Capitolul 1- Ultima zi de vacanță – Partea a doua
Nota: VĂ ROG FRUMOS, citiți întâi tot materialul(10 părti) si abia apoi, dacă doriți, să-l evaluați... Mulțumesc.
- Arăt bine??? mă trezește din contemplare vocea ei
- Minunat...Ouau...i-am răspuns eu încercând să-mi dezlipesc privirea de la boschetul in „flăcări”.
Era prima oara când vedeam un „tufiș” de alta culoare decât negru...in diverse nuanțe... si oricât voiam să-mi întorc privirea de la el, mă atrăgea ca un magnet...
- Vad ca ești in formă...Crezi că-mi faci față??? o aud ca prin vis întrebând
Mi-a luat câteva secunde să procesez întrebarea, eu fiind preocupat de „boschet-ul” ei, apoi când am înțeles-o, instantaneu a fost sa-i răspund afirmativ...dar, norocul meu... un gând mi-a străfulgerat mintea...Daca Ioana, s-a înțeles cu Creața şi vrea să mă testeze dacă-i sunt fidel...si era foarte plauzibil...in cele aproape doua luni de când eram împreună, m-a supus la tot felul de verificări...Cu coaiele umflate si strângând din dinți, i-am răspuns lui Creața, împotriva a ceea ce-mi doream cu adevărat in acel moment:
- Sigur i-ți fac fată...dar nu cred ca v-om afla asta, intr-un viitor apropiat...Cât de mult mi-aş dori să ne-o punem, nu pot să o înșel pe Ioana...mai ales cu tine, prietena şi confidenta ei...Ai uitat de ce s-a despărțit de fotbalist???...Țin prea mult la ea, ca sa-i provoc o nouă dezamăgire...Sper să mă înțelegi...Te respect şi te plac foarte mult...Ești intr-un fel, ce-a mai apropiata fată, cu care am confidente si glume...Dar nu mi se pare corect față de Ioana.
Uluită de răspunsul meu, la care sigur nu se aștepta, jucându-se in continuare cu prosopul, fără să-şi acopere goliciune, Creața insistă:
- Hai bă Geo...de ce ești încuiat? De ce ar trebui să afle?...Până la urmă ne simțim si noi bine un pic...adică așa sper...si nu spunem nimănui de asta...Promit. De la mine nu va ieși nici măcar o aluzie...Nu-ți cer să renunți la Ioana...nici nu aș îndrăzni...Ne futem si noi un pic acum şi v-om avea grijă ca ea să nu știe....
- Da, dar voi ști eu...si mă voi simți vinovat... si poate mă voi da de gol....deja mă simt un pic vinovat... pentru că mă încearcă sentimente si dorințe față de tine...i-am răspuns eu.
- Deci mă dorești??? întrebă ea zâmbind
- Foarte mult...dar rămânem la stadiul ăsta...poate pe viitor...când poate nu voi mai fi cu Ioana si când tu nu o sa te mai uiți doar după tipi de 1.90 înălțime...cine știe?
- Acum chiar că o pizmuiesc pe Ioana...zise ea zâmbind șăgalnic...Ce noroc pe ea...
Cu o mișcare rapidă, Creața se acoperi cu prosopul cu care se jucase până atunci, mă mai privi odată, in speranța că poate mă răzgândesc si plecă agale către baie, ca să-si usuce parul...Eu, am plecat la mine in cameră, cu o durere de coaie greu de descris in cuvinte, înjurând in gând situația in care am ajuns...aș fi vrut să mă masturbez, dar exista riscul ca să mă trezesc cu Creața peste mine, expunându-mă unei noi situații jenante...așa că am încercat din greu să mă calmez si să mă rog să treacă mai repede zilele până când, Ioana va reveni din cantonament.
M-am reapucat de învățat comentariile de la română pentru treapta, dar aveam concentrare zero...nu-mi ieșea din minte „tufișul” roșu-portocaliu-blond al Creței...era clar, trebuia sa fac o pauză si să găsesc ceva, care să-mi scoată din minte această imagine...Așa că m-am concentrat pe casetofon, încercând să pun ceva muzică, care să-mi schimbe starea. Si când credeam că sunt pe calea ce-a bună, intră Creața in cameră îmbrăcată doar cu o pereche de chiloți sexy şi in sutien, in mana cu o bluza albă brodată, care avea niște nasturi la spate, să mă roage sa-i închid nasturii...E clar ca a făcut-o ostentativ...Dacă avea doar intenția să o ajut, ar fi venit deja îmbrăcată cu o fustă si cu bluza...dar ea nu asta a intenționat...s-a aplecat exact la nivelul ochilor mei, lăsând sa-i vad decolteul superb şi şi-a tras bluza pe ea, intr-un mod voit stângaci, determinându-mă să o ajut si obligându-mă sa-i ating pielea de pe piept, abdomen si spate...Asta mi-a întărit convingerea că eram supus unui test...prea insista să fie provocatoare, mai ales după discuția avută.
Era aproape 11 ceasul, când Creața a venit cu o propunere:
- Ce zici Geo, să-i facem o surpriză lui maică-ta si să facem ceva de mâncare...să o așteptam cu masa caldă...Crezi că s-ar bucura?
- Sigur s-ar bucura, i-am răspuns , dar eu nu știu să gătesc...Si apoi ce să facem???
- Pai avem pulpa asta de porc...poate o mâncare de cartofi cu carne??? propuse ea
- Sună bine...dar nu te baza pe mine...habar nu am ce să fac...încercam eu să mă eschivez
- Uite, tu cureți cartofii, ceapa...asta cred că sti să faci? ...iar eu fac restul...De acord?
Am dat din cap afirmativ si am trecut la adunatul ingredientelor...așa că am constatat că nu aveam suficienți cartofi, bulion, ceapă... am decis să dam o fugă până in piață la Obor pt. aprovizionare. In piață, Creața mi-a predat o adevărată lecție despre cum să alegi legumele, diferențele dintre leuștean, pătrunjel si țelină si mai ales cum să negociezi cu țăranii...era in elementul ei...si era extrem de bună. In drum spre casă, ne-am oprit la Cofetăria de la Bucur Obor(in locul in care azi e Mc Donald’s), unde eu mi-am luat o Amandina iar Creața un Ecler cu frișcă si bineînțeles, Brifcor. Ne-am așezat la masă pe terasa din fața cofetăriei, când o aud pe Creata că-mi zice:
- Am înțeles că-ți place Savarina...
Eu utilându-mă mirat la ea, întreb ca prostul:
- De unde ai auzit...
- Eeeee...mi-a șoptit mie o păsărică...si zâmbi cu subînțeles
In secunda aia mi-a picat fisa...era vorba de Savarina lui Ioana...si m-am fâstâcit si m-am înroșit ca un rac. E clar...când vine Ioana acasă, trebuie sa am o discuție cu ea...Practic Creața știe tot ce am făcut noi si sincer nu-mi pica prea bine...mă simțeam vulnerabil si inconfortabil...
- Hai nu-ti fie rușine...Te consider foarte destupat la minte...Mi-aș dori si eu pe cineva așa ca tine...si să ști că-mi place mult eclerul cu frișcă....
Sincer, nu știam cum să închid mai repede subiectul...M-a privit şi şi-a dat seama că nu-mi place încotro se îndreaptă discuția, așa ca n-a mai continuat.
Ajunși acasă, i-am prezentat particularitățile bucătăriei si locul pe unde se găsesc instrumentele de gătit, ea si-a tras un capot de-al maic... |
