|
|
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro | Are sa fie una din acele nopti... | Autor : Amon_Ra - 2020-04-17 Citita de 3164 ori - Nota 7.73 (26 voturi) | | | Impinge cu un gest teancul voluminos de documente din fata lui, se uita absent la ceas iar apoi priveste pe geam. De pe partea cealalta a peretelui complet din sticla, luminile orasului incep sa licareasca mai tare, iar zgomotul traficului incepe se se estompeze. Undeva murmura usor jazzul lui Chet Baker. Aerul care intra prin geamul deschis incepe in sfarsit sa fie racoros. Pe monitorul deschis se vede o aglomerare aparent aleatorie de grafice si cifre iar iconita emailului afiseaza nepasatoare un cerculet rosu in interiorul careia este un numar format din doua cifre. Langa vraful stufos de documente tocmai indepartat, mai stau inca doua dosare indecent de rubensiene.
O sa fie din nou genul acela de noapte... Isi scoate ochelarii, ii pune pe birou cu un gest absent si isi maseaza usor fruntea. Apoi se lasa pe spatarul scaunului lat din piele si inchide ochii respirand controlat. Va trebui sa o sune pe A sa-i spuna ca si azi va trebui sa intarzie. Nu, nu stie exact cat. Da, vine direct acasa apoi si cat poate de repede. Pune mana reticent pe telefon, se ridica si incepe sa se plimbe prin birou cautand cu miscari obosite numarul in contacte. Cateva minute si cateva tipete mai tarziu, inchide apelul, se indreapta catre sertarul cu analgezice, ia apoi un pahar mare cu apa si pilula moale rosie pe care o tine in fata ochilor si zice "Why oh why, didnt I take the blue pill" gandindu-se la o secventa dintr-un film al anilor 2000 si chicotind incet. Zvacnetul din tamplele lui este inca suportabil. "De ce mi-a trebuit mie un birou mare intr-o cladire inalta cu pereti de sticla, in loc sa ma duc in munti si sa cresc capre sau mai stiu eu ce. Ne intrecem ca idiotii sprintand catre marginea prapastiei in loc sa stam o secunda sa admiram cascada din stanga haului".
Intre ei desigur, lucrurile nu au fost mereu asa. Dar de o perioada erau asa. A nu era o femeie neatragatoare. Avea parul lung si cret, ochi verzi si un corp corect, cu un fund generos dozat. II lipsea insa caldura de la inceput. Intelegerea, rabdarea. Si mai trist este ca de acum rabdarea ii lipsea si lui. Autocontrolul si calmul cu care se mandrea inainte zburase cumva pe fereastra. Acum doi sau trei ani nu ai fi auzit ton ridicat din partea lui. Ura confruntarile si certurile, iar tipetele il scoteau din minti. A, da, si mai era desigur o problema... Abordarea ei cand venea vorba de sexualitate era sa zicem... ultraconventionala. Nu doar ca nu se punea problema sa ofere oral, dar nici nu accepta sa primeasca. Nici nu se punea problema de alte chestiuni mai... speciale. La inceput a decis ca asta e, va trebui sa treaca peste aspectul asta si si-a asumat decizia cum a putut mai bine. Dar trecusera opt ani si privind in jur isi dadea seama ca situatia lor e mai degraba o exceptie decat un caz general.
In birou se lasase linistea iar el trebuia sa-si intrerupa reveria. Situatia era cum era si deocamdata nu se putea concentra pe asta. Trebuia sa lucreze. Colegii lui erau acasa, cladirea era goala de mai bine de dpua ore, doar in biroul alaturat mai era N, asistenta lui. Daca sotia lui era o femeie frumoasa la modul conventional, N in schimb era de o frumusete aparte. Avea o privire extrem de inteligenta si niste ochi superbi albastri, parul lung si negru ca pacatul, o pereche de buze carnoase pe care le dadea uneori cu gloss. Picioare lungi si suple cu piele mereu fina pe sub care muschii pareau tari ca otelul, un fund lucrat si o talie subtire, sportiva. Sanii se ghiceau de obicei pe sub camasile impecabil croite pe care le purta si chiar daca nu erau mari, rotunjimea lor era desavarsita. Nu putine erau serile cand doar ei doi ramaneau la birou iar relatia lor colegiala era dintre cele mai placute. Fata era harnica, foarte inteligenta si organizata lucru care il ajuta foarte mult si cel mai important, parea ca mereu are o vorba buna si un zambet de oferit.
--N, de ce mai esti inca aici?
N isi ivi capul pe dupa usa, zambi cu toti dintii si oarecum incurcata ii raspunse:
--Pai, am vazut ca tu ai ramas, iar eu mai aveam de terminat cateva situatii si de printat un acord de confidentialitate cu noul nostru partener pe care voiam sa ti-l dau la semnat maine dimineata.
--Multumesc N, dar mai este timp pentru asta, abia astazi am finalizat discutiile si tu nu trebuie sa ramai la birou doar pentru ca sunt si eu aici. Chiar daca lucram impreuna nu inseamna ca trebuie sa-ti pierzi serile din cauza mea.
In timp ce ii raspunde, N intra usurel in biroul lui. Deja i se simte parfumul si astazi arata absolut tulburator. Poarta o camasa alba, foarte foarte discret transparenta, usor decoltata, stransa in talie, o fusta care se termina cu o palma deasupra genunchilor punandu-i in valoare gambele lucrate si tocuri destul de inalte. Desi nu e prima oara cand o vede astazi, abia acum o observa cu adevarat. Ramane cateva secunde bune pierdut observand-o iar N bineinteles ca isi da seama de cum este privita asa ca rupe tacerea spunand:
--Stiu dar... Maine ai acea intalnire la ora 10 si voiam sa te scap de grija asta mai intai ca sa te poti concentra pe noul contract. Si oricum nu e ca si cum as avea alte planuri in seara asta. Roseste usor si continua. In plus, timpul petrecut aici (se fastaceste putin si adauga incet) cu tine... nu e deloc neplacut. Imi place jobul meu iar tu esti un manager foarte priceput de la care incerc sa fur cat mai multe.
Ii ofera apoi un zambet dulce iar el se uita in ochii ei si ofteaza abia perceptibil. Isi pune ochelarii din nou pe masa apoi isi maseaza fruntea inchizand ochii pentru o secunda. Ea se apropie de birou fara ca el sa remarce si ii pune mana abia atingandu-l, pe umar.
--Iarta-ma, dar nu am putut sa nu aud conversatia ta de mai devreme. Vorbeai destul de tare si... Imi pare rau ca lucrurile nu merg asa de bine intre tine si A. Stiu ca iti este greu si incerc sa te ajut atat cat pot, macar prin atributiile pe care le am aici. M...mi-ar placea sa pot face mai mult.
El se uita din nou in sus catre ochii ei si nu vede in ei decat empatie si caldura... lucruri pe care demult nu le-a mai vazut in ochii unei femei, adresate lui si parca i se pare chiar ca vede si ceva mai mult. Ofteaza mai tare de data asta si ii raspunde:
--Multumesc N, esti tare draguta. Ai facut deja prea multe si e placut sa stiu ca ma pot baza atat de mult pe tine. Mi-e teama ca responsabilitatea mai multor sarcini care nu iti reveneau tie au picat mai mult pe tine in ultima perioada iar asta nu e nicidecum drept.
--Nu a fost prea mult. Si mi-a facut placere sa pot ajuta. Chiar invat mult de la tine si vreau sa te poti baza pe mine si pe viitor, zise ea cu glas scazut.
Mana ei era in continuare pe umarul lui, abia atingandu-l dar lui I se parea ca degetele ei ardeau. Atat de multa incordare, acumulata in atat de mult timp il faceau sa creada ca mai are un pas pana isi pierde controlul. Iar cumva dupa felul in care ea il privirea, parea ca este constienta de asta. Dar mana ii ramanea pe umar...
--Ma... ma vei lasa sa te ajut in continuare? - intreba ea cu un tremur in voce in timp ce mana de pe umarul lui il strangea acum usor.
Parfumul ei se simte acum foarte distinct si deodata parca toata oboseala acumulata de atata vreme ii rupe barierele autocontrolului de care se agatase. Isi da seama ca este in mainile ei, daca ea va face un pas, nu va mai avea puterea sa o opreasca. Nu astazi. Nu dupa atat de mult timp. Nu acum, cand ea arata atat de bine, miroase atat de atragator si ii vorbeste atat de frumos. Nu dupa atat de mult stres atat acasa cat si la birou. Simte ca nu mai poate. Ca este la capatul rabdarii. Ridica ochii asupra ei o priveste direct si ii raspunde cu glas scazut:
--Te voi lasa.... Cred ca am mai multa nevoie decat mi-ar placea sa recunosc de ajutorul tau, N.
Mana ei urca usor catre parul lui, apoi isi trece incet degetele prin el. El inchide ochii. Bariera a fost spulberata. Este pierdut. Degetele ei sunt parca incarcate cu electricitate. El lasa capul pe spate iar ea vine acum langa el si isi plimba si cealalta mana prin parul lui. Senzatia este atat de placuta... Mainile ei sunt racoroase, parfumul ei incantator, jazzul care se aude completeaza perfect atmosfera. N, incepe apoi sa-i maseze umerii, strangand cu o forta nebanuita muschii incordati. Dupa cateva secunde el se simte mai relaxat decat isi aminteste sa fi fost in ultima luna. Apoi mainile ei coboara catre nasturii camasii din care desface 3 apoi isi strecoara palmele pe dedesubt si ii atinge pieptul. Fata ei este acum foarte aproape de a lui si el ii aude respiratia accelerata. Deschide ochii si intoarce privirea catre ea. Pieptul ii tresalta acum iar materialul camasii se intindea pe formele ei. E atat de frumoasa. Iar in ochii ei putea citi doar nevoie de a-l alina, de a-l ajuta. De mult nu mai simtise ce simtea acum. Ii ia mainile de pe pieptul lui, o trece in fata scaunului si o pune in poala lui. O saruta. Ea il saruta inapoi. Buzele ei roz pal, fara ruj, sunt atat de moi. Limba ei are gustul capsunilor dulci culese in cea mai calduroasa zi a verii. Dintii ei albi sclipesc cand zambeste cu incantare cand se desprind din sarut.
--De atat de mult timp vreau sa fac asta, spune N. Nu credeam ca o sa mai am vreodata ocazia. In fiecare zi te vad lucrand atat de concentrat la biroul tau, iar eu incerc din rasputeri sa ma abtin din a-mi imagina cum ar fi sa ma chemi la tine in birou, sa ma ridici in brate si sa ma saruti fara un cuvant.
El ii apasa buzele cu un nou sarut, de asta mai apasat iar ea il apuca de gat si isi apasa si mai tare buzele pe ale lui. Amandoi respira acum precipitat, atractia dintre ei este absolut magnetica, iar hainele incep usor sa-si gaseasca loc pe podea. Camasile sunt deja jos iar N este acum in genunchi in fata lui desfacand cureaua, iar apoi fermoarul pantalonilor.
--Ce faci? intreaba el cu ochii mariti tremurand de placere.
Ea isi pune degetul aratator la buze zambind naucitor iar peste o secunda el este complet dezbracat. Isi pune din nou mainile pe pieptul lui, apoi coboara spre abdomen si apoi continua sa coboare in ti... |
|
|
|
|
|
|