|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |  Domnisoara timida | Autor : morenasm - 2019-01-22
Citita de 10840 ori - Nota 8.63 (70 voturi) | | | O vedeam mereu în drum spre muncă. Se ascundea sub ochelarii mari și rotunzi pe care îi avea pe nas. Privirea îi era mereu în zare și îi era frică să facă contact vizual cu cineva.
Se purta mereu la fel: cămașă albă acoperită de sacou, pantaloni strâmți, pană, pantofi cu toc și părul prins în coc, ridicat spre creștetul capului.
Mereu rămâneam uitată la figura-i angelică. Avea ochii de un verde parcă scos din povești iar trăsăturile îi erau finuțe și perfect conturate. Nu-mi puteam scoate din cap buzele ei roșii și cărnoase pe care visam să le sărut flămândă.
Încercam mereu să-i atrag atenția cumva: mă puneam lângă ea, mă prefăceam că mă îmiedic și mă sprijineam de ea, o atingeam subtil, însă mereu aceeași reacție timidă. Roșea la mine, îmi zâmbea și își întorcea privirea.
" Am nevoie de o altă abrodare."
Dar universul a făcut ca momentul prielnic să vină de la sine.
Am renunțat la transportul în comun odată ce mi-am luat mașină așa că nu o mai vedeam pe domnișoara timidă. Îmi părea rău! Îmi era dor de chipul ei și de formele ei frumoase. De zâmbetul rușinos și privirea pierdută.
Însă, într-o seară de toamnă târzie mă îndreptam spre casă pe același drum deja familiar. Ploua torențial și era un frig ne mai întâlnit în perioada asta.
Ceva m-a făcut ca, înainte de intersecția unde trebuia să fac stânga să mă duc acasă, să o iau înainte. Am zis ca să lungesc puțin drumul de dragul ploii ce se năpustise asupra orașului.
La al doilea semafor o văd pe ea. Avea pe ea, de data asta, un palton lung, elegant, dar nu o ajuta prea mult. Se adăpostea în stație de ploaie. Părea udă și înfrigurată. Știam ce este de făcut.
Nu se mai făcea odată verde să ma pot duce în stație. Dar iată că, cârdul de mașini se mișcă și odată cu el și eu. Opresc imediat în dreptul ei și las geamul jos.
- Urcă! Te duc eu acasă, țip către ea pentru a mă auzi peste zgomotul picăturilor de ploaie care loveau capota mașinii.
Se uită nedumerită la mine și dupa în jurul ei.
- Cu mine vorbești? Mă întreabă cu accelași ton ridicat.
- Da!
Era nehotărâtă. Să urce în mașina unei străine nu era o hotărâre ce o puteai lua imediat.
Un claxon o face să tresare și încep să râd.
- Hai că mă înjură toți șoferii.
Fără a mai contempla, urcă în scaunul din dreapta și își trage centura. Plec din stație, la vale pe bulevard.
- Aveai de gând să mă ți acolo până se oprea ploaia? Întreb râzând ușor.
- Scuze, dar nu te cunosc! Își lasă privirea în pământ, fiindu-i frică să mă privească.
- Mereu ești așa timidă? Ignor remarca ei deoarece eram curioasă de ce este atât de rușinoasă.
Nu îmi răspunde la întrebare. Se uita pe geam la picăturile ce se prelingeau pe suprafața lucioasă
- Cum te numești? Măcar acum răspunde-mi. Îmi iau o secundă mai lungă ochii de la drum pentru a-i privi mișcările.
- Simona! Răspunde tot cu privirea pe geam.
- Simona! Frumos nume. Ți se potrivește. Eu sunt Aida. Nu zice nimic.
Pentru câteva minute bune se lasă liniște. În mintea mea urlam de fericire pentru că tocmai ce îi aflasem numele.
- Acum, îi zic după ce o las puțin să se mai obișnuiască cu mine, ai putea să-mi spui unde stai. Asta dacă nu vrei să mergem la mine acasă?
Mă uit la ea cu o sprâmceană ridicată, zâmbind în colțul gurii. Realizez că o fac să roșească.
- Da, da! Ai dreptate.
Îmi spune adresa și imediat îmi dau seama unde e.
Până la ea acasă am aflat doar că s-a mutat de foarte puțin timp în oraș și că are 20 de ani. Zilnic se duce la facultate pe ruta asta. Ce-i drept la un momentdat ne separăm drumurile. Eu cobor înaintea ei iar ea mai schimbă o mașină pentru a ajunge.
Ajungem în cartierul unde stătea cu chirie. Era un complex de 4 blocuri in mijlocul cărora se afla o parcare imensă. Îmi indică blocul la care stă și mă duc să o las în fața scării.
Înainte de a coborâ, se întoarce către mine vrând să-mi spună ceva. Se oprește puțin și mă privește. Și când zic mă privește, se uită în ochii mei. Probabil că nu și-a dat seama la început și acum era prea târziu.
O văd cum se schimbă la față și înghite puternic în sec.
- Vrei să urci? Întreabă din senin, nefiind pregatită pentru întrebarea asta.
- E târziu și nu cred că e momentul...
- Te rog! Măcar să bem un ceai. Să îți mulțumesc pentru că m-ai adus acasă.
Sincer, nu puteam refuza o așa ofertă. Dacă asta însemna să mai petrec puțin timp cu ea și să o mai cunosc, fie.
Intrăm împreună în scară și ne ducem către lift. Cum se deschid ușile, intrăm împreună și apasă pe butonul 5. Urca atât de încet liftul ăsta. Parcă ne ia o veșnicie să ajungem în fața ușii ei.
După ce descuie ușa, o deschide și îmi face semn să o urmez. Fac întocmai și intrăm în cea mai drăguță garsonieră pe care o văzuse-m până arunci. Îmi las haina în cuierul de lângă ușă și o urmez pe Simona pe o canapea de culoare mov din living.
- Și? Mă întreabă, mai entuziasmată acum. Ce fel de ceai îți place?
- Hmm... fructe de pădure. Zic, zâmbind. Știu, nu sunt foarte interesantă.
Aștept în liniște până pregătește ea cănile. Mă uit în jurul meu și observ mici detalii printre lucrurile ei: poze cu părinți, un cățel drăguț și, privirea mi se oprește la o poză cu ea și un băiat. Amândoi zâmbeau și păreau fericiți în poză. Nu era fratele ei că nu semănau.
Un nod mi se pune în gât la gândul ei cu băiatul ăla.
Îmi întinde cana cu băutura fierbinte și se așează pe canapea lângă mine.
- Nu prea mi-ai spus despre tine.
Sorb încet ceaiul care era foarte bun și mă uit la ea mirată. Fata timidă care nu ridica privirea din pământ, avea curaj.
- Ce ai vrea să știi?
- Hmm... cu ce te ocupi, câți ani ai? Chestii de genul.
- Păi, las cana jos și mă intorc cu corpul către ea. Eram destul de aproape și îmi era greu să mă concentrez. Lucrez ca manager la o firmă, am 24 de ani și abia am terminat faculatatea.
- Interesant! Soarbe și ea din cană fără a mă slăbii o secundă cu privirea.
- Vrei să mai știi ceva?
Lasă cana și se uită la mine zâmbind larg. Era un zâmbet ciudat, puțin malefic aș zice.
- Da! E un obicei de-al tău să urmărești oameni sau doar cu mine o faci?
Rămân șocată. Zâmbetul de pe buze îi dispăruse și în ochi vedeam ceva ciudat. Nu pot explica ce, dar nu mai văzusem așa privire.
- Eu...ummm... cred că ar trebuii să plec.
Încerc să mă ridic de pe canapea dar mă oprește. Își pune mâna pe piciorul meu și se apropie amenințător de mine.
- De ce? Abia ne cunoaște.
Mă privește din cap până în picioare și zâmbește viclean.
- Și o să ne cunoaștem mai bine.
Își dă ochelarii jos și părul și-l lasă să îi curgă pe umeri și spate.
Rămân frapată. În fața mea nu mai era o fată simplă, timidă și cuminte. Era o femeie prădătoare care și-a încolțit prada și pe care o va devora.
Privirea îi coboară către buzele mele și, inconștient, își muscă buza de jos. Se apropie și mai mult de mine și își trece piciorul peste ale mele așezându-se în brațele mele.
- De când am așteptat moemntul ăsta. Glasul îi părea mai jos, plin de dorință.
- C-cum adică? Începeam să mă bâlbâi. Acum eu eram timidă și neputincioasă.
- Crezi că nu am văzut cum mă privești. Pun pariu că ești atrasă de fete timide, neputincioase, pe care abia aștepți să le joci după bunul tău plac.
- Eu... nu la asta mă gândeam... Își pune degetul peste buzele mele și îl apasă ușor.
- Șiii! Lasă-mă să îți arăt ce pot face fetițele timide.
Fără a mai reacționa, coboară, și cu buzele îmi capturează gura în a ei. Imediat mă las pradă sărutului care îmi învăluie toate simțurile. Începe să îmi mângâie spatele și mă trage spre ea și mai mult.
Se oprește brusc din sărutat. Se ridică de pe mine și îmi întinde mâna.
- Vino! Atât îmi spune că o si urmez, hipnotizată.
Mă conduce în spatele unei draprii roșii. O dă la o parte și în față apare o cameră ciudată. Era totul roșu și întunecat. Mă împinge de la spate ceea ce mă face să cad pe patul moale.
- Întoarcete! Fac întocmai și mă poziționez cu fața în sus sprijinindu-mă în coate.
Acum începe spectacolul. În lumi a roșie, obscură, începe să renunțe la câte in pbiect vestimentar. Întâi cămașa, care descoperă un sutien dantelat roșu cu negru, apoi pantalonii strimți ce descoperă o lereche de boxeri sexy, asortați cu sutienul, și în final pantofii.
- Pe ăia îi mai puteai lăsa.
- Poate data viitoare.
Se apleacă spre mine și mă iminge până cad pe spate. O făcuse-m de mai de mult, dar acum eram pe moale.
- Cum îți place? Mă intreabă din senin neînțelegând întrebarea.
Văzându-mi nedumerirea din ochi mă mai întreabă o dată.
- Cum preferi sexul?
Aici m-a îmcuiat. Trebuie să recunosc că nu avea o experiență sexuală prea vastă.
- Știi ce! Lasă că aflu singură.
Nu mai așteaptă și mă dezbracă. Mai întâi pantalonii apoi bluza până mă lasă complet goală.
- Hmm! Îmi place ce vad.
Începe să mă sărute le gât în timp ce îmi masa ușor sânii iar cu degetul mare îmi apasa sfâecurile deja întârite.
Începe ușor să coboare cu mâinile pe corpul ... |
 |
|
|
|
|
|
|
