Parchetul parcă plānge sub greutatea pașilor mei. E vineri, sfārșit de săptămānă, este ora 1 noaptea. A fost o săptămānă grea, recunosc. M-am certat cu toată lumea din toate părțile, la lucru, pe net, cu prietenii, cu femeia de care eram īndrăgostită pană peste cap, doar eu din nefericire. Defapt noi două nici măcar nu suntem īmpreună, ne știam de cāteva luni bune, aproximativ 6, dar nu ne-am văzut niciodată, ea este din Constanța iar eu din București. Pur si simplu vorbeam, uneori degenerau subiectele și ajungeam la subiecte sexuale.. Īmi spunea că mă dorește, dar nu vrea să grăbim lucrurile, că ea nu este de relații, că mă va rănii. Uneori nu-mi răspundea la mesaje cu orele, chiar și zile īntregi treceau... Nu știu ce să cred.
Astăzi ne-am certat dintr - un nimic, acum realizez. Ea este o persoană foarte vulcanică, mai ales īn ultima perioadă, parcă īmi caută nod īn papură, parcă ar vrea să mă īndepărteze. Eu am o calmitate de nedescris, dar astăzi am clacat. S-a supărat dintr - o prostie și nu mi-a mai scris de la prānz. Orele au trecut de parcă ar fi fost ani.
Dau drumul boxelor și las muzica să mă poarte pe ritmul liniștii.
Intru īn duș, dau drumul apei fierbinți să-mi īncălzească sufletul. Gāndul īmi zboară inevitabil la ea, o lacrimă prostească dă să - mi cadă din colțul ochiului stāng, n am permis, știam că dacă va curge ea, vor urma șiroaie de lacrimi. Am 23 de ani și īmi vine să plāng ca un copil de 6. Este oribil. Mă simt oribil, nu īnțeleg, cum s-a ajuns aici? Cum am ajuns să mă īndrăgostesc nebunește de o persoană cu care doar vorbesc prin niște amărāte de mesaje și foarte rar la telefon sau web. Sunt īnnebunită de vocea ei, puțin răgușită, dar extrem de senzuală.
Privesc īn gol, stau sub picurii fierbinți de apă și mă gāndesc la ea. Ies din transă și opresc apa, parcă m-am conectat din nou la realitate. Imi iau prosopul pe mine și merg īn camera. Scot feonul și īmi usuc parul rapid. Verific telefonul. Niciun mesaj, o durere surdă mă lovește īn piept, un fel de vinovăție. Mă īntind, Guez răsună īn boxe cu piesa noastră. Mă doare capul. Arunc prosopul departe de mine.
Verific telefonul, un mesaj, īmi este frică să deblochez telefonul să văd de la cine este. Inima mi-o ia la goană, simt că este de la ea și este ceva rău. Prind curaj și deblochez telefonul, este de la ea...poza ei micuță de la messenger mă hipnotizează. Are părul blond lung, ochii albaștri, buzele nici mici dar nici proeminente și năsucul mic. Deschid mesajul :
"Hai īn oraș gagico, vin īn București īn noaptea asta, īn 20 de minute ajung. Peste două zile plec īn Anglia, vreau să te văd īnainte și să mi reglez conturile cu tine. Am o vārstă și moralitatea mă lovește din ce īn ce mai des. Sper să mă ierți și să-mi accepți invitația. Kiss 😜"
Nu știu dacă să plāng sau să rād... Știam că urma să plece, dar nu atāt de repede... Și să vrea să ne vedem īnainte de asta... Nu mă așteptam.
Legat de vārstă... Da, ea are 34 de ani, dar parcă am o puștoaică de 16 ani pe partea cealaltă a telefonului cānd vorbesc cu ea.
Doamne, trebuie să mă īmbrac. Trag rapid lenjeria intimă neagră, o pereche de blugi negri mulați și o bluză neagră aproape transparentă, mă īncalț cu o pereche de teneși albi, īncerc să - mi aranjez un pic parul blond pānă la umeri, nu-i nici lung, dar nici scurt, așa ca reușesc să l aranjez relativ rapid. Iau cheile de la mașină și cobor jos. Primesc īncă un mesaj :
"Știu că ești supărată pe mine, dar nu mă lăsa cu seen, spune-mi direct că nu vrei să ne vedem și asta e, găsesc eu pe altcineva cu care să stau două zile. 🙂"
Shit! Din cauza socului am uitat să răspund. V-am zis că este foarte vulcanică... Ii scriu īnapoi :
" Ești fraieră, nu găsești pe nimeni atāt de nebună īncāt să se vadă cu tine la ora asta... M-ai șocat cu mesajul atāt de tare īncāt am uitat că trebuie să mai și răspund... Eu m-am īmbrăcat, sunt jos la mașină. Să - mi spui de unde să te iau. 😒"
Īmi pun fundul īn mașină și dau să pornesc, dar primesc un apel, evident de la ea, s-a săturat de mesaje.
-Deci tu ești singura nebună de care am parte la ora asta? Spune, apoi rāde... Mă īnnebunește rāsul ei.
-Se pare că da... Oricum eu sunt singura capabilă să te suporte cu toate fazele tale urāte. Spun vizibil iritată pentru ce mi-a făcut azi.
-Ha ha. Mai vedem noi cāt ești īn stare să mă suporți două zile.
-O să īncerc să te mențin cāt de calmă pot, promit. Am deja īn cap cāteva locuri te vor surprinde plăcut.
-Vezi... Asta īmi place mie la tine, știi cum să mă faci să mă simt bine...
-Ohooo, dar ce bine o să te mai simți...
-Hai hai, vezi că īți īntreci măsura. Īn 10 minute să fii la Gara de Nord că altfel plec.
-Sunt curioasă unde te vei duce... Este ora 1 noaptea, iar eu cunosc toate zonele, inclusiv hotelurile din oraș...și tot te găsesc.
-Am zis 10 minute, pa!
Siiii mi-a īnchis... Futu - i!
Pornesc mașina și bag piciorul īn accelerație, stau relativ aproape de gară, traficul este gol, deci ajung īn mai puțin de 5 minute.
Parchez mașina și intru īn peronul pe care trebuia să ajungă trenul de Constanța. Īmi aprind o țigară, este o vreme destul de caldă pentru luna martie.
Zăresc trenul care se apropie īncet, inima īmi bate ca la curse și simt că īn curānd mă vor lăsa picioarele, māna īmi tremură pe țigară iar tensiunea simt că īmi urcă pānă la 20. Trenul oprește īn stație, iar ușile vagoanelor se deschid.
Imi sare īn ochi o tipă blondă, micuță de statură, cu cāțiva cm mai secundă decāt mine (eu am 1.62), foarte slăbuță, īntr-un trening alb, adidași albi, o șapcă neagră īntoarsă pe cap și cu un rucsac micuț negru īn spate, parcă ar fi plecat la plimbare.
Rămān blocată, nu pot să schițez niciun gest, se apropie, īmi trec o suta se gānduri pe secundă prin cap... Doamne cāt aș vrea să fug acum, să fug de ea, nu spre ea, a fost o idee proastă să vin, are o forță prea mare asupra mea, femeia asta o să facă ce vrea din mine, o să mor din vina ei, o să mă rănească atāt de tare īncāt nu-mi voi mai reveni toată viața, e frumoasă, are eleganța ei chiar și īn trening, ce o să se īntāmple acum?
Zāmbește, mă topește, gāndurile mi se opresc, īmi sare īn brațe, mă strānge atāt de tare īncāt abia pot respira, o cuprind cu frică, īmi așez māinile cu cea mai mare prudență pe spatele ei pe sub rucsac și o ridic ușor de la sol, īși pune picioarele īn jurul meu, dar nu și desprinde capul de pe gātul meu. Ii simt respirația sacadată și extrem de caldă pe gāt, chestia asta mă incită și ma duce cu gāndul la alte chestii.. Īmi scot rapid toate gāndurile perverse din cap și īncep să mă īnvārt cu ea īn brațe pe peron. Īși lasă capul pe spate și īncepe să rādă, dar de data asta este un rās zgomotos, nu este ca īn alte dăți, doar sarcastic sau pur și simplu tandru...este un rās plin de viață, molipsitor chiar foarte vesel, poate prea vesel. Īncep și eu să rād ușor, mai mult pentru mine, un rās interiorizat. Mă opresc din īnvārtit foarte amețita și-mi restabilesc echilibrul ca nu cumva să o scap din brațe și să se īmprăștie pe jos din vina mea.
Se oprește din rās și īși mută privirea fix īn ochii mei, amețesc, mă blochez privind - o, ea la fel. Deodată īși mută privirea asupra buzelor mele, mușcāndu-și buza de jos. Nu știu ce are īn cap, dar o las să facă primul pas. Deodată gura ei se deschide și īntrebarea ei ma lasă cu gura căscată :
-Mă iubești?
Nu știu ce să - i răspund... E prima oară cānd n-am replică īn fața ei, īncerc să deschid gura să zic ceva, dar nu iese absolut nimic, doar mime proaste.
-Știu că mă iubești, știu că mă adori, știu că mă vrei..acum sunt aici, ai ocazia să faci tot ce - ți dorești. Fă-o! Spune-mi ce vrei!
Mereu īi place să mă intimideze, să pară atotștiutoare īn fața mea, să-mi arate că ea este stăpānă pe situație, pe mine, acum chiar și pe sentimentele mele și așa era, īn mare parte. Cum creierul meu idiot se blocase și nu mai colabora cu restul corpului īn parametrii normali, am rămas blocată pent... |
Doar ea... (partea I) 
