Bolnav. Așa cred că sînt, sau poate asta e scuza ce mi-o ofer pentru ce fac... Mă mutasem de ceva vreme singur, iar divorțul de Clara mă făcea să mă simt iarăși liber. Clara mă acaparase cu inocența ei perfectă de la o vîrstă fragedă (a ei!) și mă ținuse prizonier în cicăleală potențată de sex banal cam 15 ani. De fapt, cam toată tinerețea noastră. Acum gustam, ca în adolescență, clipa libertății... Ce puteam face ca om liber? Orice. Mă rog, aproape orice, că, din păcate sau din fericire, cele mai bune lucruri sînt îngrozitor de ilegale...
Era o zi de sîmbătă. Terminasem dușul după un somn de leneș și mă gîndeam că n-ar strica să cobor la magazinul ăsta nou de la blocul vecin, deschis cu pompă și tigăi la 1 leu de cîteva zile. Mă-narmez cu o sacoșă, cu bani cît să pot flirta cu o casieriță la jumătatea vîrstei mele și cobor în grabă. Merg cu gîndurile mele și, cînd să urc prima treaptă spre mîntuirea mea de fiecare seară cu bere rece, văd șezînd pe o lespede o doamnă cam la 40, hai poate un pic mai mult, trasă zdravăn la față ca după en zile de nesomn, cu un palton vechi și lung pînă în pămînt, prin care parcă simțeai că tremură cu mîna pe o plasă goală. Se uita către cei ce vin spre magazin și mă văzuse precis și pe mine. Ne-am întîlnit privirile puțin, cît să-i schițez un semisalut prin înclinarea capului, ca și cînd o cunoșteam, și să vadă că prin el îmi înseninează dup-amiaza. Am stat mai mult în magazin, cît să am timp să-mi fac un plan, să iau un vin în loc de bere, și să iau ceva ca lumea de mîncare, nu mizeriile de burlac. Am rezistat tentației să îi zic ceva drăguț casieriței (furat de gînduri, m-am pus la casa unde era aia grasă, deci oricum n-aveam motiv să deschid gura) și am ieșit din magazin, deja cu pulsul o idee crescut. Era încă acolo, afară deja nu mai era aceeași lumină puternică și, ca o providență a sorții, nu mai era chiar în acel moment nimeni prin preajmă. Aplic stratagema ieftină cu expiratul adînc cît să fiu auzit de ea (plasele erau intenționat grele) și intru în vorbă cu ea:
- „Bună seara, vă este bine? Nu păreți să aveți o zi foarte bună”.
- „Bună seara, da, aștept și eu zile mai bune”, zise ea cu vocea tremurîndă.
A urmat o discuție (spre norocul meu scurtă) prin care am convins-o, culmea, deloc greu să vină la mine acasă. Stăteam aproape și ea, bineînțeles, a zis că nu stă mult. Pe drum mi-a spus că o cheamă Mirela și doar ce fusese evacuată din casă, unde stătuse 13 ani (a accentuat 13) cu un soț abuziv și cu bani, care obținuse totul la divorț cu un avocat abil. Zicea că e pe stradă de 7 zile în care mîncase pe apucate, din ceea ce se îndurau oamenii să-i dea. I-am spus că pentru oamenii buni se găsește mereu o metodă să primească înapoi ceea ce pierd, material, dar și sufletește.
Am ajuns acasă. A scos paltonul și a rămas în niște haine murdare și cu ochii mei agili observam că nu are sutien. I-am spus că poate face un duș și i-am adus un prosop și halatul meu. A zis că e greu cu dușul, ca nu are haine de schimb, ca nu vrea să facă deranj. I-am zis că ne descurcăm, dar un duș cu apă fierbinte ajută și starea de spirit. A stat mult, parcă clipele de așteptare nu se mai terminau. Deja simțeam cum pula începe să mă doară. A ieșit în halat și m-a-ntrebat unde i-am pus hainele. Le pusesem în coșul cu rufe de la baia de serviciu și m-am dus să iau dintre cele abandonate de Clara, ca pedeapsă „că nu mai găsesc eu una ca ea”. Îi zic că pusesem totul la spălat, că „nevastă-mea n-a lăsat și chiloți și sper că nu e o problemă”. Mirela bîiguie un da, eu dau să plec și ea se întoarce cu spatele, desface halatul și-și trage o pereche de pantaloni și o bluză ce-i venea cu 2 numere mai mari, dar prin care sfîrcurile tari (de mamă, am dedus eu) aproape că dădeau să dea(!) gaură. Ne-am așezat la masă, am vorbit, ne-am povestit unul altuia istoria amoroasă, cum criza nenorocită o lăsase șomeră în plin divorț, dar pe mine (ce noroc!) nu mă afectase. Am găsit puterea s-o fac să rîdă, să fac glume și inocente și picante și să-i spun că e deja prea tîrziu și că știu că n-are unde dormi, că poate rămîne la mine (o seară, o săptămînă, o viață). I-am luat palma în mînă și am sărutat-o pe obraz, apoi firav dau s-o sărut. Nu m-a respins, ci dimpotrivă, ne-am prins într-un sărut pasional cu limbile transmițîndu-și salivă. După minute bune am mers spre dormitor. Cînd i-am scos bluza, am înlemnit. Avea păr la subraț. Momentul îl pot asemui cu unul în care duci un copil la cofetărie. Am izbucnit în limbi lungi în cele două tufe și apoi pe sîni, în plesnit sfîrcurile tari între dinți, clipe în care ea deja îmi simțea tăria pulii cu mîinile. Am îngenuncheat în fața triunghiului ei crescut des și viguros și, în timp ce cu mîinile îi frămîntam bucile, am început, spre mirarea ei, să-i sug pur si simplu flocii și să-i ling cu poftă. I-am zis că fantezia mea de mic copil era o femeie cu păr peste tot, de cînd trăgeam cu ochii prin gaura cheii la mătușa care se dezbrăca înainte de somn după o lungă zi de muncă.
Întinsă pe spate, cu pula adînc înfiptă în ea, cu limba în gura mea, gemea puternic cum poate n-o făcuse niciodată cineva. Am lins-o în ureche, în nas, pe ochi, pe bărbie, în jos pe sîni, spre buric, i-am lins transpirația de sub sîni, i-am lins seva din pizdă care îi făcuse flocii înmiresmați și uzi, am lins-o în cur, am futut-o cu limba și cu nasul în cur, i-am lins picioarele neepilate de c... |
Mirela poftelor mele demente
