Am dormit adanc, fara sa visez. M-a trezit bland, cum doar o mama stie sa o faca. N-am mai tresarit ca in puscarie, in plus, cand am deschis ochii i-am vazut zambetul acela pe care il stiam din copilarie - ce putea fi mai frumos decat zambetul mamei dupa atat chin?
Am ajuns in Suceava la 2 dimineata - am luat un taxi care ne dus acasa.
Cand am intrat in casa m-au napadit amintirile - aveam un gust amar desi era casa coplariei mele - nu o mai recunosteam desi era la fel.
Mama sarmana, era atat de agitata sa-mi puna ceva sa mananc si se tot scuza ca n-a avut timp sa imi pregateasca...
- Mama draga, nu-mi trebuie nimic! sarut mainile! nu mi-e foame, dar daca ai un vin, tare as bea un pahar.
- Off puile, imi pare rau! n-are mama! stii ca nu beau - de cand a plecat tac-tu, nu a mai fost bautura in casa asta. Si proasta de mine, nici nu s-a gandit! Offf! ce rau imi pare! chiar merita, macar un vin sa bem azi!
- Mama, nu-i nici o problema. Cobor la non-stop-ul de langa noi si iau ceva. Ce zici?
- Buna idee! hai, fugi! pana atunci incropesc ceva sa mancam, e bine?
- E minunat, mama!
A scos 20 de lei si mi i-a pus in mana.
Coborand scarile, ma simteam parca intr-un vis. Nu-mi venea sa cred ca sunt acasa. Ca am scapat. Ma napadisera sentimente contrare si amintirile care-mi curgeau prin minte din timpul copilariei....n-am mai putut! m-am asezat pe scari, cu capul in palme si am izbucnit in plans. Nu mai stiam ce sa simt, cum sa simt...cine sunt...pana si balustrada aceea veche trezea amintiri ce-mi rascoleau sufletul. Am fost un copil fericit dar acum sunt nenorocit...mi-am sters ochii cu dosul palmei si mi-am continuat drumul spre magazin.
- Vali, tu esti ma? cand te-ai intors? mamaaa.....ma intreba vanzatorul cu ochii mari si un zambet larg.
- Salut...da...nu-l recunosteam.
- Nu ma recunosti? ma intreba zambind.
- Sincer, nu...scuze, am lipsit mult din oras. Abia am ajuns de la gara...
- Stai linistit, stiu ce-ai patit. Mare nenorocire...dar, ce sa zic io...bine ca-ai scapat...Io-s Petre! hai, ce dracu, c-am copilarit impreuna!
- Daa..Petre! scuza-ma, chiar nu te-am recunoscut!
- E, asa e ....dupa cate ai patit....e normal sa uiti...plus, m-am ingrasat, am chelit...na, copii, nevasta, ficatu prapadit - incepe sa rada.
I-am zambit amar. Nu-mi facea nici o placere ca tot insista cu nenorocirea mea.
- Cat e sticla aia de vin?
- Feteasca aia? 20 de lei.
- ...altceva mai ieftin ai?
- Bai Vali, stai linistit, pentru tine e gratis! cadou din partea mea! asa ca ai venit acasa!
- Nu se poate Petre, am bani..
- Lasa ma, asta e cadou meu pentru tine! nu ma supara! vreau io sa ti-l dau...stiu ca-i dus doru unui pahar de vin. Hai te rog, nu ma refuza!
- ...nu pot accepta...pe bune, ai si tu problemele tale...
- Bai Vali, ma fac pe mine 20 lei?! d-aia vand io ca patron si noaptea?! hai ma...! ce dracu, oameni suntem! ia de aici! As bea cu tine dar nu pot ca lucrez pana la 7, cand vine angajata in schimb...da bei tu un pahar si pentru mine.
Am luat sticla fastacit, rusinat si totusi bucuros ca o sa beau un pahar de vin.
- Petre, uite, iau sticla daca ma lasi sa cumpar un pachet de tigari, da numai asa!
- Tot incapatanat ai ramas! vai de capu meu! bine! de care tigari?
- Marlboro rosu, lung..cat e?
- 16.
I-am intins cei 20 de lei si i-am multumit.
- Stai sa iei restu!
- Cum asa? lasa asa! te rog! tu mi-ai facut cadou un vin.
A zambit si a pus banii sub tejghea.
- Vali, ma bucur ca te-ai intors! ne vedem maine, cand te trezesti...sau cand ma trezesc io! rade.
- Da, Petre, cum sa nu?! i-am zambit si am plecat.
Intrand in bloc incepeam sa imi amintesc de Petre. Noi chiar copilarisem impreuna. In acelasi bloc, in aceasi scoala...pana am plecat la Bucuresti. Nu-mi venea sa cred ca doar cativa ani m-au facut sa il uit...
Am urcat scarile la fel cum le-am coborat. Pas cu pas, imi reveneau tot felul de amintiri...imi aminteam vecini, copii din bloc, pe tata cand ne plimbam cu bicicletele...ma simteam batran uitand atatea...ce am patit?...
Am intrat in casa. Mama parca alerga din bucatarie in sufragerie, ca un soricel agitat.
- Te-ai intors? am crezut c-ai patit ceva...se uita la mine cu ochii ei mari si umezi, tematoare si panicata.
- Nu am patit nimic...m-am intalnit cu Petre..la non-stop..
- Aaa, da! Petre, sta in locul maica-sii, de cand s-a insurat...lasa ca iti povestesc! hai sa gustam ceva.
- Uite, am luat o feteasca neagra..o deschid?
A inceput sa rada.
- Off puiule! pentru mine orice vin acum e minunat! si cum ma pricep eu la bauturi....vin sa fie!Pana deschizi tu vinul, ma duc sa ma schimb, ca sunt in hainele astea de nu stiu cand...
Am zambit bucuros si m-am dus in bucatarie dupa tirbuson..
- Mama, unde-i tirbusonul? am strigat.
Nu mi-a raspuns. Am luat pe rand sertarele din bucatarie cautand un tirbuson. Nici urma. Daca mama nu bea, de unde tirbuson...
Nu am mai avut rabdare, am luat un cutit si am inceput sa ma chinui sa scot dopul. Intr-un final, am bagat dopul inauntrul sticlei, multumit de reusita mea.
In living liniste. Era aproape 5 dimineata. Mama era la ea in camera. M-am asezat si am pornit televizorul. Butonam aiurea minunandu-ma cate programe sunt...intr-un tarziu a aparut si mama.
- Scuze puiule, dar am facut si un dus! nu mai ma suportam.
- Mama, adu te rog pahare, ca sincer nu le-am gasit...i-am spus cumva vinovat ca nu mai tin minte unde tine paharele.
- Aduce mami acum! si a fugit in bucatarie.
Ne-am asezat la masa. Am ciocnit un pahar de vin, mama urandu-mi bine venit acasa, de parca veneam din armata nu de la puscarie. Era la fel de agitata, nu stia ce sa imi spuna, sarea de la o idee la alta, ba de neamuri, ba de vecini...o ascultam zambind si nu ma deranja ca nu intelegeam nimic. Doar ma bucuram de mama.
Am mancat, fara sa simt insa ca mananc. Ma bucuram doar de vin si de mama. Ma uitam la ea cat de bucuroasa este si nu o intelegeam.
Poate, dorul de mine, durerea ei de mama erau prea mult...
- Ce mai stii de Dana, mama? o intreb intrerupandu-i sirul de stiri amestecate.
- Puiule...Dana s-a maritat...acum doi ani. Are un baietel...s-a mutat in nord, la socrii. E bine...
Dana fusese iubita mea in liceu. Ne-am despartit temporar, cum credeam eu, cat sunt plecat la Bucuresti...dupa cele intamplate, nu am mai tinut legatura. Dar Dana, ramasese lait-motivul masturbarilor mele din penitenciar...amintirea ei era suficienta ca sa am erectie.
- Hmm...s-a maritat...foarte bine. Sper ca e fericita. I-am spus mamei zambind fortat.
- Este ...cred ca este; dar ce conteaza? viata merge inainte puiule! nu te framanta!sunt atat de multe femei frumoase in orasul nostru...!
Ce sa ii spun mamei? ca nu mai stiu cum arata o tata? ca innebuneam noptile gandindu-ma la femeile pe care le vedeam pe fereastra celulei?
- Asa e mama, viata merge inainte. Sarut mana pentru masa!
- Gata? te-ai si saturat?
- Da mama, foarte bun.
- Ei mama, tu zici bun la un amarat de aperitiv....
- Pentru mine a fost foarte bun.
- Lasa ca maine, adica azi, facem o masa asa cum trebuie, da?
- Cum vrei tu mama...
- Ce sa iti mai dea mama?
- Nimic mama, cred ca ma duc sa imi faci si eu un dus ...ma simt murdar.
- Foarte bine, pana iesi iti pregatesc patul si pijamale.
- Un tricou e suficient mama, nu pot sa dorm in pijamale...
- Bine puiule, cum vrei tu.
Am intrat la dus. Inca nu imi venea sa cred ca sunt acasa. Asteptam parca sa ma intorc in celula mea....in spatiul meu ascuns de atatia ani. M-am spalat repede. Asa cum ma obisnuisem. In 4 minunte eram gata. Am iesit in prosop. Mama cal... |
Dupa liberare part.2
