Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |  Magda, o mama model | Autor : felix1 - 2008-01-05
Citita de 117166 ori - Nota 8.32 (231 voturi) | | | Magda, o mama model
Magda si Radu formau un cuplu de peste cincisprezece ani.
Dupa doi ani de casnicie, femeia a nascut un fiu, pe Sorin.
Viata fusese frumoasa, cu inerentele suisuri si coborasuri ce apar intr-o casnicie. Asta pana cand barbatul si-a gasit o amanta.
Magda stia de amanta si totusi si-a propus sa treaca cu vederea aceasta abatere, sperand ca sotul ei o va abandona in cele din urma pe acea femeie. Intr-o zi, in timpul unei discutii in contradictoriu, femeia i-a aruncat in fata barbatului tot ceea ce avea pe suflet. Sotul a plecat de acasa intr-o stare ingrozitoare, s-a urcat in masina si peste cinci minute a provocat un accident de circulatie.
Doctorii i-au salvat viata, dar i-au extirpat testiculele care fusesera zdrobite in cruntul accident.
La doar citeva zile de la accidentul sotului ei, Magda incerca, in intimitatea apartamentului, sa-si puna cit de cit, ordine in ginduri si in sentimente.
Intilnirea cu Radu nu fusese deloc una obisnuita pentru ca la simpla ei aparitie bolnavul reactionase violent. Asezata pe marginea patului de spital, o inlantuise cu bratele si refuzase sa-i dea drumul intr-o atitudine ce friza disperarea.
Desi medicul si surorile intervenisera pentru a-i administra un calmant, Radu nu se lasase invins si se agatase de ea ca de un colac de salvare, cerandu-si iertare pentru comportarea sa nedemna de mai inainte. Starea lui modificata de sedativ se transformase intr-una letargica, cu tresariri puternice si cuvinte incoerente, ca si cind ar fi fost victima unui cosmar. Mai tirziu, sub efectul medicatiei administrate prin pefuzie, starea febrila a cedat, iar privirile lui nu se desprindeau de chipul Magdei. „Iarta-ma” spuneau ochii sai. Intr-un rastimp, sub influenta gindurilor care ii ravaseau starea de constienta, din colturile ochilor se prelingeau lacrimi.
Era inca prizonierul acelor evenimente nefericite care-i instrainasera.
Cind in sfirsit, incepu sa vorbeasca, din cuvintele lui reiesea clar ca este din nou perfect lucid. Soarele arunca umbre alungite in rezerva de la spital, de jur imprejur stapinea o liniste rar intrerupta de clinchetul eprubetelor sau de rulajul pe dalele coridorului al rotilor vreunei targi. Chipul lui epuizat de grija si de boala imprumuta parca pa-loarea de la asternuturile imaculate si de la peretii de culoarea untului.
- Magda, de ce mi se intimpla toate astea numai mie? De ce Dumnezeu ma pedepseste de parca as fi un criminal? Iar tu... tu ma poti ierta?
Nu era o intrebare la care ea sa fie capabila sa-i furnizeze un raspuns.
Il mingiie cu blindete pe obrajii supti si i se adresa:
- Nu trebuie sa te gindesti ca tot ce ti se intimpla e o pedeapsa, pentru ca nu ai avea pentru ce sa fii pedepsit. Tot ce ti se intimpla este o incercare la care esti supus, fiecare dintre noi are parte de propriile lui cosmaruri.
- Dar de ce? replica el adunind toate resursele de energie pe care le mai avea..
- Nu te mai gindi la asta. A trecut. Si eu te-am iertat de mult.
- Ba nu a trecut! Nu voi mai fi barbat adevarat. NICIODATA! Doctorii mi-au spus-o clar.
- De ce iei lucrurile in tragic? O sa traiesti, asta e important. Avem un baiat sanatos, vom trai pentru el, nu pentru noi.
- Da, ai dreptate, dar realitatea este ca..... N-am nicio scuza pentru ca m-am purtat ca un badaran. Iarta-ma, iubito.
Magda ofta si-l privi lung. Trasaturile frumoase si distinse te duceau cu gindul la un barbat manierat, plin de solicitudine, nimic din infatisarea lui actuala nu trada nenorocirea produsa.
Si tot atunci fu socata sa descopere ca acest barbat nu mai insemna nimic pentru ea. Era un strain cu care impartise candva aceeasi viata.
- Sa multumim inca o data cerului pentru ca traiesti. Nu te mai gindi la ce-a fost. Important e ca de-acum incolo vom incerca sa ne sustinem unul pe altul.
Radu ii sustinu privirea si din mimica fetei se vedea destul de clar ca este dezamagit.
- Crezi ca asta ar reprezenta cea mai buna solutie? Sa incetez sa mai sper ca voi putea cindva sa accepti sa nu mai fiu barbat?
- Dar esti, chiar daca…
- Nu te preface ca n-ai inteles ce vreau sa spun!
- Nu! Sa nu vorbim despre lucruri mari!
- Magda, tu.. tu ma mai iubesti?
- Eu... Sint dispusa sa-ti acord sprijinul meu de fiecare data cind vei avea nevoie de el. Asta inseamna toate problemele de suflet sau obstacole pe care soarta ti le arunca in cale. Atat.
Il lasase pe Radu intr-o stare ameliorata din punct de vedere fizic, dar cu moralul la pamant.
Dupa saptamani de suferinta, perioada de criza trecu, Radu se simtea mai bine, si urma sa i se faca externarea.
Barbatul a plecat insa iar la amanta sa, care l-a primit definitiv, in ciuda infirmitatii sale.
Magda a ramas doar cu fiul ei.
Acum, privind retrospectiv la ultima discutie avuta, o incerca un sentiment nedefinit de nemultumire, poate din cauza ca nu reusise sa clarifice definitiv ce acceptase si ce nu in ceea ce-l privea pe Radu.
Au mai trecut astfel aproape doi ani.
Femeia isi gasise in timp un refugiu moral in frecventarea saloanelor de infrumusetare, astfel ca oricine o vedea nu ii dadea mai mult de douazeci si opt sau treizeci de ani.
Magda era inaltuta, cu sani micuti, cu pantec usor bombat, avea pulpe frumos modelate si un ten catifelat si alb.
Era frumoasa si multi barbati o remarcau incercand s-o acosteze sub diferite pretexte. Ea ii refuza pe toti. Avea impresia ca inima i s-a uscat si nu va mai iubi vreodata.
Magda se adinci in fotoliu, deschise televizorul si incepu sa caute ceva care sa merite sa fie urmarit pe unul dintre canalele preferate.
In acea zi ar fi trebuit sa onoreze cu prezenta un garden-party, fara dedicatie precisa, un moft, daca era sa recunoasca adevarul.
Pur si simplu nu avusese chef sa se duca, isi dorea o simbata numai pentru ea insasi.
Incerca sa se concentreze asupra televizorului. Se oprise la vizionarea unui film foarte drag ei, „Gone with the wind”, prestatia actorilor, atmosfera creata de veridicitatea scenelor facind-o intotdeauna sa lacrimeze indurerata alaturi de Scarlett la pierderea lui Rhett.
De cite ori vedea acest film, se lasa cuprinsa de vraja imaginilor, aproape ca se simtea invaluita de aura romantica a epocii, retraia cu acceasi intensitate de fiecare data, povestea de dragoste cu final nedeslusit.
Si atunci plangea. Isi plangea propria viata si frustrarile care se acumulasera de-a lungul vremii.
Absorbita de scena in care Scarlett isi sacrifica mindria pentru a merge la inchisoarea unde Rhett juca poker cu gardienii, nu auzi la inceput soneria de la intrare.
La a doua incercare insa, isi aduse aminte ca fiul ei, Sorin fusese in oras si nu avea cheie.
Era nervoasa si ingrijorata asa ca din doi pasi ajunse la usa si-i deschise.
Fiul ei si al lui Radu era un baiat subtirel, de cincisprezece ani, negricios ca si taica-su. Parul ii era ciufulit, iar deasupra fruntii se odihnea relaxata o pereche de ochelari de soare.
Era un adolescent foarte precoce, inclinat spre studiu.
-La ora asta se vine? fu intrebarea introductiva a maica-sii, depasind de departe faza conventionala a salutului. Din cite imi amintesc, trebuia sa fii acasa acum o ora, domnule!.
Cu o expresie sumbra pe chip, Sorin facu un pas in interiorul holului, fara sa-i pese de atitudinea ei beligeranta.
- Hei! Unde crezi ca te duci?!
- Ai de gind sa faci scandal in prezenta vecinilor? o intreba el impingind-o usor din dreptul usii.
- N-am nimic de ascuns fata de vecini! riposta ea in culmea furiei.
- Dar mama, am fost la ....
- Esti un... un mincinos si un baiat lipsit de principii daca nu te tii de cuvant! N-am de gind sa ascult nimic din ceea ce ai avea sa-mi spui! Nu ma intereseaza!
Sorin o lasa sa-si termine tirada, indreptindu-se cu pasi linistiti catre living. Se aseza pe canapeaua larga, si isi prinse tamplele in maini.
- Mama, de ce ma certi?
- Pentru ca ma irita atitudinea asta a ta. Te iubesc si esti singurul de pe lume pe care-l mai am acum.
- Mama, si eu te iubesc!
- Mincinosule! Daca m-ai iubi cu adevarat, ai fi fost parolist si ai fi venit acasa la timp sau ai fi dat macar un telefon!
- M-am certat cu Laura! Adica m-a parasit! E cu Sergiu acum...
Si baiatul izbucni in plans.
Magda amuti.
Laura era o copila foarte fisneata, care ii sucise mintile baiatului ei. Magdei nu-i placea acea fata, era cam vulgara. Si uite ca avusese dreptate! Matza aia ii facuse copilului ei.
- Scarba aia! Ti-am spus ca te va face sa suferi!
- Mama, nu vorbi asa! E frumoasa si desteapta!
- Da, si e o stricata care te face sa suferi!
- Ba nu! Ea...
- Sorin, intelege, tot ce ai tu pe lume sunt eu!
- Dar..
- Nici un dar! Eu sunt cea care te intelege perfect si eu sunt singura care te iubeste cu adevarat!
- Dar mama, eu o iubesc!
- Prostii! Dragostea e o prostie!
- Daca tu na-i parte dedragoste, crezi ca... o sfida baiatul.
Palma Magdei zvacni si Sorin simti lovitura nu pe obraz, ci in inima.
Femeia izbucni in plans si isi cuprinse baiatul in brate.
- Iarta-ma, puiule, iarta-ma, te rog! Dar eu iti vreau doar binele.
Statura asa imbratisati mult timp.
Sorin simtea acum cu acuratete mirosul pielii mamei sale, sanii calzi si rotunzi si ceva se razvrati in pantecul sau. Ridica ochii si murmura:
- Te iubesc mama.
- Si eu te iubesc, Sorine!
Femeia dadu sa-si sarute fiul pe frunte dar el isi ridica fruntea si primi sarutul pe buze. A fost o descarcare electrica ce a orbit-o pe femeie.
Se trezi ochi in ochi cu el, prinsa de ambele lui miini, cu piepturile la citiva centimetri distanta. Simtea furnicaturi ciudate urcind din stomac, in timp ce picioarele i se lichefiasera.
- Sorin, te rog! Nu trebuie...
- Ma rogi, ce mama? Sa nu-mi mai doresc sa te mingii cu privirea? Sa incetez sa mai visez la noi doi impreuna? Spune-mi, ce ma rogi?
Palmele lui alunecara usor de-a lungul bratelor ei albe, infiorind-o, urcara incet spre gitul cald, pipaira vena care se zbatea sub gulerul ridicat al bluzei de trening, dupa care incepura sa coboare spre spatele ei, unde din doar citeva miscari, eliberara cascada de par ruginiu.
Ii rasfira buclele cu degetele, transmitindu-i curenti electrici prin ceafa, si o privi din nou, transformata, ca o divinitate a focului, cu obrajii inrositi de emotie si cu buzele intredeschise, in cautarea nesatioasa a aerului.
- Te rog…sa…nu….
Celelalte cuvinte care ezitau sa fie rostite fura absorbite de sarutul dulce al tanarului, care avea efectul unei implorari.
Cu pleoapele inchise, ii simti dintii pe buza de jos, iar sufletul incepu sa i se ridice incet-incet din trup, facind-o sa doreasca mai mult, iar intr-un tirziu, rupta de orice sistem de referinta, se agata puternic de umerii fiului ei, in cautarea unui punct de sprijin.
Sorin o simti cum se lasa usor pe spate, in pozitie orizontala, fara sa abandoneze pentru nicio clipa gura lui, incercind sa o absoarba complet, sedus de senzatiile care-l strabateau.
Avind-o sub el pe frumoasa sa mama, baiatul reactiona instinctiv; miinile incepura sa o tatoneze, masindu-i delicat sinii liberi, ispititori, ii framintara soldurile, facura cunostinta cu curbele pline ale coapselor, lasindu-i impresia unor dire invapaiate si pulsa-tile. La rindul lor, palmele ei alunecau oarbe peste gitul, umeriii, spatele, pieptul baiatului sau, aducindu-l intr-o stare vecina cu nebunia.
- Sorin, esti baiatul meu, nu e bine ...
- Ba da mama, acum esti cu mine si....
Chiar cu mintea incetosata si cu toata involburarea arzatoare a dorintei, palmele Magdei se proptira pe pieptul fiului, indepartindu-l brusc, cu o forta surprinzatoare.
- Opreste-te! apuca ea sa spuna, eliberind in acelasi timp o respiratie suieratoare, fara sa aiba timpul necesar pentru a-si regasi suflul. Sorin, ce facem noi e o ne-bu-ni-e! Opreste-te!
- Pentru numele lui Dumnezeu, mama! Sintem doar noi doi!
Nu-si putea dezlipi privirea de pe corpul ei, acum expus privirilor lui necrutatoare.
I se cerea prea mult daca era fortat sa se opreasca. Nu acum vazindu-i sinii rotunzi, nu avind in fata lui promisiunea unei impliniri careia ea ii cerea sa-i dea cu piciorul.
Si pentru a pune lucrurile in ordine, baiatul isi concentra toata puterea de convingere si forta in a o trage inapoi, nelasindu-i timp pentru a-si exprima optiunile, smucind-o brusc si lovind-o de pieptul lui.
Era prea infierbintat pentru a accepta o respingere.
Imbatat de parfumul parului ei, o strinse pe mama sa linga el, strivindu-i sinii, incercind s-o induplece si s-o subjuge in acelasi timp.
Isi simtea sufletul pirjolit de intensitatea dorintei ce crestea in valuri, fiind incapabil sa mai rationeze. In acelasi timp intuia ca in interiorul ei se petrecea un fenomen similar, dar ca in mintea ei se dadea o lupta pe viata si pe moarte pentru suprematia luciditatii.
Femeia incerca disperata sa nu se abandoneze trairilor ce o asaltau precum suvoaiele de lava topita, se zbatea sa se elibereze din propria ei mlastina, unde sentimente controversate si confuzia o trageau mai adinc, amenintind s-o acopere.
Ultimele ginduri rationale se spulberara insa in clipa in care Sorin o trase dupa el in torentul care se casca amenintator, captindu-i din nou gura
Ultimele lor haine disparura ca luate de furtuna si se pomenira goi pusca, lipiti unul de altul, intr-o imbratisare ca o lupta.
Brusc Magda abandona rezistenta inversunata si ramase inerta.
Treptat, insa, descriind trasee imposibile pe tot corpul ei, oprindu-se pentru a savura sau pentru a lua in stapinire, Sorin o aduse intr-o stare de excitatie fara termen de comparatie, lingînd, sugînd, chinuindu-se pe sine, dar torturind-o si pe ea la extrem.
In campania lui de cucerire parcurse obrajii femeii, gitul semet, pieptul ce i se oferea cu sinii infiorati de fiecare atingere, abdomenul ce tresalta prada senzatiilor care se incolaceau inauntrul ei, ii remodela coapsele si se inchina feminitatii ei ca unui altar pagin.
Prizoniera starii de transa, Magda ajunse intr-adevar, la un moment dat, sa nu mai suporte numa... |
 |
|
