Serile, singur fiind, devenise o obisnuinta sa le petreaca cu mama lui. O simtea ca are nevoie de comunicarea cu el si observa ca il incanta si pe el ca reusea sa nu mai fie doar copilul ce trebuia ingrijit, ci si o persoana ale carei pareri contau, ba chiar uneori aveau surprinzator efect, starneau ceva. Ii placu, de pilda, cum s-a insufletit ea dupa ce ii povesti, in seara urmatoare, despre gandurile lui legate de infatisarea ei. Incepuse, la intamplare, prin a o intreba despre parul ei, culoarea aceea castanie. Nu, nu e vopsit, m-ai vazut tu vreodata vopsindu-l il dojeni, in gluma ? Raspunse si el in acelasi ton ca multe nu a vazut, si i-a povestit cum, incercand sa si-o rememoreze nu a reusit chiar tot ce ar fi vrut. Ca sa nu fie prea indraznet, a dat exemplu mainile, degetele, gatul… sa nu creada ea cine stie ce. A ras si i-a replicat ca nu crede ca astea-s amanuntele ce-l intereseaza pe un baiat la infatisarea unei femei, chiar daca e mama lui.
El i-a raspuns cu emoticonul acela cu obrajii rosii de rusine.
Asa-i ca iti amintesti o femeie batrana, grasa cu fundul mare, plusa ea ?
Eiii, mama, bineinteles ca nu, stiu ca nu esti asa, o linisti el prefacut grijuliu, numai ca, fiind asa obisnuit cu tine, nu am fost atent la amanunte, iar acum le reconstitui cu greu.
Ei, atunci trebuie sa ma obisnuiesc cu gandul ca baiatul meu a fost asa, mai cuminte, nu ca toti baietii, insista ea, pe gluma. Nici nu stii cate imi povestesc colegele pe aici dspre odraslele lor, ce aluzii indraznete fac, ce observatii obraznice despre ele.. Bine, poate nici chiar asa nu e bine, dar acum parca le invidiez ca pe ele le-a vazut cineva, asa, mai altfel, il tachina ea.
Na, bine atunci, trase el adanc aer in piept, uite, imi amintesc ca m-am mirat intotdeauna ce chilotei mici vedeam la uscat si ma tot intrebam cum de iti vin… Era adevarat, dar asta nu fiindca ii comparase efectiv cu dimensiunile bazinului ei, atat cat ar fi putut masura el cu ochii ci doar din ideea ca mamele nu se poate sa aiba asa chilotei minusculi, astia sunt pentru fete.. Partea asta din urma o gandi doar.
Ei, vezi, raspunse ea, nu-ti spuneam, asa ma stii tu, grasa si cu fundul mare..
Bine..bine.. il ameninta, strengareste.
Hai nu te supara, ii zise el, era doar asa o impresie fara sa masor in vreun fel..
Foarte rau, foarte rau… E o vorba, curiozitatile nesatisfacute se razbuna, asa ai sa patesti si tu…
Si au tot schimbat asa, replici cand mai glumete, cand mai provocatoare, cand prefacut dojenitoare din partea ei, cand prefacut vinovate din partea lui..
Una peste alta, se simtea ca le place subiectul, nu se infigeau prea adanc in el dar nici nu s efereau, isi lasau loc, probabil, pe mai tarziu.
De aceea, cand sa se desparta, el fu destul de uimit cand il ruga sa o mai asculte un pic, e important.
Adri, uite, vreau sa-ti spun ceva : sa stii ca m-am gandit in ultimul timp, si acum imi dau si mai bine seama din ale noastre discutii ca noi nu am avut, in adolescenta ta, comunicarea ce ar fi trebuit sa fie. Imi pot imagina ca te-au framantat o groaza de lucruri si nu ai avut cu cine le discuta. Normal ar fi fost sa le fi ghicit eu si sa te intampin, sa te fac sa imi spui tot, sa imi ceri ajutorul. Nu stiu de ce naiba nu am avut o altfel de relatie, de ce am tinut asa o distanta. Sa stii ca nu eram asa la varsta ta, eram foarte deschisa, abia acum imi dau seama ca pentru o vreme am pierdut asta si vreau sa stii ca mai putem schimba cate ceva. Ma uit aici, in Olanda, ce oameni deschisi, ce usor comunica pe cele mai delicate teme, ce libertate isi iau sa fie ei insisi. Ii admir. Ti-am spus mai inainte despre colege, cate le aud urechile acasa, le intreaba cele mai intime lucruri ca si cum s-ar interesa ce au la micul dejun… Pe noi ne socheaza dar ei sunt obisnuiti, asa se invata ei deschisi, firesti. Poate ar trebui sa invatam.
Ma gandesc la noi, uite cum ne-am invartit in jurul unui subiect in fapt cat se poate de natural dar nu reusim sa gasim cuvintele, de teama ca ce ?
Nu de forma iti spun, sa stii, eu cred ca e vina mea cand, uite, suntem amandoi adulti (asta il furnica brusc, citind) si tie ti-e jena sa spui direct ca nu ma stii, ca nu te-ai simtit liber sa observi cum arat eu si in afara de chip, ca femeie, ce forme am, cum mi-s sanii, daca am fesele tari, daca am picioare lungi, este? Si acum poate ai vrea sa stii dar nu indraznesti sa intrebi si eu sunt la fel de blocata in loc sa-ti spun firesc, ca o femeie normala, ca arat asa sau asa, ca te poti mandri cu mine, ca am un fund dupa care te asigur ca ai intoarce capul, ca mijlocul mi-e tot subtire, sanii nu s-au lasat cine stie ce, la greutatea lor stau bine, is mari si frumosi, uite ca o spun si nu cade cerul, na. Vezi ca se poate si asa ?.. Offff.
Putem si glumi despre asta, ne putem tachina, dar ce e de spus e bime sa fie spus si e bine asa. Ma crezi ?
Nu-si amintea de mult tare, baiatul, sa-l fi inundat asa o caldura ca acuma, asa o senzatie de bine si de usurare. Isi simtea inima in gat, a emotie si bucurie totodata.
A ales sa se exprime repede, sa nu se lase vreun moment de tacere ce ar parea stanjenita. A trimis iute figurina cu obrajii rosii urmat de pupici si iar, de cateva ori…
A inteles perfect starea lui si ea, i-a multumit in gand, si i-a scris : offf, baiatul meu drag.. as vrea sa te imbratisez acuma, mult as vrea!
Mi-e teama ca as fi mult mai atent la sanii tai, de data aceasta, glumi el…
I-as sesiza si nu i-as mai uita.
I-a raspuns cu un sir de pupici. Il iubea, baiatul ei drag. Prinsese ideeea din zbor si se adapta, nu era ca nu intelege si nu vrea, ci doar un pic de indrazneala ii trebuia. Aproape ca nu-i venea sa creada ca fusese asa usor, ca trecusera amandoi de acea bariera tampita, naiba stie cum ruginita acolo intre ei. Parca isi redescoperea baiatul si tinea mult sa aibe o comunicare noua cu el, asa cum o vedea normala acum.
Ma gandesc ca, pe undeva, pe-acasa, ar mai fi ceva poze de la plaja care te-ar fi putut ajuta, dar nu mi se pare cinstit, alea-s de mult, cand eram eu tanara. Asa ca , daca vrei, cand merg la plaja am sa fac ceva poze proaspete, ok ? Si daca nu il prind pe taica-tau sa vina cu mine, mi le fac singura, vad eu cum. Vrei ?
Il cuprinse un val de entuziasm si de recunostinta, cum sa nu vrea ? Simti ca asteapta de la el sa vorbeasca la fel de sincer ca si ea, sa faca si el pasii inspre asta. Primul impuls fu sa ii spuna ceva indraznet, era sigur ca ea l-ar fi aprobat bucuroasa in atmosfera aceea atat de relaxata, dar un beculet il avertiza, parca, sa nu intreaca masura pana nu vin si alte confirmari, sa nu se intample ca ea, gandindu-se apoi, sa regrete ca a declansat asa ceva.
Daca nu va fi vreme de plaja, vrei sa le faci acasa ?
Da, bine zici, a raspuns ea imediat, cum de nu m-am gandit ? Uite, chiar maine dimineata le fac, ma descurc eu si singura. Promit.
Intelesesera amandoi exact nuantele rugamintii lui, raspunsul ei il facu pur si simplu fericit. Atat de nuantat si incurajator… Simti o emotie vie dar ii venea greu sa-si explice de unde, ce resort ii zvacnise undeva inauntru.
Cu propunerea lui nu numai ca isi confirmase dorinta sa primeasca poza, dar isi exprimase chiar nerabdarea, sa nu fie candva, cand s-o putea, ci cat mai repede. Iar ea acceptase, fara sa stea pe ganduri. Sa nu fie o poza ocazionala, din care sa-i trimita si lui o copie,acolo, cum cu modestie cocheta sugerase la inceput, ci una facuta special pentru el, si asta chiar maine cand stia ca va fi singura. Asta era chiar mult, il umplea de bucurie, nu se mai intamplase ca mama lui sa il bage asa tare in seama incat sa ticluiasca planuri in amanunt ca sa-i faca ceva pe plac lui, anume. Nu se puneau surprizele obisnuite sau rugamintile lui de copil, simtea ca acum era cu totul altceva, il trata ca pe un adult. Un teritoriu nou, pentru amandoi, o noua relatie, de fapt. Asta era noutatea, aveau o relatie si asta il umplea de bucurie si recunostinta. Probabi ca, fara a fi un copil neglijat, simtise nevoia de mai mult, de reciprocitate, de a ocupa un loc important. Iata ca acum asa ceva se intrevedea. Mama lui promisese cu toata seriozitatea ca va face ceva special pentru el. Nu printre altele, nu din intamplare, nu un fleac ci un dar special cu adresa precisa.
Au planuit impreuna si ea avea sa-i satisfaca dorinta, pentru el, numai pentru el. Se va imbrca anume pentru asta, isi va potrivi camera, se va aseza in fata obiectivului, ca in fata privirii baiatului ei si ii va poza : uite, asa sunt, vreau sa vezi si sa-ti amintesti, sa nu mai uiti, sa ai ce revedea. Uita-te bine, poate o sa-ti placa si o sa fii mandru de mama ta, poate ai sa afli ca e si ea femeie, e mama ta dar e si femeie si se mandreste cu ce poate arata.
Iar el ii era important, o interesa ce crede el, ce vede la ea, o interesa sa poata comunica liber. Intuiau amandoi ca se deschide o poarta spre lucruri dupa care tanjeau, fara sa fi fost, pana mai ieri, constienti. Se gandeau cu recunostinta unul la altul ca isi prilejuiau asa trairi, simteau ca avea sa le fie bine, vor gusta din fructul dulce a unei libertati meritate. Impreuna, da, ea isi va recupera tineretea, placerea de a se bucura de viata, de a impartasi trairi, iar el va invata de la ea ceea ce nu ii putuse da in copilarie, va invata sa-i spuna tot, sa i se destainuie, sa-i ceara tot ce nu indraznise sau nu-i venise a crede ca i se cuvine. Cum ar fi putut el, pana acum cateva zile, sa se gandeasca s-o roage sa se pozeze pentru el, sa ii ofere imaginea ei, reala, pentru ochii de acum, mai putin copilarosi, mai scormonitori ? Iar ea sa fie bucuroasa ca l-a invatat sa nu se teama de ea, de curiozitatile lui, de ideea ca e si ea femeie, in carne si oase ? Simtea miza, nespusa : daca el o putea privi ca pe o fiinta reala, femeie ce era, atunci si ea se va simti asa, va fi confirmata din plin. Ca te fluiera, si la patruzeci si ceva de ani, pe strada, vreun golan, admirativ, e ceva, i-ai atras atentia si s-a exprimat.. dar ca sa il poti face si pe baiatul tau sa te vada, sa simta femeia din tine trecand peste “handicapul” atator ani in care i-ai fost doar caldura imbratisarii, mama buna si atat, atunci e cu totul altceva, poti zice ca nimic nu e pierdut.
Aici ajunsesera, si inca in timp atat de scurt si atat de armonios decursese totul !.. Nu fusese nevoie de multe cuvinte, alta dovada ca se simteau unul pe altul. Era ciudat sa constate asta despre altcineva decat barbatul ei.
Care, vai, dimpotriva, se indeparta pe zi ce trece, intristand-o pentru ca nu-si putea da seama de ce. Nu vroia sa se gandeasca mult la asta, avea un sentiment de zadarnicie, mai bine sa lase asa, bine ca are acum trairi care arunca in plan secund ciudatenia asta.
Deja sedinta foto de a doua zi i se parea ceva crucial, momentul adevarului. Putea da gres definitiv, il putea indeparta pe puiul ei, dar putea sa fie si exact momentul de gratie cand, tonul bine gasit, ii va oferi exact ce vroia el, exact ce nu putuse el exprima vreodata in rugamintile lui, exact ce vroia sa vada in ea acum, copil-adult ce era, dar si ceea ce reprimase copil-copil. Simtea o strangere de inima la gandul ca ar putea s-o dea in bara, dar, in acelasi timp, stia ca intuitia ei feminina, mama din ea, chiar, o va indruma fara gres. Simtea asta, ar fi pariat pe ea totul, trecutul si viitorul, atat de increzatoare si puternica se simtea. Nu se putu abtine sa se mire din nou cate trezise in ea o simpla discutie, in fapt relatia noua cu fiul ei, dorinta de a se apropia unul de altul asa cum, cam tarziu, invatase ca ar fi normal.
Cu o ultima inspiratie, tocmai ca sa isi largeasca orizontul optiunilor, il mai intreba daca vrea neaparat sa fie pozele in costum de baie…
Nu ii era straina intentia de a-l si provoca un pic, sa vada cum reactioneaza. In fond, costumul de baie, ca vesmant, putea fi si de natura sa dezvaluie destul dar si limitativ, depinde cum o iei, de asteptari si de moment.
A raspuns istet, dragul de el, la fel de provocator : in ce te simti tu bine, mama, sunt sigur ca acuma stii cum mi-ar placea, stii ce lipsuri am in materie de tine, abia astept sa te vad cum esti.
Nici daca ar fi cantarit cu balanta fiecare litera nu ar fi iesit atat de nuantat raspunsul, atat de bogat in sensuri si atat de promitator ca va fi binevenita exact asa cum va dori ea. Si stiau amandoi ca ea va dori binele amandorura.
In fond, asta e libertatea, sa ti se dea atatea optiuni cat sa simti ca orice ai face e perfect, e spre bucuria si a ta si a celuilat.
S-a culcat cu sufletul cantand, atat de tanara si de frumoasa si de libera nu se simtise, parca, niciodata.
La randul lui, el se framanta indelung inainte sa adoarma incercand sa-si inchipuie ce va primi, ce ii va oferi femeia aceea frumoasa (uite ca zice femeie si nu i se mai pare ciudat, o bucurie sa constate asta) in zilele ce vor urma, cat ii va dezvalui ?
Nici de asta data nu visa, dormi lin, odihnitor, pana cand, buimac dar sgandarit, simti in nari, binevenita surpriza, aroma de cafea aburinda.. Ah, stia ca acolo, prin bucatarie, iubita lui venise de cu dimineata si isi facea de lucru cu un mic dejun gustos iar cafeaua bolborosea molcom in ibric. Nu fara intentia de a trimite mesaje catre somnoros. Care, ca sa prelungeasca suspansul, se duse intai in baie, facu cele de cuviinta si, abia apoi, deschise usa bucatariei sa-si ia iubita in brate.
Asa se intampla mereu, Monica intra pe furis, cat putea de incet, si ori il trezea direct din pat, cu saruturile ei fierbinti, printre imbratisari nerabdatoare, ori se strecura in bucatarie si, dupa mici pregatiri, astepta ca aburii cafelei sa i-l aduca in brate, acolo. Erau ritualurile lor, foarte dragi.
Uneori, sigur ca existau mici variatiuni, surprize delicioase care le incalzeasu sufletele si ii impingeau mai iute in culcusul nebuniilor..
De data asta deschise usa si aproape se sperie nevazand-o la locul ei obisnuit, adica la masuta de langa fereastra, picior peste picior, goluta sub tricoul lui larg, smuls din vreun cuier, in graba.. Ei,nu. Iubita lui era undeva in mijlocul bucatariei, cu degetul la buze implorandu-l sa stea linistit, sa astepte… Nu avu mult de asteptat, ceea ce trebuia sa se intample se ivi, precum in intamplarea vietii lui de adolescent, dintre picioare, in suvoi limpede, cald si fosnitor, pentru ca, da, tot astfel il astepta si ea, pe vine, desfacuta pe cat puteau de tare coapsele ei tinere, si se usura intr-un crescendo navalnic pe mozaicul artistic de sub ea, cu mainile tinandu-se deschisa astfel ca sa nu-i ascunda ceva, nici un moment, cu privirea candida spre el, cu umerii ridicati a ce sa fac, mi-a venit, asta e…
In vecii vecilor nu s-ar fi asteptat la asta, dar, pe de alta parte, recunoscu imaginatia Monicai, dorinta ei de a-l surprinde cu ceva nou.. Si ce bine reusea ,cum nimerise si de asta data direct in plin.. Ochii lui spuneau totul, jucau acolo surpriza, placerea, bucuria, foamea animalica de trupul ei daruit atat de explicit. Si, undeva mai in adanc, si un pic de neliniste la gandul ca, poate nu intelege el bine, poate toate sunt la suprafata, o sceneta vesela si atat. Dar, nu, privirea ei spunea graitor, taci, bucura-te, priveste cat poftesti, fara vina, fara graba, indestuleaza-te si apoi ia tot ce n-ai indraznit sa ceri, ia tot, patrunde in mine si in miezul sufletului tau… Zambetul nu ii era ironic, era bland, imbietor, cumva matern. Si amanuntul care punea capac, avea pe ea, cu poalele ridicate, un tricou de-al mamei, gasit prin dulapuri.. I se taiase suflarea, simtea cum urca in el, navalnic, dorinta nebuna sa o posede imediat, sa intre in ea, avea nevoie sa simta fierbinteala locului acela dezvaluit cu nerusinare, sa atinga, sa striveasca, sa intre..
Nici nu picurasera bine ultimele boabe ca o si lua in brate si o duse asa, incolacita pe el, atarnata cu bratele de gatul lui si cu picioarele inconjurandu-i mijlocul, pana in dormitor, aruncandu-se cu ea cu tot pe pat, cu o pornire ce nu si-o mai vazuse. Isi infunda capul intre coapsele pe care ea i le tinea ostentativ departate cu mainile amandoua oferindu-i floarea rosie, plina de roua. Culese cu buzele picaturile proaspete ce inca mai luceau intre petalele carnoase, o gusta, o cauta cu limba prin toate ascunzisurile, o saruta, o patrunse pana simti cum dinauntrul ei il inunda caldura altui gust, binecunoscut, al intimitatii ei de femeie.. Cu narile frematande, febril, se ridica tinand-o in continuare desfacuta cu genunchii lui, se potrivi in ea si se lasa cu toata puterea sfasiind-o scurt, cu salbaticie. L-a primit inauntru cu tipat, cu geamat de fiara ranita dar cu imensa dorinta. Nu-l mai simtise asa dezlantuit, simtea ca starnise in el mult mai mult decat se putea spune, asta si visase ea sa se intample.. Fute-ma, i-a mai zis inainte ca vartejul acela de foc s-o ia pe sus, in pragul nebuniei, fute-ma pana murim amandoi.
Era cea mai putin vulgara fiinta, Monica, mereu ingrijita, atat in tinuta cat si in vorbire. Nimic n-o impiedica insa, in intimitatea lor, sa alterneze momentele de mare romantism, provocarile subtile de rafinament pur, mizanscenele ingenioase, de efect, cu care-l surprindea adesea si-i starnea dorinta pana la pierderea mintilor, ei bine, cu momente fruste, explcite, plasate insa atat de potrivit, atat de la locul lor si cu impact maxim, incat luau foc instantaneu, amandoi, si se iubeau ca nebunii. Sau, mai bine zis, aste dati, se futeau salbatic, le placea sa si-o repete, sa se auda, sa se indemne in cuvinte tari, sunau teribil de provocator. Era tot ea, Monica, si atunci demult, cand, simtindu-l ca nu indrazneste, de sub el, ii dirijase delicat cu mana ei penisul si se arcuise, ridicandu-si genunchii sus-sus, pana aproape de umeri, astfel ca sa-i poata oferi, pentru prima data, cealalta intrare in ea, micuta si stramta si nedaruita inca nimanui… dar si atunci cand de-abia intrat pe usa, l-a intampinat si l-a tras dupa ea in dormitor, s-a dezbracat iute si, din genunchi, s-a aplecat ridicand fundul in sus pana si-a strivit sanii de cearceaf, si-a desfacut cu bucile cu mainile amandoua, indemnandu-l cu vocea gatuita, ceva intre soapta si geamat : fute-ma in cur, te rog, mor daca nu ma futi acum, mor daca nu-ti simt pula in cur. A fost o nebunie, si de data aceea.
Nu le parea rau nici cand trecea fierbinteala, stiau sa ia lucrurile cum sunt, nu era nimic gresit daca uneori le venea altceva, nu sa faca dragoste, ci pur si simplu sa se futa, le facea bine, era o descatusare, o incursiune in tenebre.
Se iubeau cu pasiune, ardeau unul in altul.
Fara ca el sa fie vreun mototol, recunostea ca initiativele ei erau mai dese si mai diverse si, mai ales, nu dadeau gres niciodata. In plus, avea si o usoara tendinta dominatoare, poate si data fizicului ei mai impunator, dar asta nu-l deranja d... |
Mama. Reconstituirea.
