|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |  Sufletul sfisiat al mamei.1. | Autor : luci888 - 2010-12-04
Citita de 36944 ori - Nota 8.13 (535 voturi) | | | Scoase frigiderul din priza cu o miscare resemnata. Era gol. Privi cu jale spre camara goala. Nu mai avea nici piine in casa. Nici macar sare nu mai avea. Pina la primirea ajutorului de somaj mai erau dpua saptamini. Doamne, ce ma fac? Imediat vine copilul de la scoala, ce-i dau sa manince? Incepu sa plinga infundat. Lacrimile ii curgeau siroaie pe obrajii ei frumosi. Resemnarea nu avea loc in sufletul ei. Avea totusi un copil. Ii era foame. Doamne, cu ce am gresit eu atit de mult? Se gindi la barbatul sau. Era de acord ca gresise fata de el. S-a purtat grotesc cu el. Ii reprosa mereu virilitatea, ca o trezea mereu de doua-trei ori pe noapte ca sa faca dragoste. Azi un refuz, miine altul si tot asa. Omul si-a luat lumea in cap si a plecat. De atunci toate i-au mers pe dos. El s-a mutat in alt oras, era un foarte bun meserias, cistiga bine si o facea fericita pe alta. De ea nici nu mai voia sa auda.
Se auzi soneria. Erau cei de la gaz. Daca nu platea in doua zile, ii taiau gazul. Primise somatie si de la curent. Doamne, ce ma fac? Se gindea in toate felurile. Fusese in toate partile sa gaseasca ceva de lucru. Nu era pur si simplu de lucru. Altfel, era tinara la cei 26 de ani, era frumoasa si educata. Continua sa plinga. Gasi intr-o plasa de plastic doi cartofi uitati de cine stie cind. Ii puse repede la fiert, bucuroasa ca cel putin copill va avea ce sa bage in gura cind vine de la scoala. Detergent nu mai avea si haine murdare erau cu duiumul. Ce sa mai spuna de pasta de dinti si alte alea? Si baia era goala. Se privi in oglinda. Arata rau, chiar daca era frumoasa foc. Isi privi corpul. Nu arata deloc rau. Se spala pe fata si deveni mai umana. Lacrimile o uriteau. Se intoarse la bucatarie privind cei doi cartofi fierbind. Deschise apoi fereastra si se instala acolo, uitindu-se la nimic. Nu se putea concentra. Doar gindea la problemele ei. mari si imposibil de rezolvat. Ce ma fac, Doamne?
Privea pierduta pe geamul de la bucataria locuintei sale situata la primul etaj. Ii atrase atentia postarita care ii numara banii de pensie unui vecin de la etajul 4. Batrinul avea se pare pensie mare, ca doar vazuse ea cu ochii ei citi bani primise. Ii strafulgera o idee in minte: ce ar fi daca........
- Buna vecinule! Cind ai timp sa vii pina la noi? Barbatul este plecat la munca in Italia, minti ea,si nu merge priza de la baie. Stiu ca esti un bun electrician. Nu ai putea sa te uiti intr-o zi?
- Sarumina vecina, sigur ca da. Urc doar un pic sa vad despre ce este vorba si apoi voi veni cu sculele.
In 5 secunde batrinul era sus. Ea ii deschise usa sfioasa, sa nu dea banuieli vecinilor. Inchise repede dupa el si ii arata priza.
- Uite, asta nu merge vecinule. Daca ma poti ajuta, am sa te platesc cind iau ajutorul de somaj. Acum nu am bani nici pentru o cafea cu care sa te servesc.
- Dar pare buna priza vecina. Urc acasa sa-mi aduc niste scule si revin sa vedem. Pina vin eu, uite aici bani sa cumperi o punga de cafea si niste zahar. Eu repar, eu fac cinste! spuse batrinul plin de el. Cum sa refuz o cafea de la o vecina asa de faina?
Ea se trezi cu hirtia aia in mina. Batrinul pleca si ea se incalta, lua ceva sumar pe ea si fugi la magazin. Ce sa faca? Batrinul spusese doar sa ia cafea si zahar. Dar copilul nu avea piine. Se gindi pe loc. Cumpara 2 plicuri de cafea si 2 plicuri de zahar. Costau o nimica toata. De diferenta de pret cumpara piine, lapte si isi opri inca diferenta de bani. Ajunsa acasa, puse restul la vedere pe cind vine batrinul. Era dispusa sa faca orice pentru a avea copilul ei ceva de mincare. I s-ar fi oferit batrinului pe tava in schimbul unei sume fie ea si modice. Nimic nu mai avea importanta. Nici viata, nici sentimentele ei. Singra dorinta a ei era sa-i dea de mincare copilului. Cu orice pret!
Veni batrinul cu o gentuta in care avea probabil sculele lui de electrician iesit la pensie. Verifica priza dar nu constata nici un defect. Privi tabloul electric. Nimic.
- Vecina, nu este nici un defect. Esti sigura ca nu a mers priza?
- Mda. Asa stiu, ca nu merge.
Rosi toata. Batrinul o privi cu subinteles. Nu ii fu greu sa-si dea seama ca era o minciuna. Intelese repede si motivul. Casa era monumentul saraciei. Se vedea si din avion asta. Cafeaua insa era gata. Se asezara pe cele doua fotolii din living. Ea era rusinata si nu indraznea sa scoata o vorba macar.
- Vecina, eu sint om batrin si am trecut prin multe in viata mea. Sa stii ca inteleg situatia ta. O vad cu ochii mei. Am trecut si eu de multe ori prin situatii dificile. Intotdeauna insa Dumnezeu ne sare in ajutor. Hai sa lasam cafeaua sa se raceasca un pic si sa mergem sa facem niste cumparaturi.
Ea a inebunit pe loc. Nu-i venea sa creada. Intr-o clipa a fost gata de plecare. Iesira amindoi. Batrinul fusese mai mult decit generos. Abia au putut cara plasele pline pina acasa. Dupa care batrinul se scuza.
- Am de rezolvat niste probleme draga mea.
- Pai si cafeaua?
- Daca o sa ai placere, invita-ma mai tirziu sau alta data. Acum pregateste ceva de mincare pentru copil, ca vine imediat de la scoala. Voi onora insa oricind invitatia ta de a bea o cafea impreuna. Va fi bucuria mea. La revedere.
Ea ramase tintuita locului. Inca nu-si revenea. Oare visa? Privi plasele inca pline. Nu se poate asa ceva. Ii multumi din ochi batrinului. Acesta intelese si pleca grabit spre ale lui.
Ea era sigura ca tocmai petrecea cea mai fericita zi din viata sa. Un asemenea om, mai rar. Sa-i dea Dumnezeu sanatate!
Facu de mincare, a pus la spalat. A sters, a facut bec in casa. Frigiderul era din nou in priza, camara era indestulata. Copilul minca pe saturate si ea radia de fericire. Multumesc Doamne! Copilu iesi afara la joaca si ea ramase ingindurata la norocul de azi. Fereastra era deschisa permanent. Trebuia sa il vada pe batrin. O cafea merita cu prisosinta. Il zari intr-un tirziu.
- Cafeau s-a racit vecinule. Dar pot sa o incalzesc cit ai clipi.
Se infatisa batrinul la usa si isi ceru cafeluta lui. Ramase uimit de cum arata casa. Era o placere sa bei o cafea in astfel de casa. Batrinul se chinuia sa scoata din buzunar niste hirtii pe care le tot citea si recitea. O strafulgera sira spinarii cind batrinul ii inmina chitantele de la gaz, curent, apa si gunoi. Batrinul achitase tot. Ea nu mai avea nici o datorie. Ramase perplexa. Nu mai avea aer si nu se mai putea misca. Voia sa spuna ceva, sa multumeasca, dar prima reactie a fost sa plinga in hohote. Nu era adevarat. Ii depasise orice asteptare batrinul. Mai mult, acesta ii spuse ca nu se trata de un imprumut. Era cadoul lui. Si este destul daca stie Dumnezeu. Batrinul se ridica de pe fotoliu si se apropie de ea, linistindu-i hohotele de plins. O mingiia tandru pe par si pe obraji. Ea se scuza, pleca la baie si se spala pe fata. Imaginea batrinului nu o parasea nici un moment. Rasuci cheia in usa si se apropie de batrin. Isi ineca inca odata tendinta de a plinge. Era prea mult. Trebuia sa il rasplateasca pe batrin. Nu avea cu ce. Doar cu feminitatea ei. Niciodata in viata ei nu stiuse alt om in patul ei, cu exceptia celui care ii era barbat inca, tatal copilului ei. Acum era gata insa sa i se ofere pe tava batrinului. Si nu numai acum. Oricind va dori el. Il prinse cu palmele de obraji si il saruta. El nu realiza momentul. Nu deslusea nimic din acest sarut. Ea nu era tipul de femeie care sa se ofere unui barbat. Asta o stia tot blocul in care locuiau. Ea ii baga limba in gura si incepu sa-l sarute insistent. Batrinul era contrariat total. Daca nu ar fi cunoscut-o, ar fi avut curaj. Asa insa? Instinctul de mascul insa nu stia carte. Raspunse la sarut si se impinse fara voia lui spre ea, stringind-o in brate. Ea raspunse in acelasi mod, spre nedumerirea batrinului. El devenise convulsionat de-a binelea. Femeia asta de 26 de ani, frumoasa, cu titele astea mari, este gata sa i se ofere? Lui, un batrin de 61 de ani? Observa insa ca femeia depunea pasiune in ceea ce facea. Nu mima, nu facea teatru. Incepuse sa o simta excitata. Lui, dupa multe luni de zile i se scula madularul. Era bine sa il simta asa, ii placea. Femeia ii... |
 |
|
|
|
|
|
|
