Eram o copilă visatoare, la vârsta descoperirilor, a explorării limitelor, in acele momente in care ma confundam cu Everestul, lumea era la picioarele mele. 17 ani, varsta la care am devenit mama. Se intamplase la o petrecere unde ma aflam cu Paul, iubitul si colegul meu de scoala, primul bărbat din viața mea si omul alaturi de care ridicam barierele in materie de inițiere sexuală. Nu ne-am protejat si... s-a întâmplat. Rigorile sociale ale acelor vremuri ne-au fortat să ne și căsătorim, pentru a mai tempera avântul ăla de excluziune sociala la care eram bombardați din toate direcțiile. Într-un final a fost bine, am ajuns să am o căsnicie frumoasa cu Paul, să creștem împreună, să ne descoperim dincolo de măști și să devenim, înainte de orice, prieteni buni. 19 ani de căsnicie and still counting. Însă, atunci, la 17 ani, era crunt. Eram doi copii cu un copil. Trebuia sa ne jucam de-a oamenii mari si nu aveam voie sa pierdem jocul. Greu!
Aveam o fetiță, Mara, care mânca, consuma, trebuia să gasim și un robinet cu bani. Cât mai repede. Ne-a ajutat socrul meu, care dincolo de a emana prin toți porii un dispreț profund în ceea ce mă privește pentru că am "ruinat tinerețea" unicului vlăstar, se comporta minunat cu mine. :)
Tatăl lui Paul lucra la Administrația Penitenciarelor și ne-a pus pe tava două posturi de gardieni, atât pentru mine cât și pentru soțul meu. Bineînțeles, eu la o închisoare pentru femei, el la una pentru bărbați. Nu erau de maximă securitate, ceea ce reprezenta un mare avantaj. Cele doua Penitenciare se aflau cam la 85 de km unul de celalalt, casa noastră cam la jumătatea distanței, ceea ce insemna ca nu dura decat 30 de minute drumul dintre casa si serviciu. Rezonabil.
Mediul de detenție este foarte departe de imaginea Hollywoodiană prezentată publicului larg. Există violență, însă nu una extremă. In general cei captivi in acest sistem sunt precum păsările cu aripile frânte. Triști, resemnați și interiorizati. Rar rabufnesc. Pana la urmă, e de înțeles, mai ales dacă trăiești 24/7 acolo. Dacă noi, gardienii, ieșim cu mintea franjuri după 12 ore muncite o dată la 2 zile... Ei stau acolo fără pauze. Și nu numai fără pauze, ci și fără sex. Nu vă imaginați comunitățile de deținuți ca pe niște comunități gay. Nici pe departe! Rare sunt cazurile în care se ating unii de alții (atât în cazul femeilor cât și în cel al bărbaților). De cele mai multe ori fac bătături în palmă de la atâtea lipsuri.
Cel puțin in cazul urmașelor Evei era o chestiune știută și chiar pe undeva tolerata ca acelea câteva dornice de "senzații tari" erau cele care intrau ultimele la dușuri și ieșeau tot ultimele de acolo. Mai roșii in obraji. Și de la abur. Gardienii trebuie să fie prezenți și la dușuri, însă acolo e mai degrabă o formă de precauție prezența unui ofițer, decât o formă de manifestare a forței sau de intimidare. Avem ordine clare sa nu intervenim in acea zona si sa fim toleranti cu mai toate formele de "libertate", cat timp aceasta nu afecteaza in vreun fel integritatea fizica a cuiva. Fără voie, as completa eu. Ca mai exista si forme de atentare la aceasta integritate, însă sunt făcute cu un consens reciproc și de cele mai multe ori aduc orgasme participantelor iar mie - inspirație pentru acasă, când îmi revad soțul. In celulă nu prea aveau cum să se desfășoare. Nici spațiu nu era și mai erau ochii, mulți, care le priveau și le judecau. Nu erau lesbiene convinse, afară unele dintre ele aveau familii, copii. Odată ce s-ar fi eliberat reveneau la calea clasică și nu mai puneau gura pe așa ceva... Însă in detenție puneau. Și încă cât! Uneori se sapuneau, se mângâiau, se sărutau si doar se lingeau, gemeau aproape imperceptibil. Alteori se palmuiau, se trageau de par, se scuipau, se puneau in patru labe si se penetrau reciproc cu 3, 4 sau chiar 5 degete. Mi-a fost dat sa vad un fisting ca la carte, cu tot pumnul. Despre o singura fata se spunea ca ar mai fi fost pe invers si înainte, o fostă handbalistă care săvârșise o crimă pasională împotriva iubitei într-o clipă de gelozie. Curios, tocmai cu ea aveam relații de afaceri. Îi aduceam țigări și îi făceam mici comisioane. Contra cost de vreo 2 ani. Era singura deținută care se comporta mai dur, mai masculin. Mai facea mici excese, dar închideam ochii. Nu de puține ori m-am trezit udă, cu ditamai pata pe chiloți după ce aveam parte de show-uri la dușuri. Asta nu însemna nimic, nu imi converteam mintea, ci doar condimentam imaginația.
Chiar dacă o aveam pe Mara, eu cu Paul continuam sa avem o viață sexuală foarte activa. Chiar și după atâția ani. Încă ne bucuram când fiica noastră pleca până la vreo colegă, la bunici sau chiar și când făcea o baie mai lungă. Mi-o punea oriunde găseam timp si loc. Chef aveam amandoi, din abundență chiar. Ne cultivam fanteziile și cu întâmplări sau trăiri de la muncă. Împreună dezvoltam niște scenarii demne de filme porno.
Într-o buna zi am intrat din nou in tura, aveam sa fac patrula incusiv la dușuri seara. Insa pe timpul zilei ma aflam in curte si am văzut-o pe Alina, "partenera mea de afaceri" certându-se destul de dur cu o alta deținută. M-am dus spre ele sa le despart, întrebându-mă ce o avea de o fi asa de nemultumita Alina si brusc mi-am amintit ca am si eu o serie de nemultumiri. Am scos direct bastonul de cauciuc si i l-am poziționat amenintator Alinei intre sâni, împingând-o in piept cu el. "Calmați-va! Ce aveți? Circulați! Hai, în altă parte! Plimbarea!". Cealaltă femeie a plecat, a ramas doar Alina. Printre dinți i-am șuierat: "Renunț greu la prieteni, dar și când o fac, o fac pentru totdeauna. Cardul meu plânge de vreo lună, mai cotizam si noi?". Mi-a fixat privirea si s-a impins in baston. "O rezolvăm în seara asta, șefa". Atât a spus. Nu am putut sa nu remarc faptul ca avea sfarcurile intarite pe sub bustiera neagra.
Seara. Încolonate intră la duș deținutele. Totul decurgea banal, fara nimic notabil. Au terminat majoritatea, au rămas doar fetele vesele, însă dintre ele lipsea Alina. Se sărutau două dintre ele când la duș a intrat Alina. Toate s-au oprit si au ieșit. In toată camera aia eram doar eu si ea. Ea goală, eu în uniformă. Ea udă sub duș, eu udă în chiloții care mi-au intrat adânc... Și e bine! Începe să se atingă pe sâni, coboară o mână și insistă. Mă fixa cu privirea in tot acest timp. Ma stânjenea, ma revolta, chiar începea sa ma enerveze situația, însă deopotrivă mă excita. Nu puteam să nu mă întreb de ce a vrut să rămână singură la dușuri dacă tot avea pofte. Ar fi ajutat-o cu plăcere colegele ei, cu siguranță. A oprit apa și se indrepta hotărât spre mine. Zece pași până la mine, nouă, opt... Femeia din mine era intimidata, gardianul din mine era in gardă. Șapte, șase, cinci... Îmi creștea pulsul, nu se oprea... |
Gratii si aer rarefiat 1/4
