Am cateva scrieri mai vechi, ale mele nu copiate, si m-am decis sa le vad valoarea, asa ca, pentru feedback, postez un fragment din una...
Sambata seara. Imi beau berea fara graba. Am privirea pierduta si sunt singur la masa, in barul in care am intrat dintr-o doara. Sunt la zeci de kilometri de casa, nu cunosc pe nimeni in micul oras in care masina mea si-a dat obstescul sfarsit, fara nicio explicatie. Sunt blocat aici pana luni. Sper sa gasesc un hotel,cel putin, cu un pat si un dus. Ma uit in jur si iti surprind privirea care ma cantareste. Nu ai mai mult de 17 ani si ma intreb ce cauti acolo, singura… Ne privim cateva secunde… Sunt obosit si nu am chef de fetiscane care vor sa le oferi de baut. Nu te mai privesc, dar stiu ca tu o faci in continuare. Incerc sa ma gandesc la altceva, dar nu pot. Iti simt ochii cum imi sfredelesc spatele. Ma intorc si iti surprind zambetul abia schitat. Ai ochii superbi, desi putin tristi… Lucesc straniu in lumina scazuta a localului. Esti frumoasa. Si sti asta… Ochii altor baieti, mai apropiati ca varsta de tine, te urmaresc… La naiba… si tu ma privesti pe mine, care am varsta tatalui tau. Imi zimbesti din nou si iti vad dintii de un alb imaculat. Esti o adevarata opera de arta. Te admir cateva clipe. Imi placi, dar ceva ma inhiba. Nu este diferenta de varsta. Cred ca nu imi plac relatiile pasagere… Continui sa beau berea iar tu continui sa zambesti. Hotarasc sa te ignor… trebuie sa gasesc blestematul de hotel, sa fac un dus, sa ma odihnesc. Te ridici de la masa si pornesti spre iesire. Inima imi bate accelerat. Pleci si nu mai pot bucura de chipul tau… Treci pe langa masa mea si ma atingi usor… Iti simt parfumul discret, simt feromonii pe care ii emani. Ai parul lung. Ma inchipui ratacindu-mi mainile prin el. Te departezi si nu schitez nici un gest. Sunt blocat… Brusc te intorci si ma privesti dezamagita. Vrei sa te opresc, sa nu pleci. Ochii tai ma implora sa fac asta. Incerc un zambet, care nu cred ca iese asa cum as fi dorit, dar te retine pret de cateva clipe. Ma ridic si trag un scaun, invitandu-te sa te asezi. Ramai pe loc, putin speriata. Si eu sunt dezorientat. Este o situatie pe care trebuie sa o depasesc repede. Nu vreau sa par agresiv, dar vreau sa te pastrez langa mine, sa te mai privesc… Situatia pare fara iesire – tu privindu-ma, iar eu, cu zambetul acela pe jumatate tamp, asteptandu-te. Nu esti tipul de fata care sa astepte un pahar oferit de cineva, te-ai fi asezat de mult. Toata lumea este cu privirile atintite pe scena in care doua personaje par a fi-nghetate. Imi aud vocea care te invita sa iei loc. Eu sunt cel care a vorbit, dar fara sa ma controlez… Stiu ca daca mai dureaza mult momentul, pleci. Incet, te misti spre mine. Esti speriata si indecisa, dar te asezi pe scaunul pe care ti l-am oferit. Nu stiu daca a mai facut cineva asa ceva pentru tine. Suntem din alte generatii… Ma asez si te privesc in continuare. Te relaxezi putin si, din animalutul speriat, redevii fascinanta. Ochii incep sa tradeze faptul ca te-ai linistit, respiratia nu iti mai este sacadata. Incerc sa imi aduc aminte cateva franturi de conversatie din tinerete ca sa destind atmosfera. Taci. Te intreb ce mai faci… Zambesti din nou, dar nu-mi raspunzi. Nu este de ajuns, trebuie sa destind atmosfera mai mult. Astepti sa fi condusa, sa primesti altceva decat iti ofera cei de varsta ta. Ai vrut sa te joci si vezi ca jocul a devenit serios. Esti curioasa. Iti insirui cateva cuvinte care nu spun nimic. Continui sa nu vorbesti si sa ramai frumoasa… Imi privesti buzele care continua sa bata campii. Simt ca ma blochez nevazand nicio reactie din partea ta. Simti asta si faci cateva semne cu mainile. Deodata inteleg multe – este limbajul mimico-gestual. Nu ma auzi si nu o sa auzi pe nimeni, niciodata. De aceea esti singura si ai privirea aceea trista. Brusc, ma cuprinde o stare pe care nu o pot defini exact – stiu ca nu vrei sa te umilesc fiindu-mi mila de tine de aceea simt nevoia sa ta tratez ca pe o persoana normala. Iti zambesc incurcat si incerc sa gasesc o cale de comunicare. Intelegi asta si te relaxezi total. Mi se schimba atitudinea total, devin protector, nu te mai privesc ca pe o femeie pe care o pot poseda, iar tu simti asta. Ochii ti se afunda mai mult in tristete… Vrei sa fi doar frumoasa, iar eu iti rapesc asta cu atitudinea mea. Zambetul iti dispare, iar privirea incepe sa ma evite. Te-am dezamagit si vrei sa pleci. Simt asta si te prind de mana. Este o atingere care vreau sa te convinga sa ramai, sa nu fie brutala, sa exprime ceva erotism. Ma privesti din nou, dar nu mai zambesti. Ochii tai exprima altceva. Ma strangi de mana si imi dai de inteles ca vrei sa pleci de acolo, ca nu te mai simti bine in bar. Ne ridicam si iesim. De la prima privire pe care am schimbat-o nu au trecut mai mult de 10 minute. Afara este racoare, iar tu esti imbracata doar cu o bluza usoara. Iti pun jacheta mea pe umeri. Mergem pe strazi tinandu-ne de mana; ma simt din nou ca in liceu, ca atun... |
