In cele din urma am ajuns, dupa 10 ore cumplite de zbor intr-un avion militar C-130. Eram in Afganistan, o tara uitata de lume si macinata de razboaie, atat de departe de tot ceea ce cunosteam si numeam acasa. Ultimul loc din lume unde as fi crezut ca viata mea se va schimba atat de mult. Eram atat de incantata de aceasta ocazie de a vedea o cultura complet diferita si oportunitatea de a lucra cu oameni din toate colturile lumii, incat chiar daca aceasta „aventura” presupunea si un risc destul de mare nu reuseam sa-mi retin un zambet de incantare.
Acolo, in acea tara prafuita si uitata in trecut am cunoscut-o pe ea, femeia pe care invat sa o uit, dar a carei amintire se incapataneaza sa apara la fel de vie si dureroasa.
Nu pot sa spun ca relatiile mele cu barbatii au fost prea grozave, dar intotdeauna am presupus ca nu am intalnit persoana potrivita si intr-un fel asa era, doar ca aveam o perceptie complet gresita a ceea ce credeam eu ca inseamna „persoana potrivita”. Uneori, m-am trezit in postura de a fi atrasa de femei, dar nu prea am dat atentie acestui lucru, asta pana sa o intalnesc pe ea.
Ty era ofiter in armata SUA si cea care urma sa-mi fie comandant pentru aceasta misiune. Tocmai ajunsesem in baza si vorbeam cu unul dintre colegii mei cand de undeva din spatele meu aud „Welcome! I`m so glad to finally met you” M-am intors si m-am trezit in fata unor ochi negrii superbi. Stiam ca o sa am o americanca ca sefa, dar am ramas complet surprinsa, de fapt Ty, desi era nascuta in America, era chinezoaica. Avea acea frumusete simpla pe care o au femeile asiatice; un corp suplu, perfect proportionat, trasaturi fine, parul negru, bogat strans ingrijit la spate, buze extrem de senzuale si ochii aceia in care ma pierdusem complet. Am intins mana din instinct, dar imi simteam genunchii moi si desi imi dadeam seama ca nu este normal sa o fixez asa, pur si simplu nu-mi puteam muta privirea si speram sa se uite in alta parte sau sa faca ceva, orice numai sa-mi dea drumul, dar nu o facea. Sunt sigura ca totul nu a durat mai mult de 10 secunde, dar mie mi s-a parut o vesnicie. Mi-a zambit cum numai ea putea sa o faca si un val de caldura mi-a trecut prin tot corpul. Toate principiile mele, toate lucrurile pe care le consideram sigure nu mai aveau nici-un sens in acel moment. „I’m Ty and we’ll work together from now on. I’m your new commander”, cuvintele astea m-au adus din nou cu picioarele pe pamant sau mai bine zis m-am prabusit in gol. In acea zi am fost complet dezorientata, dar am hotarat sa-mi bag mintile in cap si sa-mi vad de ale mele, spre sfarsitul zilei deja reusisem sa ma conving ca nu se intamplase nimic deosebit.
Timpul a trecut si relatia noastra profesionala se apropria de perfectiune, nici nu era nevoie sa vorbim, stiam exact cum sa abordam lucrurile, nu exista nimic prea greu pentru noi. Colegii spuneau ca daca ni s-ar cere imposibilul, tot nu ar fi o problema pentru noi.
Am devenit din ce in ce mai apropriate, eu ii povesteam despre Romania, ea imi spunea cum este in State, lucruri obisnuite. Cea mai mare perioada a timpului eram impreuna cu alte persoane, insa uneori o surprindeam privindu-ma intr-un mod care ma facea sa-mi amintesc de ziua cand ne-am intalnit. Uneori imi potrivea gulerul de la uniforma sau scutura ceva de pe umarul meu, ceva ce cu siguranta nu era acolo, dar eu ii multumeam cuminte, desi sunt foarte atenta la tinuta mea si stiam ca nu era nimic in neregula. Ty era foarte matinala, mereu prima la birou si atunci cand apaream imi zambea larg si-mi dadea cafeaua inca fierbinte, iar eu profitam de ocazie ca sa ii ating mainile, asa...din intamplare. Eu nici macar nu beau cafea, dar acolo am facut-o numai pentru ca o primeam de la ea. Pur si simplu nu puteai sa nu o iubesti, intotdeauna zambitoare, grijulie si gata sa ajute pe orice ii solicita ajutorul. Pot spune ca am devenit un om mult mai bun datorita ei. Extrem de inteligenta, cu un bun simt iesit din comun, un lider cum nu mi-a fost dat sa vad pana acum, Ty reusea sa impresioneze uneori doar prin prezenta. O adoram pe aceasta femeie, nu mai puteam sa ma mint, nici nu mai avea rost, adormeam cu ea si ma trezeam cu ea. Uneori ma imbratisa din senin, imi spunea ca sunt uimitoare si ca nu a mai intalnit pe nimeni ca mine si apoi ii intreba retoric pe colegi daca are dreptate. Imi venea atat de greu sa ma controlez si sa-i dau drumul, mirosea atat de bine si in bratele mele o simteam atat de fragila, desi o vazusem in actiune si stiam ca in ciuda fizicului fragil, avea un caracter foarte puternic si putea fi destul de dura atunci cand venea vorba de treaba.
Din pacate timpul zbura sau cel putin asa mi se parea mie, era deja ultima luna pe care o mai aveam de stat acolo. De obicei noi plecam ultimele din birou, in general pe la 1 dimineata, cumplit de obosite dar multumite de rezultat. Ty lucra intr-un ritm incredibil, iar atunci cand simtea ca are nevoie de o pauza isi tragea un scaun la biroul meu si stateam 10 minute de vorba, apoi se intorcea la treaba. Intr-una din seri mi-a spus „Nu stiu ce am sa ma fac cand ai sa pleci, nu stiu cum am sa rezist fara tine”, i-am raspuns „Totul o sa fie bine, nu ai nevoie de mine, ai sa ma uiti inca din prima zi”, nici acum nu stiu de ce i-am raspuns asa, dar privirea aceea n-am sa o uit niciodata, a trecut prin mine ca o sageata. Mi-am cerut scuze, i-am spus ca nu stiu ce mi-a venit si sa nu ma ia in serios, dar cand am gasit curajul sa-mi ridic privirea din pamant, avea lacrimi in ochi. Si-a ferit fata, s-a ridicat si s-a dus la biroul ei, mi-a spus ca este in regula si ca este obosita, dar deja vazusem si ma macina teribil greseala mea. Nu am dormit toata noaptea, dar a doua zi de dimineata mi-am gasit cafeaua pe birou, Ty era la o sedinta, nu era suparata.
Eram ingrozita de gandul ca am sa plec si nu am sa o mai vad niciodata. Intram in camera si imi venea sa o iau in brate si sa o strang, sa fie numai a mea, dar cand ajungeam aproape de ea imi pierdeam curajul. Uneori ma apropriam de biroul ei si desi statea cu spatele la intrare si eram sigura ca nu ma aude venind, cand mai aveam doar cativa pasi...„Hi, Bianca!” si se intorcea toata numai un zambet. O intrebam cum isi da seama si imi raspundea ca nu stie, pur si simplu ma simte. Acel „I just feel you” imi facea inima sa bata nebuneste, ii raspundeam zambind „Right...”, dar simteam ca ard toata.
Intr-o seara, ne-am oprit in fata cladirii in care era dormitorul ei. Asa faceam in fiecare seara, mai vorbeam un pic, dupa care ne desparteam si eu ma duceam in camera mea, care era in alta zona a bazei. Ne-am oprit in fata intrarii, stateam acolo in intuneric si discutam ceva banal, straduindu-ma sa o vad prin bezna. Ma gandeam cat de putin timp petrecem doar noi doua si cat de frumoasa este, iar eu nu pot sa o vad si sa ma bucur de ea, macar 5 minute in fiecare seara, atat cat nu trebuia sa o impart cu nimeni. Am simtit o amorteala placuta in tot corpul si inima a inceput sa-mi bata cumplit, iar vocea ei se auzea undeva departe, tot mai slaba. Nu stiu cand m-am apropriat de ea, o simteam aproape, respirand usor, mi-era teama ca se va trage inapoi, dar nu a facut-o, in schimb mi-a luat mana, mi-a sarutat palma si apoi a apasat-o pe fata ei. Mi-ar fi placut sa nu fie chiar asa de intuneric ca sa o pot vedea, sa-i vad reactiile, sa-mi dau seama daca fac ceva gresit. Parca citindu-mi gandurile, s-a lipit de mine, era atat de aproape incat buzele noastre aproape se atingeau, dar s-a oprit acolo, cred ca si ea era un pic nesigura. Mi-am trecut un deget peste buzele ei, i-am simtit respiratia calda si un zambet conturandu-se in mana mea. Mi-am lasat mana sa alunece pe gatul ei, ceea ce a facut-o sa-si lase capul un pic pe spate. Nu am mai rezistat, am sarutat-o pe gat, pana am simtit-o tremurand, m-am tras un pic, am vrut sa o privesc, dar nu m-a lasat, m-a tras inapoi si si-a atins usor buzele de ale mele, mai mult o mangaiere decat un sarut, dar lucrul acesta m-a innebunit. Nu aveam nici cea mai mica idee cum ar trebui doua femei sa faca dragoste, dar stiam ca o doresc asa cum nu mai dorisem pe nimeni niciodata in viata mea. M-a luat de mana si m-a tras spre camera ei, nu am schimbat nici-un cuvant, doar am urmat-o, mi-a trecut prin minte ce urat ar fi iesit daca am fi fost vazute, dar nu mai conta, nimic nu mai conta. Am ajuns in camera, a intins mana spre intrerupator, dar am oprit-o, nu era nevoie, in camera intra destula lumina, suficient cat sa-i vad zambetul care-mi provoca de fiecare data un gol in stomac. Ne sarutam pe intuneric, ne descopeream incet, timpul nu avea importanta, imi dorisem prea mult momentul asta ca sa ma grabesc. Am inceput sa-i desfac uniforma, vroiam sa-i simt caldura, sa o vad si sa-i ating pielea, sa vad daca este asa cum mi-o imaginasem de atatea si atatea ori. O priveam fix in timp ce ii trageam tricoul din pantaloni, atat cat sa-mi pot strecura mainile pe sub el, sa o pot atinge, vroiam sa vad in ochii ei confirmarea ca pot sa continui. Fosnetul hainelor ei, felul cum ma privea in timp ce-i scoteam tricoul, ma intarata cumplit, era atat de minunata si era a mea. Am sarutat-o usor pe gat, pe umerii ei micuti, apoi am coborat spre sani, peste care mi-am trecut foarte usor mainile, i-am simtit intarindu-se in palmele mele si am sarutat-o intre sani ca o promisiune ca am sa revin, apoi am trecut mai departe, m-am lasat in jos si am inceput sa o sarut pe abdomen si sa-mi plimb mainile pe spatele ei, din cand in cand o trageam spre mine si o sarutam mai apasat. I-am simtit mainile mangaindu-ma pe brate, apoi pe umeri, mi-a cuprins fata cu mainile ei micute si si-a trecut degetele peste buzele mele. N-am mai rezistat, m-am ridicat si am sarutat-o, buzele ei moi s-au deschis pentru mine, atat de dulce si atat de calda incat ma facea sa ametesc. Cand mi-am revenit, Ty cu un zambet complet inocent si cu ochii stralucind, imi placea sa cred ca datorita mie, isi facea de lucru cu nasturii de la camasa mea, mainile ii tremurau, dar in cele din urma a reusit sa-i desfaca si sa-mi traga camasa peste brate, miscare care a adus-o din nou foarte aproape de mine. Am tras-o mai aproape si am inceput sa o sarut pe gat, imi placea la nebunie reactia ei, felul cum se daruia cand o sarutam. Am intors-o cu spatele la mine si am continuat sa o sarut usor, pe ceafa, in spatele urechilor, din nou pe gat, pe umeri, pe spate. O simteam vibrand, dar nu-mi era de ajuns, vroiam mai mult, merita mai mult. O sarutam, uneori mai apasat, uneori abia o atingeam si imi plimbam mainile pe spatele ei, avea o pielea uimitor de fina, am imbratisat-o, i-am cuprins sanii si i-am mangaiat usor. Ty a inceput sa geama, mi-a tras mainile peste catarama de la curea, i-am desfacut pantalonii, dar nu am indraznit sa fac mai mult. Am muscat-o usor de umar si mi-am apasat palmele peste zona ei inghinala pe deasupra pantalonilor. A gemut si si-a lasat capul pe spate, acel geamat a facut cat o mie de cuvinte, i-am cautat buzele, am simtit mana ei peste a mea si am lasat-o sa ma conduca, era atat de uda si tremura toata in timp ce o atingeam. Cu cealalta mana se tinea strans de pantalonii mei, si cu fiecare atingere a mea isi strangea mana si mai tare apasandu-mi piciorul, apoi se relaxa din nou, doar ca sa o... |
Si totusi...
