|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |  Extazul incestului. Sex cu mami. Partea 1. | Autor : luci888 - 2010-11-10
Citita de 75880 ori - Nota 8.29 (515 voturi) | | | Era tinara inca si frumoasa nativ. Doar ca prada unor mentalitati vechi, riginite, evita punerea in valoare a caliatilor fizice cu care o inzestrase Dumnezeu. Trecusera anii peste ea fara sa simta. Refuza sa-si reproseze ceva. Desi in adincul sufletului recunostea ca firea ei rigida, rece, necomunicabila o faceau insuportabila pentru cei din jur. Abia implinise 39 de ani si o socoteala simpla o zdruncina din temelii. Toate ii mersesera pe dos de la un timp. Se maritase la tara fiind, cind abia terminase liceul teeoretic. El, viitorul sot cauta tocmai o fata cuminte de la tara, de familie buna si educata. Ea i se potrivea ca o manusa. Frumusica, cuminte, de familie buna, cu liceul terminat. Imediat dupa nunta se angaja ca functionara la Primaria orasului apropiat de satul ei drag. Naveta n-o deranja defel pentru ca avea un hirb de masina cu care isi omora nervii. Dar era bine, totusi. Dupa ce l-a nascut pe Mihai, se mutara la oras, nu mai mergea cu naveta, mai ales ca pe el il numise sef de serviciu si lucra deseori peste program, delegatii, si alte iesiri.
Si iat- o acum. Divortul era aproape gata, salariul taiat aproape la jumatate si colac peste pupaza fusese anuntata ca va fi restructurata in maximum 15 zile. Mihai era student si era destul de rece cu ea. Era mai mult la tatal sau, care era director acum si avea o casa luxoasa si o nevasta de iti lua ochii de frumoasa ce era. Nu putea spune insa ca se simtea abandonata de Mihai. Venea aproape zilnic la ea, o compatimea si o incuraja asa cum se pricepea mai bine el. Nu s-ar putea spune ca a avut vreodata relatii foarte calde cu Mihai. Si se gindea acum ca nu din cauza lui, pentru ca iata, cu tatal sau a avut mereu relatii calde si firesti. Incepu sa-si faca o autocaracterizare, sa vada ce a gresit asa de tare ca toata lumea se ferea de ea, cind pe usa intra Mihai. Era imbracat in trening.
- Sarumina mami! Imi dai o cana cu apa? Sint mort de sete pe caldura asta.
- Buna Mihai. Intra si fa-te comod.
Ii aduse o cana mare de apa rece din frigider, asa cum ii placea lui sa bea de obicei.
- Te vad mai suparata ca de obicei mami. Ce s-a intimplat?
- In doua saptamini ramin fara serviciu. Se fac restructurari si primii dati afara sint cei fara studii superioare. Ca eu ma maritasem repede, mi-era frica sa nu ramin asa. Puteam sa fac facultatea suflind, ca doar am fost premianta. Nu stiu ce o sa ma fac, Mihai.
Oftara amindoi. Solutii nu se prea intrevedeau. Trebuia sa mearga sa caute ceva de munca. Nu avea de ales. Dar nu mai era tinara, nu mai era atragatoare, si in ziua de azi atractia este pe primul plan. El se gindi, facu niste socoteli fugare in mintea lui si se oferi.
- Mami, uite ce m-am gindit. Tati mi-a promis niste bani pentru facultate in fiecare luna. A fost cel putin la nivel declarativ mai mult decit generos. Nu am nevoie nici de jumatate din ei. Restul ti-i dau tie in fiecare luna. Macar pina te vei descurca intr-un fel sau altul.
Dialogul fu interrupt de niste batai in usa de la intrare. Batai serioase, nu gluma, de care sint in stare doar surzii si militia. Tresarira amindoi la auzul batailor. El deschise usa. Erau doi barbati mai in virsta, imbracati in costum si purtind cravata. Unul dintre ei se prezenta.
- Sint avocatul Dumitriu Costel, dinsul este avocatul Javier Garcia Canada din Baroul Central din Santo Domingo. Vrem sa vorbim cu doamna Stroescu Gabriela.
- Da, ingina ea pierduta total. Eu sint. Ce doriti? Facu niste ochi mari si isi arata imensa mirare pe fata.
- Linistiti-va doamna, trebuie sa va punem niste intrebari. Putem intra?
Se asezara la masa din salon. Nu doreau nimic. Ea era impietrita de frica. Cine or fi astia, Doamne? Ce or vrea de la mine? Bine ca este Mihai cu mine, Doamne fereste!
- Va rog sa imi dati buletinul dv. Doamna. Si linistiti-va, avem vesti bune pentru dv.
- Ce vesti?
- Spuneti-mi daca il stiti pe domnul Teodor Vieru.
- Habar nu am, spuse ea mirata inca. Dupa nume, ar trebui sa fie ceva neam cu mine. Numele meu de fata este de asemenea Vieru. Dar nu stiu despre cine vorbiti.
- Doamna, sinteti nepoata domnului Teodor Vieru. A raposatului de fapt. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! A murit acum citeva saptamini. In testamentul sau legal, v-a lasat o mostenire in Republica Dominicana. Este vorba despre o casa de lux in valoare de circa 600.000 de dolari americani.
Ramase stana de piatra. Mihai incremenise deasemenea. Fara a fi in stare sa scoata vreun singur cuvintel. Fara sa mai poata misca macar un deget.
- Domnul avocat s-a ocupat cu toate formalitatile atit aici cit si la Santo Domingo. Trebuie doar sa semnati niste acte si puteti pleca oricind la noua dv. casa din Santo Domingo. Miine dimineata trebuie sa ne mai intilnim o data pentru ca mai avem de facut o hirtie si intrati si in posesia unei sume de 35.000 de dolari americani, care se vor vira in contul dv. in maximum 4 zile. Asta a fost tot pentru astazi. Ne vedem mine la ora 9. Buna seara.
- Buna seara. O clipa! Sigur nu este o greseala?
Cei doi risera usor. Plecara. Ii privea pe fereastra si nu-i venea sa creada. Ramase cu Mihai, amindoi blocati si interzisi. Inca nu le venea sa creada.
Intr-o saptamina era totul rezolvat. Aflase de la rudele ei ca raposatul fusese pictor si emigrase in SUA cu foarte multi ani in urma. Se vede treaba ca ceva bani facuse. Si facuse bine sa ii lase si ei ceva, mai ales acum.
Comandase doua coca cola pe o terasa unui restaurant din frumosul orasel in care locuia. Ii facea cinste lui Mihai. Planuiau sa mearga la Santo Domingo si sa vinda proprietatea si sa revina in tara cu banii. Stiau de pe internet totul despre Republica Dominicana, de capitala Santo Domingo, de frumusetile zonei Caraibilor. Il aborda direct pe Mihai.
- Asa stind lucrurile, cred ca vei dori sa locuiesti cu mine fiule, nu?
- Of, nu mami. Nu ma incinta banii tai, nu asta vreau eu de la viata. Imi place mai mult cu tati. El are altfel de gindire. Tu esti conservatoare, nu te scoate nimeni din ale tale. Nu te supara dar gindesti ca acum 30 de ani. Vremurile s-au mai schimbat mami. Tu ai ramas in urma si nici nu faci vreun efort sa te schimbi intr-un fel sau altul.
- Dar ce-ai vrea sa fac draga? Sa ma prostesc? Sa ma dau in spectacol? Sa rida lumea de mine? Sa ma machiez, sa ma rujez, sa ma fardez? Niciodata Mihai!
- Este treaba ta mami. Dar am sa vin cu tine la Santo Domingo, sa nu mergi singura tocmai la capatul lumii. Si mai ales ca vorbesc spaniola la pefectie. Dar de ramas voi ramine cu tati.
Duminica au decolat de pe Otopeni cu directia Paris iar dupa doua ore de asteptare urcara intr-un Boeing 777 urias care avea sa-i duca la Santo Domingo.
La coborirea din avion, au crezut ca nu mai au aer. O pala de aer cald, ca de la o aeroterma uriasa. Era de necrezut. Insuportabil. Nu puteau respira pur si simplu. La iesire il zarira pe avocatul care le calcase casa. Avea o pancarta mare pe care era scris numele ei.
- Javier, Javier! Zise ea in marea de oameni din sala de asteptare.
Javier ii lua si ii duse cu masina sa la hotelul Riparbella din cartierul Danae. Ii conduse pina in apartamentul pe care il rezervase deja. Isi dadusera intilnire pentru ziua urmatoare la ora 9 in holul hotelului pentru a semna niste acte si ii va conduce personal la proprietatea lor mostenita de la unchiul Teodor. Sau Tudor, mai pe romaneste. Dumnezeu sa-l ierte!
Apartamentul inchiriat nu era de cel mai mare lux, dar era acceptabil. Avea doua camere, una mai mare si una mai mica. Dar avea aer conditionat. Si asta i-a facut cei mai fericiti oameni din lume. Era superb. Spre seara au coborit sa manince. Era o mica sala de mese unde se serveau minuturi. Mincara fasole scazuta. Afla cu ocazia asta si Mihai ca se cheama abichuela. Doreau sa se plimbe un pic dar caldura era insuportabila, desi era seara tirziu. Venira inapoi in apartament cu o sticla de vin. Turnara in paharele de unica folosinta si sorbira cite o inghjititura. Era vin spaniol, de ce nu se mira nimeni? Au dat drumul la televizor dar nu au gasit nimic interesant intre cele peste 100 de canale. Terminara paharele de vin. Spre surprinderea lui Mihai, mami le umplu din nou.
- Mami, ce-i cu tine? Nu ai baut niciodata doua pahare.
- Sa zicem ca m-am schimbat fiule.
- Hai mami, lasa-ma cu texte de-astea. Tu si schimbarea.
- Mihai, m-am gindit indelung la asta. De citeva zile nu incetez sa ma gindesc. Ideea este ca vreau, as vrea sa ma schimb, dar imi este greu. Ingrozitor de greu.
- Mami, nimic nu este greu daca iti doresti cu adevarat. Este adevarat, este vorba despre atitia ani de obisnuinta. Dar merita sa incerci.
- Iti promit Mihai ca voi incerca. Vreau doar sa imi promiti ca voi avea ajutorul si sprijinul tau neconditionat.
- Il vei avea mami. Cu toata plecerea din lume! Si de cind vrei sa incepi?
- Am inceput deja fiule. Nu ai observat ca am pus inca un pahar?
Dormira repede fiind obositi de atita amar de drum tocmai la capatul lumii. Dimineata li s-a adus cite o cafea cu lapte in apartament, din partea casei. Mihai ramase perplex vazind cum mami scoate un pachet de tigari subtiri din poseta. Isi aprinse una tragind tacticos doua fumuri si incepu sa tuseasca. Ii oferi si lui o tigara. Mihai refuza. El le avea pe ale lui. Era un inceput. Da Doamne, sa fie de bun augur. Plecara cu Javier la un birou notarial sau asa ceva, au semnat niste acte si se indreptara spre proprietatea lor. Mersera pret de o jumatate de ora pe linga Marea Caraibilor si facura la stinga. Marea era superba. Un albastru clar si limpede, mii de corali in loc de plaja, o priveliste care te facea sa te intrebi daca este adevarata. O poarta mare se deschise si intrara pe proprietate. Era cel putin imensa. Era mai bine spus un ansamblu residential. O piscina imensa, sub forma unui bob de fasole iti acapara privirea din prima. Casele, care mai de care mai mari si aspectuase. Intrara in prima casa, chiar de la intrare. O gramada de servitori in uniforme le dadu binete. Parca mai vazusera in telenuvele asa ceva. Javier le dadu voie sa se retraga si servitorii se imprastiara. Javier i se adresa lui Mihai, pentru ca stia spaniola. Ii spuse ca intretinerea proprietatii costa lunar in medie cam 5.000 de dolari americani. Fara reparatii, care mai inseamna si astea niste bani. Mihai se intelese cu mami si apoi ii spuse lui Javier ca vor sa vinda. Il rugara pe el sa se ocupe de gasirea unui client. El a fost de accord, cu conditia primirii unei sume de 10.000 de dolari americani ca onorariu la un pret obtinut de 600.000 de dolari.
- In doua saptamini este gata, spuse Javier. Aveti nevoie de servitori, pina atunci?
- Nu, hotarira mami si Mihai in cor. Doar de un sofer cu masina avem nevoie.
Ramasera singuri in ditamai proprietatea. Soferul era in curte, cu un fel de matura in miini. Se schimbara si iesira la piscina. Doamne, ce minunatie! Se asezara la plaja pe sezlonguri.
- Mami, ce o sa facem doua saptamini aici?
- Vedem noi fiule. Nu este chiar rau. Si cind spuse asta, privi un bar imens asezat intr-un colt al platoului care inconjura piscina.
Mihai rise si se duse la bar si se aseza in locul barmanului.
- Cu ce va servesc, senora?
- Cum ii spune la bere pe spaniola? Cerveza? Una cerveza por favor.
Risera amindoi in hohote de spaniola ei. Se asezara din nou pe sezlonguri si isi astimparau setea cu o bere rece. Mihai continua sa fie uluit de comportamentul mamei sale. Era impotriva firii sa bea, fie si un pahar de bere. Mai luara cite o bere. Mami se inrosi in obraji. Se mutara la umbra pe alte sezlonguri. La a treia bere, ochii mamei sticleau un pic. Nu-i statea chiar rau cu o sticla de bere in mina.
- Stii ce fiule? Daca si asa aici nu ma cunoaste lumea si nu are cina sa rida de mine, de ce sa nu ies eu din toate tiparele care mi-au ingradit viata?
- Mami, vorbesti serios?
- Da fiule, foarte serios. Preiei tu comanda. Eu doar ma voi executa. Promit. Dar, pe rind ca avem timp doua saptamini pina rezolva Javier vinzarea.
- Ma uimesti mami. Si imi faci o bucurie mare, nici nu-ti imaginezi.
Ii lua somnul acolo pe sezlonguri. Seara se facu un pic de ‘racoare”. Mincara ceva si baura un vin bun in imensul salon de la intrarea in casa. Stateau fata in fata privindu-se fara sa scoata nici unul vreun cuvint. El o examina pe mami. Pentru prima data cu atentie la detalii. Relatiile dintre ei, lipsite de acea caldura naturala, atitia ani, nu ii daduse prilejul sa se apropie de ea nici macar cit era normal. Era frumoasa mami. Nu stia sau nu dorea sa isi puna in valoare calitatile native. Altfel, Dumnezeu o inzestrase cu niste ochi caprui mari, putin arcuiti in sus, o gura micuta dar cu buzele carnoase si apetisante, nasul mops, unduit fin, obrajii frumosi, gitul superb. Sinii nu erau chiar mici dar fermi la virsta ei. Ieseau putin din sutienul mic. Nu o mai vazuse niciodata in costum de baie. Dar aici in caldurile astea insuportabile nu exista alta imbracaminte pentru ca nu puteai sa imbraci nimic. Intra singurul servitor si ii intreba daca au nevoie de ceva. Nu aveau nevoie de nimic si acesta se duse la culcare. Se antrenara in fel si fel de discutii. Care de care mai neinteresante. Cind terminara al doilea pahar de vin, Mihai o intreba direct pe mami, profitind de curajul temporar dat de cele doua pahare de vin pe care le bause.
- Mami, de ce crezi ca a renuntat tati la tine? Ca in mod normal esti o femeie la locul ei, frumoasa si educata.
- Ei, Mihai! Eu nu sint o curva. Nu sint o depravata. El avea nevoie de o femeie cu putina nebunie in ea. Cu o gindire mai liberala, mai rebela si deschisa la orice.
- Mami, o femeie liberala, rebela si deschisa nu este neapart o depravata. Si notiunea de curva s-a invechit. Cel putin in sensul in care o intelegi tu. Mai nou, notiunea de curva se potriveste mai degraba barbatilor cu doua fete. Cred ca vezi gresit lucrurile.
- M-am gindit si eu in ultimul timp la asta. Asa cum ti-am spus, voi incerca sa ma schimb. Dar nu de dragul tatalui tau. Pentru mine, pur si simplu. Spune-mi Mihai, mine – poimiine va trebui sa te insori si tu. Ce tip de femeie agreezi?
- Pai in orice caz, una moderna mami. Care stie sa isi puna in valoare frumusetea lasata de Dumnezeu. Libera in gindire, cu personalitate, rebela si deschisa la nou, din toate punctele de vedere. Una conservatoire sau dogmatica in nici un caz nu.
Mami ramase ginditoare fara sa mai intrebe nimic. Se gindea undeva departe, in timpurile trecute demult, cind parintii ei faceau caz de orice iesire din tiparele educatiei traditionale a satului romanesc. La palmele primate cind se jucase prima data cu rujul unei prietene mai mari sau la bataia pe care o luase cind a fost surprinsa uitindu-se pe o revista mai deocheata. Avea dreptate Mihai. Vremurile se schimbasera mult. Si nu era chiar batrina. Da, isi dorea sa se schimbe. Si presupunea ca in bine. Avea prea multe de pierdut incapatinindu-se in conservatorismul ei. Se ridica de pe scaun si se indrepta spre Mihai. Il saruta apasat pe frunte si ii lua capul intre miini pentru citeva clipe. El ramase inmarmurit. Nici nu-si amintea de cind nu a mai fost sarutat si imbratisat de mama lui. El raspunse imbratisind-o si sarutind-o pe obraz. Simtea o bucurie imensa, cum nu mai simtise de mult. Isi aduse aminte ca o iubea pe mama lui. Ce putea fi mai frumos si mai uman in lumea asta?
Dimineata, plecara in oras, condusi de soferul care le era si ghid. Intrara in zona coloniala si facura un tur al magazinelor. In principal, mami era atrasa de lenjerie. Mihai observa insa ca pe mami o interesau lenjeriile sexy. Ramase perplex si se hotari pe loc sa o incurajeze. Ea era rusinata dar la indemnul fiului, se conforma. Il intreba mereu “cum imi vine asta?”. Invariabil raspunsul era incurajator si ea plutea de bucurie. Isi infrinse barierele pentru prima data in viata ei. Incerca un sutien albastru de talie medie. Hotari sa il incerce in cabina. El astepta in fata cabinei ca un bodyguard. La un moment dat mami il chema inauntru. Ramase inmarmurit. Nu-i venea sa creada. Il chema mami acum cind proba un sutien? Nu se poate.
- Mihai, prinde-mi sutienul la spate ca nu reusesc de nici un fel.
Inca nauc vazindu-i spatele gol, se conforma, ii prinse sutienul si dadu sa iasa afara din cabina. Ea il trase de mina si ii ceru parerea. El nu avea nici o parere pentru ca inca nu-i venea sa creada. Ii raspunse insa mecanic ca ii sta bine si sa il cumpere. La cererea ei, o ajuta sa-l dezbrace. Ea se intoarse catre el cu fata, avind sinii liberi,la vedere. Era incredibil! Nu se putea asa ceva. Mama lui, cea mai conservatoire femeie din lume, se infatisa cu sinii goi in fata cui? In fata fiului ei. Cum sa crezi asa ceva? Dar, da, era real. Prima senzatie era sa-i atinga acolo in cabina aia de proba. De cind se stia era obsedat de sini. Si ai mamei erau chiar apetisanti si bine formati. Bineinteles ca isi reprima intentia. Cine putea sa stie ce reactie ar fi avut mami, conservatoarea lui mamica?
Mincara cite o inghetata atit de buna cum nu mai intilnisera pina acum. Vazura un steag minuscul la intrarea intr-o unitate comerciala, de culori rosu, galben si albastru.
- Mami, vezi steagul romanesc?
- Da! Raspunse ea mirata. O lucra vreun roman aici?
Intrara. Era o frizerie – coafura, un salon de infrumusetare, cum se cheama acolo. Dar nici vorba de romani. Era steagul columbian. In timp ce se dumireau cu steagul, o mica creola frumoasa foc, le smulse micile bagaje din miini si ii invita sa se aseze. Ei nu avusesera intentia de a cere servicii, dar luati de val, se asezara. Era ceva magnific. Toate serviciile, pentru amindoi. Manichira, pedichiura, tuns, coafat, vopsit, spalat, tot ceea ce inseamna un salon destul de mic dar de niste servicii absolute impecabile. El iesi primul si isi aprinse o tigara. Asteptarea se prelungi si mai aprinse una. Cind a iesit mami, ramase perplex. Mut de-a dreptul. Nu isi revenea privind-o. Era alta. Dar alta la superlativ. Machiata sensibil, rujata sensibil, putin fard, o tunsoare hipi, parul satirat. Era frumusetea intruchipata de mama sa. Nu indraznise vreodata sa creada ca are o mama asa de frumoasa. Era inca nauc si nu putea sa scoata nici o vorba. Jurai ca nu are nici 30 de ani.
- Ce ai ramas asa ca o stana de piatra Mihai?
- Mami, dar esti superba! Nu te mint mami, esti extraordinara! Tu te-ai vazut in oglinda? Daca nu ai fi mama mea, cred ca m-as indragosti de tine.
- Da? Pai uita ca sint mama ta si indragosteste-te de mine, spuse ea rizind.
Il incercase un fior. Oare mami glumea? El chiar ca nu glumea. La cum arata mami, era irezistibila. Aceeasi femeie care acum o ora arata intr-un fel, acum era superba. Era sigur ca se va indragosti de ea. Mintea il duse si mai departe. Pai, daca si asa sintem singuri, numai noi doi, in ditamai casa, intr-o tara de la capatul lumii. Ce ar fi daca… Nu indrazni sa gindeasca mai departe. Dar gindul acesta puse stapinire pe el din ce in ce mai des si mai intens. Incerca sa-si reprime continuitatea in gindurile care i se infiripasera de moment dar era greu. Incet, incet firavele ginduri se transformasera in obsesie si nu-si putea explica de nici un fel. Sa se indragosteasca de mama lui? Nu era normal. Si atunci? De unde puna unde? Pina mai ieri reci, distanti, oficiali. Iar acum, dupa ce a trecut prin acest salon columbian, sa se indrogosteasca de mami? Se scutura un pic sa isi revina. Facu primul gest instinctiv. O prinse de mina si plecara spre masina. Ea nu se opuse gestului sau. Mai mult, el chiar simti cum mami chiar ii strinse usor mina. El se incuraja simtind stringerea miini ei.
Odata ajunsi acasa, ea despacheta pentru a proba in liniste tot ceea ce cumparase. Incepu sa se dezbrace. El se scuza si dadu sa se retraga. Ea insa il opri cu o voce cit se poate de fireasca.
- Unde pleci, Mihai? Trebuie sa-mi spui daca imi sta bine. Si ce te-ai rosit asa?
Ramase dezbracata pina la briu. El ramase efectiv interzis vazind-o pe mami in postura asta. Nu se putea! Era de necrezut! Obsesia lui ii era alimentata mereu mai mult si mai mult. Nu stia insa cum sa procedeze. Nu stia ce sa faca. Se temea sa strice ceva dintre ei. Nu banuia de nici un fel ce reactie ar fi avut mami daca el ar fi sarit calul cumva. Dar o dorea. O dorea din tot sufletul, chiar mama lui fiind. Asa cum arata, ca o pustoaica, frumoasa, ingrijita, rebela, imbracata sumar, din ce in ce mai sumar.
Un pic dupa ora amiezii iesira la piscina. Era un soare do... |
 |
|
|
|
|
|
|
