Am curatat banca de roua diminetii dar nu te-ai asezat. Ai plecat dupa o sampanie pentru ziua mea, apoi m-ai grabit sa ajungem in umbra jaluzelelor, in intimitatea camerei. O cunosteam deja ca suprafata si atmosfera, acolo ne-am culcat prima data. Amintirile inca ne ardeau pe obraj cand ai desfacut sampania, sarind dopul pana la tavan si spuma pe langa pahare. Rasul nostru avea o voce cristalina ca si izvoarele de munte.
M-ai mangaiat si mi-ai posedat buzele cu o foame tinuta de multa vreme sub control. Sarutul tau avea gust de sampanie dar si de iarba abia rasarita. Te-am sorbit cu limba, care se juca in jurul gurii tale, apoi iti matura saliva de pe dantura, vroiam sa te posed si eu, in detaliile tale, care sa lase urme grele in amintiri. Era prea cald in camera, si din greseala, tu, in loc sa inchizi caloriferul, i-ai dat drumul mai tare, pana nu mi-am pus si eu mana pentru constatare. Ne scaldam in aburi transpirati peste masura. M-as fi dezbracat din prima dar nu se cuvenea, stiam ca ai tu placerea asta sa ma dezvelesti de hainele civilizatiei.
Propunerea ta, insa, ne-a salvat la timp, hai sa facem un dus rece!
Impreuna? Sigur. Mi-a convenit. De data asta m-am dezbracat rapid, era pentru o cauza nobila. Apoi m-am pierdut intre picatelele de apa care straluceau ademenitor pe fiecare fir de par de pe pieptul si abdomenul tau. Nu stiam pe care s-o sting, pe care s-o culeg sau s-o absorb. Am pornit in lupta contra cronometru, care se desfasura in termenii tai. Era o consonanta elaborata dintre doua fiinte in acelasi spatiu, care promitea vin rosu dupa imbaiere, ca doar sampania, in mare parte, a curs pe langa pahare.
Sorbeai vinul rosu cu adulmecare, in timp ce eu, nerabdatoare, am dat la o parte perdeau dintre ferestrele noastre deschise, si te pupam cu gustul vinului rosu de pe buzele tale. Doamne, ce gust bun aveai si ce ademenitor imi pareai! Aruncand halatul pe covor, stateai nud in fata mea, care mai vroiam sa beau din paharul tau cu licoarea rosie, si mai beam, in timp ce ma uitam la mica ta faptura care iesea din tine... si era vie... tot mai vie...si se umfla in vazul meu de ochi verzi... tineam paharul in mana, privirea pe pantecul tau, acaparator, iar cu cealalta mana, nu rezistam sa n-o iau in palma nuieaua ta teapana...
Mi-am asezat paharul pe masa, halatul lasandu-l desfacut din cauza aburilor de iubire, apoi ti-am cuprins nuiaua cu amandoua maini abia spalate si ti-am soptit ceva, de genul: asta-i pula ta, uite cat e de energica... uita ca e vie... toata-i a ta, m-ai asigurat printr-un raspuns oarecum rusinat sau cel putin pierdut in senzatii neasteptate...iar eu nu incetam sa ma satur de ea si sa-ti reamintesc ca sunt sub impresia unei imagini: pulica ta...recunosc, am zis, si asa vroiam sa te alint si s-o alint, luand-o in gura, intre peretii calzi si catifelati ai cavitatii bucale iar pulica ta crestea ca o paine calda pana la marimea pulii... si am reusit sa intregesc clipa cu impresiile mele cele mai reale, in palma mea crestea pulica tot mai mare iar placerea in raport cu ea, pana unul dintre noi, adica tu te-ai hotarat sa schimbi directia... hai sa ti-o bag, vrei?
Unde?, te-am intrebat insistenta, fiind stimulata de sampanie, apoi de un pahar inalt de vin rosu. Acolo, la tine...mi-ai spus un pic stanjenit, pana cand am insistat si mi-ai dat raspunsul asteptat: acolo, in pizda ta... Cum ai zis?, te chinuiam de dragul placerii de moment, iar tu ai repetat cu aceeasi stanjeneala dar cu o supunere dragastoasa: acolo, in pizda... |
