Cine ar fi zis de ea că face ce face?
Se angajase la Consiliul Judetean prin ianuarie, la arhivă.
O fată șatenă, înăltuță, slabă, cu ochi frumoși.
Dar cam banală, însă mîini și picioare foarte delicate.
Se aflase că avea 27 ani și că e văduvă. Și sectantă, Iehovistă.
Era mereu destul de urîcioasă cu colegii. Nu zîmbea niciodată.
Soțul îi fusese ucis de un camion. Și o luase razna, se pare.
Arhiva CJ-ului era un fel de beci mare, la demisol, cu niște ferestre mici lîngă tavan, veșnic luminat cu neoane, plin de rafturi cu dosare.
Camera mare dădea într-o cameră mică care era biroul domnișoarei.
Mirosea acolo a hîrtie veche și a parfum de crini, de la domnișoara Madeleine.
Primul care a descoperit nevoile ei sexuale a fost domnul Mikloș, arhitectul-șef.
Un bărbat de 45 ani, încă suplu. Familist.
Se făcuse mai. Ea venea la birou foarte devreme, pe la 6 dimineata.
Și uite așa, într-o dimineață devreme domnul Mikloș merse la domnișoara de la arhivă, să caute un dosar. Clădirea era pustie.
Domnișoara Madeleine stătea la birou și bifa nișe fișe.
Mirosea a crini. Domnișoara era ceva mai machiată ca de obicei și își ridicase părul des într-un coc șic.
În primele minute, totul se petrecuse oficial. El o rugase să i găseasca niște dosare cu planșe, și ea se conformase. Adusese trei dosare, morocănoasă ca de obicei.
Dar cînd să iasă, ea îl privise ciudat cu ochii ei mari, fix.
După care domnișoara murmură, cu ochii în ai lui:
”Domnule Mikloș... Ăăăă... E foarte devreme. Mă gîndeam... Nu v-ar plăcea să vă mîngîi?”.
Arhitectul crezu că nu aude bine. Înghiți saliva. Căscă ochi.
”Ați zis ceva?”
Ea își drese vocea, care cam tremura. Avea ochii mari de tot, și era parcă încruntată.
”Am zis, vreți să vă mîngîi? Ca o femeie?”.
Și în aceeași clipă drăguța domnișoară Madeleine făcu în aer, cu mîna ei mică strînsă pumn, gestul masturbării masculine. Privind fix și calmă către el.
Mikloș simți că e sufocă.
”Domnișoară... ce?... Cum?? Eu... Dar... Nu... adică... eu sunt însurat și nu se cade să...”
Domnișoara Madeleine îl privea acum încordată, îi vedea cum pieptul îi tresaltă, în ritmul respirației cam accelerate. Pufni.
”Și ce dacă sunteti însurat? Mie îmi place de patru luni de dumneavoastră. Și eu vreau să fac ce am zis tocmai pentru că aveți soție și familie. Nu va ști nimeni. Am nevoie de asta. O foarte mare nevoie. Și e cea mai mare plăcere de bărbat, știu eu.”
Domnișoara Madeleine nu mai așteptă confirmarea lui - se duse repejoe, cu mers elastic, la ușa subsolului și o încuie din ială. Apoi reveni iute în birou unde Mikloș dîrdîia ca un om bolnav, străbătut de niște plăceri enorme. Se așeză calmă pe fotoliu.
”Hai, acum veniți lîngă mine și... dezveliți-vă. Că nu mai pot. Ați făcut duș?”
Avea ochi rugători dilatați, și gîfîia ușor.
Arhitectul simți cum la pîntecul i se aprinde o erecție cum nu mai avusese de la douăzeci de ani. Abandonă orice jenă.
Gemu gros cînd ea personal începu să-i desfacă prohabul, apoi icni puternic cînd ciudata domnișoară Madeleine însăși, nerăbdătoare și decisă, îi trase jos pantalonii, laolaltă cu boxerii.
Eliberînd un mădular gros și mare, care zvîcni afară către ea, ca un animal ciudat și nedumerit. Plin de vene.
Exhibat, Mikloș icnea de plăceri enorme.
Imediat domnișoara Madeleine scoase un mare oftat de plăcere dinaintea drugului de carne... Deodată nu mai fu ursuză - privi organul lui drăgăstoasă, ca pe un cățel... apoi deîndată începu să adulmece penisul lui Mikloș, cu ochii închiși, cu mici suspine de plăcere.
”Mmmm... parfum Beckham...”
Parfumul Beckham pe care arhitectul îl primise de la soțioara lui.
Apoi ea îl apucă atentă cu două degete și începu să-și frece delicat obrajii, gura și bărbia de glandul umflat ca o prună. Din care deja ieșeau stropi de pre-ejaculat.
Omul se scutură, atins de pielea ei catifelată. Nicio femeie nu-i făcuse așa.
În el jena se amesteca cu o plăcere monstruoasă.
”Domnișoarăăăă... Văăăleeeuu...”
De la atingerile alea mădularul i se făcuse enorm, arcuit în sus.
Apoi domnișoara Madeleine îl trase mai aproape, astfel incat mădularul să fie deasupra biroului, apoi puse o foate de hîrtie pe birou, fix sub mădular.
Ea îl privi iar. În ochi avea sclipiri ciudate.
”Știu că e imoral.... dar mă excită să pup pule care aparțin altor femei... Și acum, domnule dragă... eu o voi pupa ușooor... ușooor... fără mîini.... și din dumneavoastră repejor vor țîșni jeturile alea care mă fac fericită, da?...”
Zis și făcut: domnișoara Madeleine se aplecă și începu să pupe ușor marele penis, mozolind umed glandul la vîrf, unde e mai mare plăcerea de bărbat.
Arhitectul prinse să geamă, ca un grohăit... străbătut de plăceri insuportabile.
În subsol li se auzeau doar respirațiile gîfîite, și țocăitul moale al gurii domnișoarei care mozolea și lingea cu mare nesaț penisul străin. Fără mîini.
Deasupra, stins, se auzea vuietul străzii. Și tocurile colegilor care veneau la serviciu.
Mikloș se cutremura tor că vedea limba domnișoarei, umedă și mică și roz, fluturînd iute peste glandul său. Plăcerea dată de gura străina care îi făcea așa ceva trimitea mari fiori în vintrele arhitectului, ș... |
