Tatăl meu a fost un om aspru și bolnav, nimic altceva decât o coajă goală a fostului său sine, după ce a servit un număr prea mare de ani pierduți în război.
Nu a ajutat, atunci când mama, care se lupta să se înțeleagă cu el, a rămas însărcinată cu un copil nedorit. Mai degrabă decât să se bucure de bucuria de a crea viață, tatăl meu s-a îngropat mai adânc în gaura amară a urii pe care o petrecuse atât de mulți ani.
Nu numai că l-am invadat fără voie, dar m-am născut cu un defect facial din naștere.
Fața mea nu s-a dezvoltat pe deplin în uter, probabil datorită drogurilor pe care mama mea le consuma pentru a face față stresului și abuzului.
Indiferent de situație, măcar mi-a lăsat un singur ochi cu care să văd și o jumătate de față paralizată.
Nu este o scuză pentru ceea ce el mi-a făcut, este doar o explicație.
Mi-a spus că în ziua în care m-am născut a fost cea mai rea zi a vieții sale, că nu eram altceva decât o povară, un accident care nu era destinat acestei lumi.
Până în ziua de azi, m-am urât. M-am simțit urâtă și tatăl meu a făcut tot ce era în puterea lui pentru a fi sigură că am înțeles cât de ciudată sunt.
Nu a dat în mine niciodată, nici în mama mea, dar abuzul vine în atâtea forme și, în ciuda faptului că nu avea curajul să mă ucidă, știam că nu vrea nimic mai mult de la mine decât să dispar, și chiar ca copil mic, mi-am dorit să nu fi fost niciodată adusă în această lume.
Asta s-a schimbat tocmai în noaptea în care m-am întâlnit cu îngerul meu.
Într-o noapte deosebit de lungă, m-am trezit din cauza unui alt maraton de țipete între tatăl meu beat și mama mea drogată. Au căzut într-o datorie imensă la stat, în care părinții mei disfuncționali nu au reușit nici măcar să aibă un loc de muncă stabil.
Eram ascunsă sub pătura mea, ținându-mi singurul prieten, animăluțul de pluș.
O lebădă care a suferit multe bătălii, ruptă, cu o aripă lipsă și urâtă la fel ca mine, dar tocmai de asta m-a făcut să-mi placă de ea atât de mult.
Ceva se mișcă în colțul camerei mele, schimbând întreaga atmosferă, aerul se înălța greu, iar sunetele argumentelor dintre părinții mei încetau dintr-o dată, strigătele lor se auzeai înăbușite în depărtare.
Am tras cu ochiul dincolo de pătură, gândindu-mă că tatăl meu a venit să strige la mine, dar picioarele care m-au atins nu făceau parte din nimeni sau din nimic pe care am văzut vreodată. Era o persoană, sau ceva, stând aproape de patul meu, părea bătut zdravăn și cu părți lipsă din corpul său, un lichid întunecat scurgându-se din pielea lui.
Cum l-am examinat ca să-i văd restul corpului gol, a devenit evident că această creatură a fost rănită grav, pielea carbonizată acoperind întreaga lui ființă.
Părea a fi un bărbat, cel puțin în forma unuia. Zeci de metri înălțime, cu aripi întunecate, care se întindeau de la spate în jos, doar jumătăți de pene rămânând din ele, înfipte de-a lungul carnei sale, fără a lăsa decât oasele și tendoanele expuse.
Dacă monștrii ar putea fi vreodată descrisi prin apariția lor, acestă creatură s-ar potrivi perfect descrierii.
Ar fi trebuit să țip, să mă duc la ușă sau să sar pe fereastră, orice să scap de acea privire oribilă, dar ceva despre această creatură rănită îmi calma sufletul tânăr, alungând frica ce s-a adăpostit in corpul meu.
-"Cine ești?" Am întrebat, vocea mea sunându-mi mai tânără decât a fost vreodată.
Creatura m-a privit cu confuzie.
-"Nu te temi de mine?" Întrebă el.
-"Nu, de ce? Ești rău?"
A zâmbit, dezvăluind un șir de dinți stricați.
-"Nu, nu sunt rău, dar forma mea evocă de obicei un sentiment de frică în felul său".
-"Este pentru că ești urât, ca mine?"
Pentru o clipă se uită la mine, inspectând ochiul meu deformat și fața paralizată, apoi a început să râdă.
-"Poate arăți diferită de ceilalți oameni, dar inima ta este la fel de curată ca și ziua în care te-ai născut. Văd bunătatea din tine."
Creatura a vorbit cu cuvintele pe care tânărul meu sine nu le-a putut înțelege pe deplin, ci din puținele cunoștințe pe care le aveam am înțeles ce era.
Nu mi-am cunoscut niciodată bunicii, de fapt bunicul meu era singurul care mai trăia atunci când am venit în această lume și l-am întâlnit doar odată. Bolnav și plin de tumori mi-a povestit o poveste despre cele mai pure creaturi existente, cele care ar avea grijă de sufletele pierdute ca el însuși în timpul ultimelor sale momente din viață și pentru un motiv pe care nu-l pot înțelege, i-am conectat cuvintele lui atât de străine pentru mine cu creatura care stătea în fața mea în camera mea.
-"Ești un înger?", Am întrebat eu.
Se gândi o clipă înainte de a răspunde.
-"Sunt un tip de înger."
-"Atunci, care-i numele tău?"
-"Numele meu? Tipul nostru de îngeri nu au nevoie de nume. "
-"Toată lumea are un nume, dar dacă nu ai unul, voi alege eu unul pentru tine".
M-am gândit mult înainte de a mă adresa celui mai potrivit nume pe care aș putea să-l prezint pentru un înger.
-"Te voi numi Gabriel!", Am spus emoționată.
-"Atunci acesta va fi numele meu pământesc".
M-am uitat din nou la corpul lui rănit, întrebându-mă dacă s-a născut deteriorat ca mine sau dacă cineva la rănit.
-"De ce arăți așa?"
-"Să mă aflu într-o formă fizică normală are un preț, eu am neglijat datoriile mele. Vezi tu, nu mi s-a permis să vin aici, iar acum plătesc."
Părinții mei au încetat să se mai certe. Probabil că am vorbit mai tare cu el decât credeam, pentru că nu după puțin timp am auzit pe cineva care trecea pe hol până la camera mea.
Nu aveam voie să fiu gălăgioasă după ora de culcare, o regulă care doar mie îmi era aplicată.
Tatăl meu a trântit ușa și a intrat în camera mea. Ținând gâtul unei sticle pe jumătate goală, bolborosind ceva.
-"Am avut asta cu..."
Se opri imediat, gâfâind scurt înainte de o sufocare bruscă. Ceva invizibil l-a împiedicat să se deplaseze cu un centimetru și am văzut îngerul privindu-l cu ură pe tatăl meu, cu un zâmbet strălucitor pe fața lui.
-"Ce dracu ești tu?" Tatăl meu reușise să spună în timp ce încerca să scape din strânsoare.
-"Sunt aici pentru a proteja acest copil. Ai cauzat multe daune și acum vei primi judecata mea. "
Tatăl meu a început să se răsucească, articulațiile se îndoiau în direcții nenatural, crăpând sub forța nevăzută. Ghemuit, tușind sânge, corpul lui contorsionându-se într-o mizerie nedefinită de carne și rămășițe de oase.
Înainte de a putea procesa ceea ce se întâmplă, el a explodat, acoperind zidul din spate cu ceea ce a rămas din existența lui.
Am scos un suspin liniștit. Atât a putut reacționa micul meu corp îngrozit.
-"Îmi pare rău că a-i asistat la așa ceva, dacă ar fi existat un alt mod..."
Creatura a fost întreruptă de supărarea mea.
-"A vrut să-ți facă rău, și cu timpul ți-ar fi cauzat moartea. Nici astăzi, nici mâine, dar a trebuit să-l opresc înainte de a provoca daune ireparabile."
Cu o fluturare făcută de mâna lui, rămășițele tatălui meu s-au transformat în praf și au dispărut, fără să lase urme că o crimă tocmai s-a întâmplat.
-"Trebuie să plec. Mă voi întoarce când este timpul, dar mă tem că acesta este doar începutul lucrurilor care ți se vor întâmpla. Îmi pare foarte rău."
Nu-mi amintesc nimic altceva din acea noapte, în afară de faptul că mama mea țipa isteric când și-a dat seama că soțul ei a dispărut, poliția a pus întrebări în timp ce el a fost declarat dispărut.
Bineînțeles, nu l-au găsit niciodată și, presupunând că pur și simplu a fugit, ancheta a luat sfârșit.
A fost o întorsătură dulce pentru o viață mai bună.
Lucrurile s-au îmbunătățit rapid în câțiva ani după moartea tatălui meu. Mama mea a făcut tot ce-i stă în putință pentru a fi curățată de droguri, a obținut chiar și un loc de muncă și, pentru prima dată în viața mea, am simțit că cineva mă iubește.
Trauma pe care am experimentat-o nu a trecut. Poate scăpam de ea dacă ceva îmi proteja mintea, împiedicându-mă să reiau acel moment groaznic.
Mama și cu mine ne-am mutat într-un alt oraș, încercând să creăm un nou început, obținând suficienți bani pentru o astfel de încercare, s-a dovedit a fi dificil, dar într-un fel am reușit, cel puțin așa părea pentru o perioadă scurtă de timp.
Din păcate, nu a fost menită să reziste.
În ciuda eforturilor ei cele mai bune, nu este o operă ușoară de a fi o mamă singură care încearcă să se lupte cu dependența în timp ce se îneacă fără speranță în datorii.
O singură greșeală a fost tot ce mi-a luat și mama, s-a întâmplat în prima mea zi la noua mea școală. Aș putea spune deja că ceva nu era în regulă când m-a luat de la școală, trebuia să fi rugat un profesor să mă ducă acasă, dar nu puteam avea încredere în nimeni, și chiar cu câteva momente înainte nu mă gândeam că mama v-a ajunge sub roțile unui autobuz.
Nici la cinci minute după ce am început să conducă, a trecut de un semn de oprire la semafor și am fost lovite în lateral de un autobuz.
Este adevărat ceea ce se spune, timpul încetinește cu adevărat, pe măsură ce adrenalina trece prin corpul tău. Privind sticla care se sfărâmă în mașină și metalul îndoit dus spre interior este ceva care mi-a rămas în minte mulți ani, indiferent cât de mult am încercat să uit, un moment de teroare pură este tot ce îmi amintesc înainte de a lovi asfaltul.
Când mi-am revenit, m-am trezit culcată pe marginea drumului, cumva neatinsă.
Puteam vedea mașina noastră zdrobită în bucăți mai departe pe drum, dar ceva mă scosese înainte de a ajunge chiar la pământ.
-"Îmi pare rău", a spus o voce cunoscută.
M-am întors pentru a-mi vedea îngerul meu care stătea deasupra mea, și mai mult rănit decât prima dată când ne întâlnisem. Carnea lui a căzut de pe piept, dezvăluind coaste și organe, încă pulsând puternic cu fiecare respirație.
-"Unde e mama mea?", Am întrebat.
-"Nu puteam decât să salvez pe una dintre voi". Cuvintele lui purtând povara vinovăției și a tristeții.
Se aplecă până la nivelul meu, întinzându-și mâna putredă.
-"Cred că îți aparține."
A fost lebăda de pluș. A scuturat-o de niște bucăți de sticlă și mi-a dat-o.
-"E moartă, nu-i așa?“ , Am întrebat.
El a dat din cap.
-"De ce nu ai putut să o salvezi?"
-"Nu trebuia să fac asta."
-"De ce nu?"
-"Într-o zi vei avea toate răspunsurile, dar până atunci v-a trebui să ai răbdare. Nu este timpul pentru tine încă. "
-"Nu înțeleg."
Înainte de a putea pune mai multe întrebări, îngerul dispăruse, lăsându-mă singură cu nimeni, doar cadavrul mamei mele încă blocată în interiorul mașinii.
Ani au trecut și mi-am petrecut cea mai mare parte din copilărie mutându-mă dintr-o casă în alta. Trauma și abuzul i-au amprenta asupra unui copil mic și, așa cum am fost, pur și simplu nu am reușit să mă obișnuiesc cu o nouă familie și nu am găsit nici unul dispus să aibă grijă de cineva atât de ciudată ca mine.
Din când în când, îmi amintesc cuvintele îngerului de la prima noastră întâlnire, că lucrurile rele doar au început, dar deși copilăria mea a fost absentă, am fost protejată fizic și psihic pentru un timp. Nu mi-am mai văzut din nou îngerul până în ziua în care am început liceul.
Dacă ați crezut vreodată că agresiunea se oprește într-un anumit punct în timpul educației, că oamenii într-un fel se maturizează pe măsură ce îmbătrânesc, vă înșelați amarnic.
Din cauza aspectului meu deformat, nu puteam să scap nici de aspectul urât, nici de bandele de agresori. O echipă deosebit de proastă de oameni era condusă de o fată numită Iulia.
O fată care am iubit-o odată s-a dovedit a fi cel mai mare dușman al meu.
Să fi gay și urâtă în același timp parcă deja e prea multă discriminare.
Într-o zi, după ce am avut educația fizică, nu eram suficient de rapidă să mă duc și să ies din vestiar și, în consecință, m-am trezit prinsă de o bandă de adolescenți, prietenii Iuliei.
Mi-au furat hainele, demonstrând că, dacă petreceam restul zilei goale, poate că ar distrage oamenii de la fața mea deformată.
Ei au râs împreună când m-au împins în public, nu puteam face decât să-mi opresc lacrimile să curgă.
În aceste momente când o priveam pe Iulia cum se bucura de suferința mea și imploram milă uitându-mă în ochii ei plini de ură mi-am adus aminte cum am întâlnit-o prima dată.
Prima dată când am atins o femeie, a venit mult mai natural decât mi-am imaginat vreodată. Niciuna dintre temerile mele de a fi respinsă de corpul feminin, de a nu ști ce să fac, a fost realizat, și în schimb, m-am trezit luând controlul, întrebându-mă dacă aș putea să o sărut, mâinile mișcându-se cu ușurință peste curbele ei moi, feminine, scoțându-i sutienul și savurând simțul și gustul sânilor ei.
Ne-am intalnit online cu cateva saptamani inainte, într-un moment în care am fost amândouă curioase de a fi cu o femeie, o dorință strânsă păzită și simțită in anii mei fragezi cu nicio experiență sexuală. Conversația noastră a început să se recurgă de la început bine și ne-am deschis despre fanteziile noastre, ceea ce ne-a plăcut, trecem la ceea ce ne-am dori să facem una cu celălaltă, și poate să fie mai mult între noi după ce ne cunoaștem spiritual, personal și trupește.
Ne-am intalnit amândouă, eu și Iulia într-un club. Normal, nu m-am dus așa cu fața mea deformată, aș fi făcut pe toată lumea să se uite cu dezgust la mine. Purtam o mască din material care îmi lăsa la iveală doar ochii și gura, îmi dădea un aer de mister nu de frică, semăna cu ceva care ar purta o tipă obsedată de BDSM.
Nu îmi amintesc foarte multe detalii, cred că eram prea amețită de la băutură.
Ceea ce s-a întâmplat după ce am închis ușa de la camera mea este o serie de amintiri neclare, instantanee, de sărutări lente, senzuale, acțiunea desfășurându-se încet. Mângâindu-i formele cu o încredere sporită, atingând cu limba peste sfârcurile ei, în timp ce mi-am mutat mâna pe burtă și în pantalonii ei și simțind cu bucurie cât de umedă era ea. Mirosea a țigări cu mentă și parfum Miss Wild, mă făcea atât de umedă să-i miros parfumul.
A început să geamă când degetele îmi alunecă în sus și în jos pe păsărica ei și i-am scos pantalonii pentru a-mi oferi acces liber, fără să-i dau drumul, lăsându-i abandonați în jurul unei glezne și împrăștiindu-i delicat picioarele să mă lase să mă joc cu fructul ei dulce.
M-am roșit atât de tare, privindu-i corpul gol și superb, strălucind cu picături de transpirație și arătând fierbinte ca dracu, dându-mi
acces să o mănânc. Am început să-i tachinez deschiderea păsăricii ei cu degetele mele, care era atât de udă cu sucurile ei, în timp ce limba îmi alunecă pe fiecare sfârc, mutându-mă înapoi și înainte. A strigat încet și mi-a spus cât de bine se simte și să nu mă opresc, să continui.
Am început să mă mișc încet sărutându-i burta, în timp ce eu mișcam două degete încet înăuntru și în afara păsăricii ei, simțindu-se satisfacerea prin sunetele ei la primele masturbări făcute de degetele mele îmbrăcate în sucurile ei.
Am început să mă mișc puțin mai repede, rotindu-mi degetele de la o parte la alta, înăuntru și afară, auzind sunetul făcut de păsărică. Când gura mea i-a atins clitorisul am început încet să fac cercuri cu limba în locul în care îi plăcea.
Ea doar emana o serie de gemete. Mi-am mutat degetele de la mâna dreaptă în față în interiorul ei din nou, continuând să o satisfac ușor cu limba peste clitorisul ei.
Cu cealaltă mână murdară de sucurile ei, am apucat unul din sânii ei, în timp ce am continuat să mișc celelalte degete în ea și limba.
Și-a ridicat șoldurile de pe pat ca să-mi împingă degetele. Era atât de fierbinte să-i simt umezeala, în această etapă toată mâna mea era udă.
Fața ei era roșie și, în acest stadiu, gemea și gemea fără oprire și, deși nu mă atingea deloc, m-am simțit ca și cum aș fi fost satisfăcută și eu în același timp.
Am lins-o mai repede, asigurându-mă că nu am pus prea multă presiune asupra clitorisului ei și mi-am mișcat degetele în interiorul păsăricii ei mai repede.
În timp ce începea să spună că era pe punctul de aș da drumul, am continuat să-i devorez păsărica cu limba, pierzând controlul asupra mâinii mele, în timp ce ea se împingea împotriva mea, mișcându-și șoldurile în sus și în jos, gâfâind și strângând din dinți, bucurându-se de faptul că a fost satisfăcută
de mine atât de adânc și de bine.
Am simțit că vaginul ei începea să se prindă de degete ca un viciu. Am fost șocată cât de strâns i-ar putea strânge, și un lichid dulce se strecură afară, când s-a "predat" mie și și-a dat drumul încet, gâfâind și gemând, sfârcurile ei tari ca dracu în mână, eu savurând fiecare val de orgasm până când ea a căzut limpede pe așternuturi, spunând:
-"Oh drace, ce bine a fost zeița mea".
În cele din urmă mi-a cerut să-i dau o țigară. M-am aplecat, mi-am dat seama cât de umedă eram, i-am aprins-o și am pus-o direct în gura ei.
Eu m-am prăbușit lângă ea, epuizată.
Am îmbrățișat-o în timp ce îmi dădeam masca protectoare jos uitând de ce o aveam și mă pregăteam să-i spun că o iubesc, dar am fost oprită de urletele ei.
Ce-a urmat e ca o ceață în mintea mea, tot ce îmi amintesc este că îmi spunea că mă urăște pentru ce i-am făcut și se v-a răzbuna.
Ușa s-a închis în urma ei înainte ca eu să reacționez.
Revenind la realitate, de nicăieri, îngerul meu a apărut. Se așeză direct în spatele mulțimii de fete și se uită la mine, aripile lui căzând din acel punct, lăsând doar câteva fragmente osoase care ieșiră din spate, iar fața lui devenise o mizerie de nerecunoscut de carne sfărâmată.
El a dat doar din cap, înainte de a-și lua zborul în aer, așa cum a făcut întotdeauna.
Imediat ce-a părăsit pământul, Iulia a început să țipă din toți plămânii. Ea aruncase o privire în oglinda care o avea și îl văzu pe înger, dar nu asta a făcut-o ca ea să fie atât de nervoasă.
-"Ce mi-ai făcut tu târfă nebună?" A strigat la mine.
Nu am înțeles de ce era atât de speriată. Dacă nu era privirea îngerului, atunci ce putea fi atât de deranjant, dar nu mi-a plăcut să rămân în jur, și după ce m-am îmbrăcat în timp record, am fugit din curtea școlii.
Nimeni nu m-a m-ai agresat după acea zi, totuși zvonurile au ajuns la fiecare colț al școlii și oamenii au crezut cu adevărat că sunt vrăjitoare. Iulia nu s-a mai întors la școală și nimeni nu mi-a spus ce s-a întâmplat cu ea.
Orice ar fi fost, nu a meritat, în ciuda lucrurilor pe care mi le-a făcut, nimeni nu merită mânia unui înger.
Am petrecut următoarele săptămâni căutând îngerul, trezindu-mă noaptea strigând pentru atenția lui, dar el nu a răspuns niciodată.
Într-o turnătură de situație bizară și crudă a destinului, agresiunea și batjocura devenise singura atenție pe care mi-a dat-o vreodată cineva și fără nici măcar atât m-am simțit mai izolată decât oricând.
Somnul m-a ocolit și, pentru fiecare noapte petrecută plângând, m-am apropiat și mai aproape de a lua pasul și de a-mi sfârși existența mizerabilă.
Cred că îngerul nu a văzut venirea, pentru că, dintr-un anumit motiv, mi s-a arătat încă o dată, dar de data asta am fost propriul meu pericol.
-"Ai venit în sfârșit să mă vezi din nou? De ce te deranjezi, nu mai e cineva mai important pe care tu il poți proteja, cineva care conteaza de fapt? "
-"Ai o inimă bună, de aceea te-am ales", a spus calm.
-"Aleasă pentru ce?", Am răspuns, mai mult deranjată decât tristă.
Nu a răspuns la întrebarea mea.
-"Am fost odată și eu un om. Cu mult timp în urmă, am fost ales să protejez oamenii și chiar și acum nu știu de ce m-au ales.
-"Deci ai fost ales pentru a proteja oameni ca mine?"
-"Nu, slujba mea era să protejez oamenii importanți, cei care aveau un impact asupra istoriei și am urmat acele ordine de milenii fără a pune la îndoială ordinele mele, crezând pe deplin că v-a schimba istoria, o v-a conduce în direcția cea bună, dar oamenii care au impact asupra lumii nu sunt întotdeauna buni la bază, fapt care mi-a luat prea mult timp să-mi dau seama ".
Am fost confuză, în acel moment nu am simțit că aș avea vreun impact important asupra istoriei, așa că am pus singura întrebare pe care o puteam pune.
-"Deci crezi că eu voi avea un impact important asupra lumii?"
A scuturat din cap.
-"Nu pot defini importanța, nici frumuseț... |
Ingerii nu sunt frumosi 
