremenisem...simteam in pula o durere groaznica datorita elasticului de la chilot...
Mama se cuibarise in mine, cu picioarele stranse, gemuindu-se la pieptul meu...parea atat de mica, de vulnerabila...dintr-o miscare, s-a urcat cu ambele picioare pe genunchii mei strangandu-ma puternic de gat ....era cu pulpa dreapta chiar pe prohabul meu! inlemnisem! respiratia mi s-a oprit brusc...toata camera se invartea in jurul meu si simteam ca-mi explodeaza inima!!! mama se foia cautandu-si un loc cat mai aproape de mine, frecandu-si crupa de pula mea care statea sa rupa chilotii! eram sigur ca imi simtise pula ....dar nu spunea nimic...
Ii simteam lacrimile pe gatul meu si pieptul care vibra sacadat ...instinctual...fara pic de control, palmea dreapta i-a cuprins ca intr-o cupa sanul drept...tremuram tot...simteam fiecare milimetru de piele....sanul surprinzator de tare, greu tremura in palma mea...degetul meu mare ii cauta temator sfarcul...am atins usor baza sfarcului si am simtit-o tresarind...m-a strans cu ambele brate de gat! impietrisem iar...simteam ca ard ....nu stiam ce sa fac...nu voiam sa sa termine acest moment dar cel mai mult imi doream sa nu-o mai vad plangand...inconstient, degetul meu mare descria cerculete pe sfarcul ei drept iar palma stanga ii mangaia neincetat spatele prin materialul halatului...tremurul ei se accentua...plansetul innecat se transforma usor in suspine...i-am simtit buzele ude pe clavicula mea....a fost ca o arsura....ca un imblod ca trebuie sa continui....mi=am bagat degetele palmei stangi prin parul ei lung...pana la ceafa...i-am cuprins usor tot gatul cu palma mea...atat de subtire...ii simteam buzele tremurande pe clavicula...parca cautand ceva...suspinele ei se intetisera...mi-am coborant mana dreapta de pe san pana pe coapsa....am dat de marginea chilotului....degetele s-au strecurat sub margine stramta a chilotului, spre fesa strangand-o incontrolabil....... |
 |
|
|
|
|
|
|
