|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |  Fantezie abstinenta | Autor : aranel - 2017-09-10
Citita de 7546 ori - Nota 8.03 (36 voturi) | | | E tarziu. Sunt obosita si vreau sa ajung acasa. Ca de fiecare data cand nu am chef sa fiu pe strada, blestem inexistenta teleportarii. As fi vrut ca cercetatorii cei primitori de premii Nobel cu bratele deschise sa lase glumele si sa se apuce de treaba in privinta asta. Odata si odata poate se va ridica un lenes dintre ei si, in incercarile lui disperate de a-si transporta trupul dintr-un loc confortabil in altul, va reusi sa puna cap la cap principiile relativitatii si sa creeze ceea ce, pentru multi bolnavi de LnA, ar fi suprema inventie a umanitatii.
Cu aceste ganduri de incurajare fata de niste necunoscuti de care depinde confortul meu fizic, ma indrept spre casa. E intuneric deja de cateva ore, dar imi place. Luminile de pe stalpi imi ofera minimul de siguranta necesar pentru a nu intra in obisnuita panica provocata de intuneric. E liniste si pot sa-mi ascult sunetul pantofilor pe asfalt. E un sunet infundat, dulce, ca o lovitura ritmica a unui ciocan pneumatic din lada cu jucarii din copilarie. Fumez pasind si mainile imi flutura asemeni unei balerine. Stiu ca sunt ridicola, dar imi place unduirea incheieturilor. Ma linisteste, cred, dar mai degraba imi lasa falsa impresie de gratie care mi-a lipsit toata viata. Nu sunt supla, niciodata nu am fost, dar, desi nu mi-a pasat niciodata de constructia corpului meu, m-am bizuit mereu pe el si pe siguranta pe care mi-au oferit-o un sistem imunitar superior multora si pe niste forte fizice mai mult banuite decat testate sau oricum foarte rar testate.
Mai am putin pana ajung "acasa" si deja intrevad aburii iesind din baia fierbinte, spuma la care se uita candva pisoiul meu atat de curios, prosoapele reci si patul. Nu voi mai deschide calculatorul in seara aceasta. Sunt mult prea obosita sa stau pe net. Dupa baie, ma voi duce direct in pat, infasurata in prosop, si voi adormi. Imi simt deja greutatea corpului pe cearsafurile reci si perna moale in care se afunda un cap atat de obosit (intristat?). Ajung la scara. Arunc tigara si scot cheile. Mereu m-am intrebat daca e vreun nebun pe undeva care, vazand acest gest nu tocmai discret, s-ar gandi ca sunt singura acasa si vulnerabila prin aceasta. Dar nu am surprins nicio privire bizara. Niciodata. Cu atat mai putin acum cand nu e nimeni pe strada.
Ma indrept spre lift si simt cum ma infiorez. Acelasi fior irational pe care il simt mereu noaptea cand trebuie sa iau liftul. Mi-e spaima stupid de necunoscut, de absurd, de aratari in care nu cred in timpul zilei, dar pe care creierul meu se incapataneaza sa le vada uneori noaptea. In lift nu le-am vazut inca niciodata, dar daca vor aparea in seara asta? Imi imaginez atacul de panica si incercarile disperate de a-mi controla respiratia. Mi-e mai teama de aceasta criza decat de subiectul halucinat in sine. Imi golesc mintea complet de orice element superstitios si deschid usa liftului. Desi iluminat, nu apuc sa reactionez cand doua maini puternice ma trag inauntru apasandu-mi gura si strangandu-mi torsul. Sunt impinsa catre oglinda si, desi vad clar individul care m-a tras inauntru, nu reusesc mental sa inteleg nimic din fizionomia sa. Inteleg doar ca este mai inalt si ca poarta ceva intunecat. Chipul in schimb e gri, sters si lipsit de ochi, nas, gura. Mi-e teama mai mult de acest blocaj al creierului si de efectele secundare decat de situatia in care ma aflu. Imi simt tot sangele scurgandu-se in picioare si ma inmoi. Reusesc sa vad cu ochii mintii o fereastra de internet cu un caesar zambitor, apoi pierd contactul cu realul.
Vad o masina, un copac luminat de faruri si un camp. Un volan pe dreapta si un bloc in constructie, abandonat de mult timp. O suvita bruneta cazand pe o frunte ingusta si puternic ridata, apoi un glas aspru imi spune ceva. Nu inteleg ce spune, dar vad lacrimi alunecand pe obrajii mei. Apoi nimic. Cand deschid in sfarsit ochii, imi simt obrajii in flacari. Sangele a reinceput sa circule si-mi zvacneste dureros vena din frunte (al treilea ochi?). Sunt in pat, "acasa". Lumina veiozei de langa calculator lumineaza camera pustie. O tigara stinsa inca fumega in scrumiera. Incep sa ma nelinistesc. Suvita bruneta incearca sa se combine cu chipul fara trasaturi din lift, dar nu reusesc sa obtin nici un chip familiar. Incep sa calculez riscurile. Daca necunoscutul m-a adus aici si e inca la mine, nu ar putea fi decat in bucatarie sau la baie. In bucatarie nu ar prea avea ce face. Doar nu mi-o face o cafea. Ar trebui atunci sa fie la baie. Din cativa pasi pot fi langa cutitele de pe chiuveta din bucatarie si apoi, as fi in siguranta, relativ. As avea curajul de a cauta cheile si de incerca sa fug. Macar pana la un vecin. Si as putea chiar sa iau si un telefon cu mine. Inima imi bate cu putere in timp ce calculez perspectivele si mi-e groaza de intoarcerea necunoscutului langa mine in timpul executarii planului meu. Mi-e teama sa nu fiu prea slabita sa ma ridic din pat, dar adrenalina imi da puteri titanice.
Dintr-un pas, sunt langa pat. Din alti doi, sunt in bucatarie. La fel ca in cazul blocajului mental din lift, panica ma impiedica acum sa aleg intre cutitele din bucatarie. Ar trebui sa fie unul mare care sa-l sperie, dar doamne! Cum sa ranesc eu un om? Mai degraba m-as taia pe mine decat sa tai pe altul. Sa iau atunci un cutit mai mic, dar cu lama puternica? Nu stiu ce sa fac. Aproape zambesc cand ma autoironizez gandind sa iau o furculita. Nu mai am timp sa analizez. Trebuie sa ma inarmez cu ceva. Poate aparea langa mine din clipa in clipa. Futu-i... Hotaraste-te, fato, odata! Intind mana catre un cutit minuscul, din acela pentru friptura, cu zimti mici si desi, si catre un polonic mai mare. Incep in sfarsit sa respir. Ma simt intr-o relativa siguranta. Acum, unde ar putea fi cheile? In usa de la intrare nu le vad. Le-o fi pus pe frigider? Ma indrept pasind catre frigider si imi simt inima oprindu-se in clipa in care lama ingrozitor de rece a unui cutit imi atinge gatul. Raman nemiscata si astept. Nu indraznesc nici macar sa intorc capul sa il privesc. Imi simt doar mainile moi si obiectele luate pentru a ma apara alunecandu-mi liber din palme. Un zgomot ascutit ma face sa tresar la impactul polonicului cu gresia. Valuri de adrenalina incep sa-mi curga in vene si-mi simt pulsul in lama cutitului care inca imi atinge gatul. Astept revendicarile agresorului si nu stiu daca sa ma astept la perversiuni sexuale sau pur si simplu sa fiu transata. Ma ingrozeste ideea de moarte cand sunt indragostita. Pentru ca simt ca traiesc pentru cineva, nu mai sunt stapana asupra vietii mele sa-mi permit sa-mi fie indiferent daca traiesc sau mor. "Nu este viata mea, domnule", as vrea sa-i spun. "Ti-as fi dat-o, daca mi-ar fi apartinut, dar nu este a mea sa o dau. Nu ai dreptul sa o iei." In loc de aceasta, imi simt buzele muscandu-se pana la sange si privirea incruntata. Nu voi ceda atat de usor!
-Dezbraca-te. In liniste si incet.
Inlemnesc uimita. Totusi e un violator. Hmm... Acestia sunt vulnerabili intr-un anumit moment. Atunci cand vor sa ti-o bage in gura, le poti explica teoria cu reflexul muschilor masticatori in momentul in care craniul iti este strapuns de un cutit. Este singura ocazie de a prelua controlul. Oare in ce film vazusem asta? Si oare chiar functioneaza in viata reala? Mereu am tinut ideea aceasta ca solutie finala intr-un caz urgent. Ar fi bine sa functioneze.
-Dezbraca-te!
A doua oara imi pare usor iritat de lipsa mea de reactie. Hotarasc sa il ascult. Vreau sa imi spuna cat mai repede sa ingenunchez si sa i-o iau in gura. Sa se termine odata cu toate acestea. Imi deschei nasturii de la camasa unul cate unul si ma intorc cu fata la el. Lama cutitului imi aluneca pe gat, dar nu ma taie. Slabise apasarea de cand am inceput sa ma deschei. Il privesc in ochi in timp ce imi deschei sutienul, dar, cand l-am lasat sa cada, vad aparand un zambet pe buzele sale. Ma scarbeste, ma dezgusta. Acum nu as mai fi avut preconceptii legate de alegerea unui cutit mare. Ma simt umilita si scrasnesc din dinti. Mi-o vei plati, lichea!
-Continua. Si fusta.
Imi duc mainile la spate si imi deschei fermoarul, dar mi se agata intr-o bucata de material. Fac o grimasa, enervata ca nu pot scapa de fusta mai repede. Dar imi vad sanii. Sfarcurile tari, dureroase si umflate apoape crapa sub impulsul hormonilor. Fac ochii mari si ma gandesc ca imi imagineaza ca sunt excitata. Ohh.. Futu-i! Sunt doar hormoni, imbecilule! E perioada mirifica a lunii in care am pofte senzuale. N-are a face cu tine. Putea fi si un bat si tot as fi avut sfarcurile intarite. Futu-i ma-sa de fermoar!
-Intoarce-te.
Ridic ochii spre el si-l vad amuzandu-se pe seama frustrarii mele. Pervers nenorocit! Doar nu crezi ca ne-am imprietenit acum! Ajuta-ma si treci la treaba. In curand vei regreta. Ma intorc cu spatele la el si simt lama rece a cutitului pe spatele meu trasand o linie neintrerupta. Mi se face pielea de gaina si ma umezesc. Imi urasc tradarea corpului si aproape smulg fusta de pe mine. Raman in chiloti cu spatele la el si astept sa-mi ceara sa continuu. Simt flacari in ochi si stiu ca, daca as avea puteri telekinetice, l-as sfasia cu privirea. Dar el tace. Oare ce are de gand? Cat de departe poate merge acest om cu perversiunea? Stiu perversi limitati, perversi romantici, perversi rationali, dar stiu si din aceia care se excita doar cand va un gat taiat sau o burta spintecata. Am un fior care imi strabate tot corpul. Ma astept din clipa in clipa sa-mi taie gatul cu lama rece a cutitului si-mi vine sa plang de nervi. Nu e corect! Nu acum! Ma gandesc ca iubesc prea mult si e pacat de o iubire intrerupta si risipita sub pamant. vreau sa ma intorc cu fata catre el, dar simt o mana pe umarul meu drept tintuindu-ma.
-Nu te intoarce.
O a doua mana imi atinge pielea de pe spate provocandu-mi fiori tactili. Sunt in continuare revoltata pe reactiile corpului meu si urasc umezeala crescanda dintre picioare. Inchid ochii si ii tin stransi incercand sa-mi alung senzatia de placere data de atingerea acestui individ de care mi-e sila. Da, imi repugna atingerile acestui om! Are maini cleioase si respiratia imputita. Probabil nu a mai facut baie de zile intregi. Ma murdareste si ma dezgusta. E un "necurat". Dar autosugestionarea nu functioneaza. Mana lui cu degete atat de albe si reci imi atinge pielea de pe abdomen. Tresar simtindu-i respiratia in ceafa. E atat de aproape de mine incat de abia acum realizez ca este prima apropiere fizica dintre corpurile noastre. Iar eu sunt atat de goala. Doamne. Cand se va termina supliciul acesta? Ii simt mana dreapta pe un san, jucandu-se cu sfarcul atat de umflat, in timp ce stanga patrunde cu violenta in chiloti, imi desparte labiile cu un deget si aluneca in umezeala calda tradatoare. Instinctiv, imi strang picioarele, dar mana lui dreapta ma apuca de par si-mi trage capul pe spate cu putere in timp ce cealalta mana incepe sa frece cu frenezie un clitoris ce se intareste instant. Imi vine sa plang, sa tip, sa strig tuturor cat ii urasc pentru ca m-au lasat singura in mainile unui nebun. Dar, in loc de asta, gem infundat cand simt doua degete intrand in vagin si impingandu-se in mine intr-un ritm rapid si violent. Imi arcuiesc spatele si-l ating cu fundul. Il simt tare prin pantaloni si imi revine in minte planul meu de mai devreme.
-Lasa-ma sa ti-o sug, ma aud spunand.
Dar nimic. Simt doar mana din mine crispandu-se usor si iesind. O fi auzit ce i-am spus? Simt deodata o bucata de material pe pulpe, apoi ridicata incet pe vulva, peste sfarcurile atat de dureroase si apoi fixata peste ochi cu un nod. Ma trezesc infiorandu-ma din nou. Nu mai vad nimic, iar placerea fizica se intensifica. Ma las dusa apoi de mana, ca prin vis, pana in camera unde am patul, intinsa pe pat si asteptand. Inca simt, cu mintea, sfasieri de intestine generate de cutitul de mai devreme. Oare ce ma asteapta? Nu mai simt revolta. Doar frica de necunoscut si fierbinteala generata de idei prea variate, de posibilitati multiple ale unui viitor cu multe sfarsituri. Ii simt mainile cu degetele reci pe pulpe, indoindu-mi genunchii in sus, apoi buzele fierbinti sarutandu-mi labiile rase. Ma retrag instinctiv, aproape catarandu-ma pe perne. Nu vreau asta! E mult prea intim ca sa permit unui pervers necunoscut sa o faca. Dar mainile lui ma apuca de solduri si ma trag inapoi, inspre el, inspre gura lui (flamanda?). Limba lui traseaza o linie umeda de la clitoris catre anus si apoi revine catre vagin unde se inmoaie in lichidul perversiunii mele. Ii simt patrunderea limbii ca pe a unui insetat. "Sunt acrisoara", imi amintesc.
O mana de-a lui se desprinde lent de coapsele mele, in timp ce cealalta continua sa ma tintuiasca. In timp ce imi suge clitorisul, simt un deget intrand in mine si tatonand, ca un betisor de mostra experimentala, vaginul in interior. Ma trezesc dorind acest invadator in mine, patrunzandu-ma violent, termi... |
 |
|
|
|
|
|
|
