Doi pe o banca
Am terminat cursurile si pe azi... e a doua zi când sunt aici în Bucuresti si urmeaza o noua seara plictisitoare, de unul singur. Mai bine as merge sa ma plimb prin parc, prin Cismigiu, e asa aproape si înca e prea cald si prea devreme sa ma retrag la hotel...
Merg încet pe alee, lânga lac, când deodata, ridicându-mi privirea, vad mai departe o fata care parca ar vrea sa se uite mai atenta la mine, parca n-ar vrea... Chipul ei îmi este cu siguranta cunoscut! Ce saracia, ma... nu poate fi ea! Desi, de ce se uita asa mirata si nehotarâta!? Io ma duc spre ea, ca doar îmi cer scuze daca-i o confuzie...
...
Erai tu, venita tot la ceva curs! Ce întâmplare... Acum ne plimbam încet unul lânga altul si vorbim prostii. Vremea am fumat-o, cursurile... la fel... De fapt, amândoi simtim ca pluteste ceva în aer, categoric exista un fluid puternic între noi, însa ne e jena cumva sa facem primul pas. Hai ma, ia-o frumos de mâna, parca esti un adolescent emotionat. Dupa tot ce-ati vorbit pe net... ce jena, ma, ce jena ai !?... Gata, am îndraznit si uite, n-am patit nimic, ba chiar zâmbesti. Ne-am oprit amândoi, tinându-ne de mâna. Suntem cam rosii în obraji, cred ca ne gândim la acelasi lucru, e pe cale sa se întâmple ceva frumos si emotiile fiecaruia sunt mari, tangibile, aproape ca le putem simti forma materiala. Desi mi-e greu sa-mi înving timiditatea nu stii, dar de fapt sunt penibil de timid te privesc direct în ochi. Nevoia e mai puternica decât retinerea, îti cuprind capul în mâini si te mângâi pe obraji usor, ca o parere. Îsi trasez conturul buzelor cu buricul degetului, suflând încet o boare pe ele... apoi nu ma pot abtine, cobor putin capul si buzele mele iau locul degetelor. Ce moale esti... limba îmi tâsneste instinctiv si acum e rândul ei sa se plimbe încet... mmm, ce gust divin... Cred ca nu mai rezist mult si am sa devin mai îndraznet, simt o nevoie imperioasa pentru un contact mai profund dintre buzele si limbile noastre! Nu te opui, cred ca vibram la fel. Te iau usor în brate si te lipesc de mine... la naiba, hainele astea, e vara, caldura mare, de ce mai trebuie oamenii sa se îmbrace chiar daca sumar!? Doar ca sa nu-ti simt pielea lipita de a mea? Ne sarutam cu pofta, lung, nu se mai termina. Tare mai esti voluptoasa! Daca nu te opresti eu în orice caz nu pot am sa ma topesc aici. Începe sa ma cuprinda fierbinteala si parfumul pe care l-ai folosit sau acesta e oare parfumul pieii si al buzelor tale nu face decât sa ma cufunde în neant si mai tare. Îti simt sfârcurile împungându-ma prin sutien si bluza asta subtire a ta. Gata, nu mai rezist, trebuie sa le frec usor... îti desfac sutienul si îl iau usor, pe neobservate. Cu podul palmelor încerc sa fac cercuri pe sfârcurile tale, dar esti prea lipita de mine. Te întorc cu spatele si da, acum pot sa te mângâi, sa ma joc cuprinzându-ti sfârcurile cu degetele, tragând usor, apasând usor, apoi lovind usor... divin, divin, divin... cred ca nici nu mai avem nevoie de cuvinte, poti simti dorinta mea evidenta împungându-te prin fusta. E întuneric deja si te asez pe banca... cu o miscare usoara îti scot parerea aia de slip... s-a umezit complet de-acum, ma doresti tot mai mult! Hmm.. aici în parc!? Îmi cufund buzele în parul tau pubian, în timp ce degetele continua sa se joace cu sânii tai... sfârcurile sunt uriase acum, tari si minunate. Te mângâi cu buzele pe labii... te-ai desfacut toata ca sa-mi primesti limba si o misc putin mai sus... divin. Am gasit punctul în care pot sa mi-o rotesc cu miscari circulare, apoi scurt, în sus si-n jos si iar miscari circulare si iar în sus si-n jos... acum lent si abia atingând muntele... mult timp. Scâncesti de p... |
Cismigiu
