Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |
 De ce eu? II |
Autor : Pyska - 2013-07-01
Citita de 7837 ori - Nota 8.02 (47 voturi) | |
|
“Nu cred ca am reusit sa ma bag in asa ceva” imi ziceam eu fugind pe scari in jos. “Oare era asa complicat sa imi zica de la inceput?”
Sunt genul acela de persoana care nu se baga in relatiile altora, ca pana la urma oameni mai sunt pe planeta asta. Cu toata integritatea mea am reusit sa ma bag exact intre doi oameni care sunt pe punctul de a intemeia o familie…super!
In lunile ce au urmat relatia dintre noi a inceput sa se raceasca, ea si-a dat seama ca nu e tocmai ok ce a facut, eu nu stiam cum sa abordez situatia asa ca am lasato balta. Ne intalneam, o chestie inevitabila, iar intalnirile erau pline de priviri cu subanteles, discutii vagi si totusi pline de sens. Domnisoara mea, doamna in curand, desi imi zicea raspicat ca nu mai simte nimic si ca a fost doar o chestie de moment, prin toate gesturile ei imi dadea de inteles ca totusi povestea dintre noi nu se sfarsise.
Discutiile noastre se rezumau acum la saluturi si mici dialoguri legate strict de facultate sau de munca din departament. Simteam ca timpul se opreste de fiecare data cand ea isi facea aparitia; si isi facea aparitia destul de rar avand in vedere ca incerca din rasputeri sa ma evite. Imi venea sa urlu la ea din adancul sufletului meu “mai fata, tu chiar nu vezi ce mi-ai facut?”. Ajunsesem in punctul in care si 2 minute daca o vedeam imi era destul. In schimb ea se tinea tare si facea tot posibilul sa ma convinga de faptul ca a fost doar o greseala si nu o sa se mai repete. Ha…
In departamentul odata condus de ea, liderul eram eu acum, toata agitatia pe care ea reusea sa o tina cu gratie sub control era in capul meu. Nu stiu cum facea sa para totul atat de usor. Stresul era mult mai mare ca inainte dar si recompensele erau pe masura. Venise vara, si dupa sesiunea mult prea complicata toata lumea avea chef de relaxare. Soarta a facut sa castigam un proiect national iar recompensa noastra consta intr-un sejur la mare pentru toata echipa. Nici ca putea pica mai bine! Cum bazele proectului au fost puse pe vremea cand ea era liderul, bineinteles ca facea si ea parte din echipa care se pregatea de o saptamana la mare pe banii altora; era atat de evident.
In capul meu incepusera sa se invarta tot felul de filme in care protagonistele eram noi doua si decorul era dat doar de valurile marii si o sticla de vin. Viata mea era brusc mult mai animata si entuziasmul se citea pe chipul meu de la o mila departare.
“Mai daca tot plecam maine, eu zic sa luam ceva de baut pe tren. Totusi, e destul de depate si pana la urma mergem catre mare nu?” imi zicea o colega inainte cu o zi de plecare.
“Pai de ce nu?!...sigur baietii nu au nimic impotriva si pana la urma un mini party in tren nici mie nu mi-ar strica”
Sambata seara eram toti prezenti in gara, cu gramada de bagaje dupa noi, asteptam trenul de noapte cu destinatia Constanta. Intr-un final apare si ea…cu logodnicul ei in spate carand dupa el o geanta rosie cu imprimeuri florale. “Serios ca tu esti ala?!” imi ziceam eu indignata. Ma holbam la ea ca un copil la bradul de Craciun. Voiam sa sar si sa o prind in brate, sa Ii spun cat de mult mi-a lipsit si cat de tare ma doare indifernta ei, sa o sarut si sa nu-I mai dau drumul vreodata din mainile mele..
“Bai, alooooo ce faci?” ma trezeste o voce din spate. “Vezi ca vine trenul si tu visezi la nemurirea sufletului. Ai patit ceva?” Se intrebau curioase colegele mele .
“Aaaa, nu, e ok. Ma gandeam doar la faptul ca vacanta asta o sa fie tare interesanta”…ce era sa zic
Trenul ajunsese in gara, era plin de studenti si de voie buna. Muzica rasuna in toate compartimentele si slalomul prntre bagaje pe hol era un adevarat sport extrem. Dupa un timp noi eram asejati lejer in compartiment, biletele erau controlate, sticlele desfaute si discutiile personale de mult incepute. Calatoria a fost un adevarat fiasco si saptamana doar incepuse. Incepeam sa simtim aer de mare, eram aproape de destinatie si nimeni nu mai avea rabdare.
Universul cred ca ne voia impreuna, pentru ca am ajuns sa stau in camera cu Anna si inca o colega de-a noastra. Deja erau prea multe coincindente in povestea asta. “Nu stiu voi de faceti, dar eu nu mai stau aici niciun minut. Cautati-ma pe plaja!” striga Laura, colega noastra, iesind din camera. Anna era in dus iar eu imi faeam de lucru cu bagajul care se incapatana sa stea cum il puneam eu.
“Deci nu cred frate!!! Imi dai si mie te rog samponul din geanta? Am intrat la dus fara el, la ce mi-ar trebui oare?!” imi zise Anna din dus.
“Cum sa nu. Stai asa…” am intrat discret in baie, usa de la cabina de dus era pe jumatate deschisa si Anna se uita exact in ochii mei. Intr-o fractiune de secunda ma prinde de tricou si ma trage inauntru.
Am murit si am ajuns in Rai partea a 2-a?!
“Esti cam uda” imi zise ea cu un zambet dominant pe fata. “Nu stiu ce dracu mi-ai facut, dar nu pot sa te uit, nu pot sa nu ma gandesc la tine, am steptat momentul asta de ceva vreme…nu ma mai intereseaza nimic altcvea si nu am avut ocazia sa iti spun dar, vreau sa iti ofer inapoi placerea care mi-ai oferit-o tu mie in noaptea aia…” a incaput sa se miste lasciv pe langa mine in timp ce imi dadea hainele ude jos, ma saruta apoi se ratragea, inepusem un joc al dominantei pe care niciuna dintre noi nu voiam sa il pierdem. Din baie am ajuns in camera unde plina de entuziasm m-... |
