-Buna ziua, Scufita Rosie! - o opreste lupul pe domnisoara din tablou. Dar ce faci aici unde numai pasarile umbla si animalele salbatice?
-Buna, Lupule! Sa nu-mi spui ca tot salbatic ai ramas cu atata civilizatie si emancipare in jur?
-Aa, nu! Vreau sa fiu si eu in rand cu lumea, draga mea.
-Nu, zau? Si asta in ce ar consta, Lupule? Doar nu te uiti pe internet mai nou?
-Ai ghicit, frumoasa mea. Imi plac jocurile.
-Acelea agresive, cand iei victimele intre canini si le sfasii?
-Aa, nu! Mie-mi plac jocurile cu fetele...
-Doar nu esti un Lup pedofil, mai animalule, ca om nu pot sa-ti spun, nicicum.
-Nu sfasii pe nimeni doar le ating cu botul, le miros, le adulmec, apoi le ling pe toate fetzele...
-Si le place fetelor manierele tale domestice?
-Oho! Daca ai sti cate pasarele, veverite, hamstere, bufnite si iepuroaice vin la mine in fiecare zi! Sunt nevoit sa le programez pe zile, pe fiecare, in cabinetul meu din desisul padurii.
-Dar de odihnit cand te odihnesti, Lupule?
-Chiar azi am setata ziua mea de odihna, stand de vorba cu tine.
-Vorbele tale nu ma pot retine, Lupule, si daca vrei sa te relaxezi, sa stii ca am drum lung de parcurs.
-Dar in ce directie te indrepti, Scufita mica?
-Tocmai catre bunica mea bolnava. Iar in cos, am cozonac, tocanita de pui fara e-uri si un vin de coacaza, de culoarea rubinului, care vindeca orice boala.
-As vrea sa te insotesc daca imi ingadui, sa nu te ratacesti cumva. Uite, un buchet de margarete, l-am pregatit tocmai pentru tine, sa ai ce oferi bunicii. Sper sa-l accepti?
-Ce sa spun? Mi se pare ca esti un lup diferit de poveste, mai politicos, mai manierat... si totusi nu am niciun argument sa ma incred in tine... Dar daca vrei sa ma mananci pana la urma?!
-Domnisoara scumpa, eu de mult nu mai mananc fete frumoase ca tine!
-Dar ce faci cu ele?
-Daca as putea sa stau cu tine intr-o poienita in plina ploaie, s-ar schimba multe.
-Adica?
-Duhul padurii mi-a comunicat prin susotelile crengilor si insinuarile frunzelor multicolore ca daca voi saruta o fata in plina ploaie, intr-o poienita din padure ...
-Ce s-ar intampla, Lupule?
-Nu stiu, poate m-as umaniza! Si n-as mai fi un personaj negativ pana la moarte.
-Mi-e greu si mie, Lupule, ca sa aleg in asemenea circumstante. Am de mers la bunica mea bolnava cu cosul de mancare, iti dai seama. Am o raspundere importanta.
-Dar tot asa, ai putea sa-mi schimbi viata.
-Vaaai, Lupule! Ma si atragi dar mi-e si frica de tine... nici nu stiu ce sa fac?
-Te ajut eu ca sa vezi ca nu sunt cel rau, stiut de sute de ani. Hai in poienita doar dupa ce ti-ai vizitat si ti-ai hranit bunica. Nu vreau sa ai constiinta incarcata din cauza mea.
-Sunt de acord. Deci ne intalnim in poienita dupa ce mi-am vazut bunica. Zis si facut.
-Sunt aici, Lupule, in locul pe care l-ai desemnat pentru schimbarea vietii tale.
-Bine ai venit, draga mea! Pana acum nimeni nu a indraznit sa ma caute in aceasta poienita. Tu esti prima dintre vietuitoarele terrei.
-Si ce trebuie sa fac? Sper sa nu-mi iei viata pana la urma?
-Nu! Din contra. Vreau sa-ti daruiesc inca o viata, in plus, pentru marinimea ta.
-Si asta cum se va intampla?
-Iti spun acum. Va ploua mult, cu picuri dese si marunte in aceasta poienita. Iar in timp ce va ploua te voi saruta... Restul vedem noi pe urma...
… De prima data m-a sarutat in ploaie. Intr-o intersectie, unde nu circula nimeni. Si-a apropiat coapsele de trupul meu, in timp ce-mi sustinea gatul, tandru, cu mana stanga, incordandu-si muschii pe brat, involuntar, intr-un mod placut. Limba, cu care imi intersecta saliva si respiratia, mi se parea calda, cautatoare de comori si ma daruiam acelui sarut ca semn de acceptare a invaziunii, printr-un abandon in lumea senzatiilor tactile si termice. Sarutul lui alatura anotimpurile, in timp ce toamna turna apa din cer in imbratisarea noastra. Stropii racoritori se prelingeau pe siluete, cu recunostinta cuvenita iar noi ne cuprindeam cu caldura graului copt.
In cateva minute ploaia ne domina, udandu-ne pana la piele, lipind camasile de trup. Musculatura, devenita vizibila prin maieul transparent, de culoarea brandusei de primavara timpurie, mi se parea incitanta. Camasa alba de pe mine, imbibata de apa de ploaie, ... |
Lupul cel modern
