Impresiile au alternat de-a lungul timpului, de cand ai lui plecasera. Dupa despartirea fortat optimista, plina de promisiuni, indicatii si tristeti inabusite, a urmat senzatia aceea atat de placuta de libertate, de zile nesfarsite in care poate face doar ce-i pofteste inima, planuri nebunesti, petreceri cu baietii , fara numar, fara perdele, fara restrictii.. Apoi, s-a mai domolit, si-a vazut de treaba, era in anul doi la facultate, nu pierdea din vedere ca vrea s afaca ceva din viata lui. Distractia era buna dar educatia echilibrata l-a ajutat sa dea fiecarui lucru valoarea lui, sa imparta drept timpul intre unele si altele. I-a fost mai apoi destul de greu sa constate schimbarile din mediul in care era obisnuit, confortul dat de lipsa grijilor mai mici sau mai mari in ce priveste viata de zi cu zi, mancare, spalat, curatenie si cate altele. Era mai greu singur, dar nu imposibil. Cu timpul, isi dadea seama tot mai des ca prezenta lor, altadata agasanta si obositoare ii lipsea uneori surprinzator de mult. Ii lipseau mesele duminicale impreuna, atmosfera vesela si glumele ca niste sageti sclipitoare tasnind de la unul la altul. Da, era armonia aceea care le dadea siguranta si senzatia de bine, de familie. Ii lipsea siguranta data de tata, de judecata lui dreapta dar ii lipsea si caldura mamei, prezenta ei placuta , eleganta ei naturala, zambetul ei afectuos. Si faptul ca, oridecate ori era la stramtoare putea apela la ea, intr-o intelegere tacita dar fara gres functionala.
Timpul trecea, insa, parintii ii dadeau vesti bune, se integrasera oarecum acolo, in Olanda, intr-un fel ii admira pentru curajul lor, i-a ajutat si un prieten de familie la inceput dar si ei s-au mobilizat, au invatat si s-au adaptat uimitor de bine pentru varsta lor. Desigur, ei erau parintii, cand se referea la varsta lor i se parea ca au mult, cu totul alta generatie dar cand socotea la concret ca si el trecuse deja de douazeci iar ei se situau in jur de patruzeci , mama., si patruzeci si cinci, tata, ii vnea sa zambeasca, isi dadea seama ca era rautacios cand vorbea de “batranii lui”.
Initial, in optimismul lor promisesera sa se intoarca peste un an acasa, daca nu de tot, macar in vacanta, dupa primul an de-abia se pusesera pe picioare cu slujbele si locuinta, cu ceva noroc si multa munca. Intrevedeau, insa, mai clar posibilitatile, acum, si erau foarte atragatoare. Au mai amanat intoarcerea, era complicat sa plece acum fie si in vacanta, Pe masura ce le mergea mai bine, indrazneau sa faca planuri mai mari si, inevitabil, mai de durata.
Tineau legatura permanent, nu treceau cateva zile sa nu telefoneze. S-au sfatuit impreuna, s-au informat si au vazut ca baiatul lor se descurca admirabil, l-au descusut sa vada cum sta cu moralul, ii era si greu dar ii pria si libertatea asa ca... au hotarat sa mai stea, sa inteleaga ceva din “aventura lor “..A trecut si al treilea an., Adri isi vedea de scoala si cat ii permitea timpul, de distractii. Cateva relatii cu fete, nu din cale afara de aprinse, pana se opri la Monica, cea mai aproape de gusturile lui. Cateodata, rememorand fiecare aventura, fetele.. ii venea sa zambeasca, parca erau legate de un fir nevazut, cineva le testase inainte de a i le aduce in viata Cu mici diferente fusesera toate inalte, bine facute, genul cu forme-forme. Se parea ca repeta istoria, el nu era inalt dar foarte bine legat, ca si tatal sau, spre deosebire de mama lui, inalta, impunatoare dar foarte armonioasa si blanda, protectoare. Bine, cel putin blandetea se mai putea discuta, adica nu ca era o masca dar cateodata, foarte rar, Adri a vazut-o si altfel, hotarata si de neclintit, necrutatoare chiar. El insa asa o simtea, mama lui, protectoare, blanda si intelegatoare. Se pare ca, inconstient, asta a cautat si el la fete. In clipe de sinceritate le-a si spus-o. I-a placut Monica, a reactionat atat de firesc, de feminin : e normal, i-a zis, fiecare barbat cauta sa regaseasca ce i-a facut lui bine inca de fat, ce i-a placut, ce i-a mangaiat fiinta lui de cand se stie… si i-a apasat capul pe pieptul ei bun, cald, primitor…
L-a bucurat, chiar entuziasmat, reactia ei, statuse mult in cumpana inainte sa-i destainuiasca sentimentele lui amestecate.. cu atat mai mult cu cat, cu ceva timp inainte o daduse in bara rau de tot… fata careia crezuse ca ar fi potrivit sa se destainuiasca il privise lung, ofensata.. i-a citit in priviri un fel de dezgust, mai ales cand i-a aruncat dispretuitor : unii copii nu lasa nicicand din gura tzatza mamii, asta e perversiune, ma, iti dai seama ?
L-a indispus reactia ei dar l-a s... |
Mama. Cautari.
