In vremurile de azi, este foarte usor sa uitam micile detalii care ne fac viata un pic mai frumoasa. Reusim sa ne scufundam intr-o imensa rutina, care de cele mai multe ori nici nu observam ca ne-a acaparat in totalitate, sau poate ca o vedem prea tarziu, cand deja nu mai avem timpul necesar sa profitam de frumusetile ce le avem in jurul nostru – prieteni, iubire, un zambet, libertate.
Era o zi obisnuita din viata mea. Acelasi program ca in ultimii cativa ani, toata atentia mea era asupra stresantului meu loc de munca, care desi imi oferea tot confortul de care aveam nevoie, din cand in cand imi aduceam aminte ca imi si place ceea ce fac, insa era suficient de egoist si parsiv incat sa ma faca sa uit ca ar trebui sa ma gandesc si mine.
In fiecare dimineata, in drum spre birou, poposesc la cafeneaua cu un aer usor frantuzesc din coltul strazii, pentru o jumatate de ora sa beau o cafea, sa citesc presa si sa imi pregatesc agenda pentru urmatoarele ore ce urmeaza sa ma acapareze in totalitate.
Insa in acea zi, locul meu preferat era inchis. Am fost parca trezita brusc dintr-un vis care refuzam sa cred ca e un vis. Am avut senzatia ca nu am alte alternative, dar de fapt nici nu aveam. Nu stiam nici un alt loc in care sa imi pot continua obiceiul. Dintr-o data au inceput sa curga o groaza de intrebari in mintea mea: de ce nu stiu, ar trebui sa stiu, unde am mai fost si mi-a placut...,mare parte din raspunsuri erau: “Nu”, “nu stiu”, “nu am”.
- “Intra te rog, cafeaua te asteapta...” o voce mi-a alintat urechile, de undeva din spate. M-am intors si sprijinita de un scaun din coltul usii, am zarit o femeie blonda, eleganta, imbracata cu o fusta rosie stransa pe corp, o bluza de matase iar peste un sirag de margele se juca printre nasturi.
“Aseara am primit aviz de la primarie sa inchidem localul, se pare ca vor sa ridice un bloc de birouri aici. Nu am ce sa fac”, mi-a marturisit cu o voce slaba si trista.
M-am asezat la masa mea, parca de ramas bun, insa nu imi puteam lua ochii de la ea. Nu stiam cine e. N-am mai vazut-o niciodata acolo, insa vorbea de parca ar fi fost acolo dintotdeauna, ca si mine de altfel...culmea. M-am uitat in jur, nu mai era nimeni. Doar eu si ea.
Ii auzeam tocurile din ce in ce mai bine, imi aducea comanda. Mi le-a pus pe masa si mi-a cerut permisiunea din privire sa se aseze langa mine. Isi adusese o cafea si pentru ea. Si-a apris o tigare si isi fixase privirea spre fereastra. Eu inca nu stiam cine e, dar as fi vrut sa stiu. Fara sa ma pot abtine, ii studiam fiecare parte a corpului, si nu ii gaseam nici un defect. Era superba.
- “Clara, ma numesc, si sunt, pardon, am fost administratorul acestui local. Te-am urmarit, in fiecare dimineata cum veneai aici, te asezai la aceeasi masa, serveai aceleasi croisante si dulce-amaruia cafea neagra. In unele zile, plecai atat de distrasa, incat uitai sa si platesti, dar stiam ca te intorci a doua zi. Ti-am admirat intotdeauna cum iti asortai hainele, cum iti aranjezi parul, si evident felul cum gesticulai cand erai deranjata la telefon, desi zambeai si vorbeai neasteptat de calm, politicos si placut. Am vazut si incotro mergeai dupa aceea. M-am interesat cu ce te ocupi si abia atunci am realizat cat esti de singura, ca si mine de altfel. Tot timpul meu l-am dedicat acestui loc, care acum l-am pierdut. Am investit bani, timp, rabdare, nervi, cursuri, sentimente ....hmm...mai mult decat intr-o relatie, care si pe aia am pierdut-o tot din cauza acestui local.”
Ma uitam la ea in timp ce imi spunea toate astea si nu-mi venea sa cred. Nu stiam daca sa ma bucur ca in sfarsit se uita cineva la mine altfel decat o oportunitate de afaceri, sau sa ma sperii cum de o necunoscuta ma stie mai bine decat eu insami. De ce stie atat de multe lucruri despre mine? Ce vrea de fapt de la mine?
- Stiu ce te intrebi...spune ea, fara ca eu sa apuc sa scot o vorba. Nu te speria, nu sunt decat o femeie singura care pofteste la trupul si sufletul altei femei. Stiu ca si tu ai nevoie de acelasi lucru.
In momentul ala, am vazut-o cum se ridica de pe scaun si vine in spatele meu, ma prinde de umeri si ma strange usor, atat cat tresar si sa intampin greutati in a respira. Incepe sa mi maseze din ce in ce mai apasat, apoi isi lasa palmele sa alunece pe pieptul meu, printre nasturii camasii reusind cu varful degetelor sa imi atinga pielea. Dintr-o miscare am simtit cum se largeste camasa deschizand rand pe rand toti nasturii, lasand sa se vada sanii rotunzi si tari. Ii prinde in palme si ii maseaza usor, ciupind din cand in cand sfarcurile, simt cum trage de ele sa ma determine sa ma ridic.
Ma ridic de pe scaun, ma pun in fata ei, pe jumatate goala, foarte excitata, ma impinge spre unul din cele 2 stalpuri din mijlocul salii. Ma rezem de el. Era rece. Am tresarit si pielea mi s-a zbarlit toata. Mi-a luat fata in palme si m-a sarutat lung, tandru dar infometat, parca astepta de mult timp momentul asta. Ii simteam mainile cum imi exploata fiecare parte a corpului, si incerca sa inlature orice obstacol de a-mi atinge pielea. Ma simteam coplesita, excitata, dorita, frumoasa.
O prind de solduri si o trag spre mine, ii dau bluza si fusta jos, si ma aplec sa ma infrupt din sanii ei micuti dar cu un farmec aparte. Ii sarut, ii ling, ii musc usor, ii masez in timp ce cobor cu buzele in jos pe abdomen, aproape de marginea slipului, bag usor limba dupa ei apoi ma ridic si o sarut eu de data asta pe buze dar mult mai violent. Fierbeam de dorinta, vroiam sa fie a mea, vroiam sa ma razbun ca mi-a violat intimitatea, ca m-a spionat.
Bag o mana in parul ei, ii imping capul spre mine, o sarut pe gat, pe lobul urcheii, iar cu mana cealalta o strang de fese si ii lipesc bazinul de piciorul meu. Simt cum se balanseaza, cum se framanta, cum devine din ce in ce mai fierbinte si mai umeda. O rotesc si o las pe ea lipita de stalp, ma las in jos, ii ridic un picior peste umarul meu, si incerc sa o ating pe labii cu varful limbii peste dantela fina a slipului. Ating chiar si clitul care sfacnea de dorinta, iar ea a scos un geamat rasunator cand l-am atins. Striga ca mai vrea, ... |
Una din surprizele vietii…
