Jucam pe patura intinsa, pana cand ii venise ideea sa atenteze la bratele mele moi, inaripate ca frunzele, care-si luasera zborul de pe crengile desemnate ca loc de nastere, pentru o viata independenta, personalizata. Inainte de a se suprapune cu mine si cu toata foamea lui barbateasca, mi-a scos rand pe rand sortul, maieul si sutienul, recuzite de camuflaj, in fata unei naturi veritabile. Ma saruta cu blandetea unei panselute ori cu setea sfeclei de zahar, plimbandu-si mainile pe ondulatiile trupului feminin, poposind cu o nevoie vadita pe sfarcurile tot mai infocate. Imi indeparta picioarele cu pofta unui peste aruncat inapoi in apa dulce, dupa ce luase o gustare seaca din viata pamanteana.
Imi framanta sanii plin de ardenta iar eu scrutam intre timp, speriata, mediul inconjurator. El provoca arderea clipei intre limba lui si varfurile pieptului iar eu pandeam tufisurile apropiate si indepartate. Barbatul ma incepea cu gustul infometatului dupa inedit iar eu imi deschideam ochii largi, catre natura, care se mira si ea de interventia omului in creatia sa. Ca sa fie actul in sine impecabil, imi sugea degetele rand pe rand, imi mangaia cu rezonanta ghemotocul intimidat ca sa prinda curaj, isi lasa saliva pe ombilic ca sa simt umezeala trupului sau atotputernic peste natura umana. Ma piteam moale in stransoarea lui, ma faceam identica cu painea calda, in gura lui, ma lasam dezvelita ca sa-mi savureze nurii daruiti de natura.
Ii simteam si ii acceptam patrunderea organica ca un soldat luptand cu destinul, care marsaluieste intr-o cadenta ritmica, determinat de izbanda si de luarea unui ostatic, care se preda de buna voie si din dorinta cea rupta dintr-o iubire cu flacari ascutite, in rosu si albastru. M-a penetrat cu toata forta si fiinta lui, celulele stand gramada la poarta atentiei senzuale, plimbandu-se prin mine ca un abandonat, aducandu-mi buchete de flori in stramtoarea coapselor si urale in pavilioanele urechii, amestecand cuvinte rotunde. In reflectia unirii dintre trupurile noastre, daduse de gustul pamantului ud si roditor, de fructele interzise ale edenului, de deschiderea portilor daruind. Ma savura din inaltimea vitezei pana in adancimea gandului profund...
-Da-ti jos costumul de baie si ai sa vezi cat de libera te vei simti in geamul verde al naturii!
-Dar eu am impresia ca cineva ne vede, cu binoclu ne fixeaza din indepartari.
-Dezleaga-ti sutienul ca sa simti cu sanii goi mangaierea vantului, aerul linistit al padurii invelita in taine seculare.
-Dar daca vine cineva peste noi?
-Stai sa-ti explic... eu sunt acela si vin acum peste tine, vin si tot vin, simti cat de tare vreau sa ma apropiu de tine? Inchide-ti ochii si vei vedea ca in imbratisarea mea nu ti se poate intampla nimic rau. Asaaa... Lasa-te in voia mea, relaxeaza-ti muschii feselor ca sa te legene boarea si bratul meu dornic. Te ridic spre pantecul meu sa te simt intretaind focul din mine. Te presez cu greutatea mea ca sa admiti ca in momentul acesta visul devenise realitate. Cand imi simti paltinul incarcat de atata durere si placere, iti ridici mijlocul ca un pod plutitor in intampinarea zeului cel mic, aflat in lupta pentru cucerire si desavarsire.
-Ai dreptate, incep sa gem la urechea ta… tu esti cel care imi ia sufletul, respiratia si amintirile.
-Lasa-ma sa fur mierea coapselor calde, sa ma infrupt din pamantul tau fierbinte!
Cuvintele tale ma domolisera si reusisera sa ma transpuna pe un pat al ierburilor moi, cu flori de camp la cap, bratele tale si arbustii din imprejurimi devenindu-mi prieteni si slujitori ai iubirii abia inverzite. Am vrut sa te savurez fara frica si ai reusit sa-ti simt atractia in toata anatomia ei. De data asta imi desfacusem eu picioarele, prin vointa mea, de a te primi cu creanga ta de aur in mine, intre frunzele blajine si florile ametitoare. Respiram din ce in ce mai accelerat in cununa farmecului, tu iti plimbai creanga de brad prin membranele mele abisale, crescand intre timp pana se facea copac. Era o intreaga natura in interiorul meu care canta pe voci, pe vocile tale, ale mele si ale naturii.
...........
-Fiule, de ce m-ai parasit?! rasuna padurea dintr-o data sfasietor.
-Uite, o lupoaica! Ne urmareste in poienita.
-Da, e mama mea adoptiva, a venit dupa mine.
-Dar cum te-a putut recunoaste?
-Lupii au un simt olfactiv foarte dezvoltat.
-Fiule, de ce m-ai lasat? plangea amarnic lupoaica deznadajduita, apropiindu-se de tanar.
-Stii foarte bine ca eu am fost un copil ratacit in padure. Tu m-ai gasit si m-ai vrajit, transformandu-ma intr-un pui de lup. M-ai crescut ca si pe puiul tau pentru care sunt dator cu recunostinta. Dar tot atat de bine stii ca e altcineva mama mea naturala careia in mod sigur ca nici trecerea anilor nu i-a adus consolare.
-De ce-ti renegi neamurile, fiule?
-Neamurile mele nu traiesc in padure ci in case luminoase, cu carti, televizor, calculator.
-Esti chiar hotarat sa te desparti de noi definitiv?
-Tu, ca mama adoptiva, ar trebui sa ma intelegi cel mai bine. Mi-e dor de mama mea adevarata, de familia mea, de locul meu de nastere si de sentimentele umane.
-Dar cine te-a ajutat sa te preschimbi in om?
-Prietenii mei de suflet: crengile si frunzele... si frumoasa domnisoara de langa mine.
-In consecinta ma obligi sa-mi iau ramas bun de la tine in felul meu. De preschimbat in lup nu mai am putere aupra ta dar iti doresc ca de cate ori vei avea parte de placere, aceasta sa se transforme in durere!
Cu aceste vorbe lupoaica a disparut tot atat de repede precum a venit.
-Hai, Scufita, sa pornim, avem drum lung de strabatut pana la satul meu.
-Dar tu iti mai aduci aminte de satul tau?
-Sigur ca da. Dar nu puteam merge acolo pana acum in chip de lup. Acum insa cum vraja s-a spulberat prin atingerea ta, as vrea sa-mi cunosti familia. Sper sa fie cu totii in viata. Cu asta a luat mana fetei in mana lui si au pornit la drum. Atingerea, simtea ca-i provoaca o anumita jena dar nu i-a dat importanta. Dupa cateva ore de mers au zarit printre copacii tot mai rari ai padurii un turn de biserica.
-Vezi, e biserica din satul meu! spusese cu mandrie, in timp ce ochii se incetosau de lacrimi. Vai, saraca maica mea, sper sa nu i se rupa inima la revederea fiului ratacit de atata vreme.
-Eu cred ca se va bucura din cale afara. Mamele se acomodeaza repede si-si modeleaza harpa sentimentelor pe masura suportabilitatii. Mamele sunt nascute sa ocroteasca pe altii.
Tanarul si-a gasit mama la razboiul de tesut in timp ce fredona o doina de jale.
-Mamucaa! Am sosiit! Te bucuri la vederea mea?
-Vai, tu esti fiule? Incredibil! S-a intamplat o minune! Mi-am tesut toate lacrimile in covorul acesta. Vino sa te imbratisez cu dragostea mea veche si neimpartasita.
Imbratisarea il durea tot mai pregnant dar nu se grabise sa se dezlipeasca de trupul firav si iubitor al mamei sale. Avea nevoie de toata caldura ei.
-Hai, feciorul tati sa te vad cat ai crescut! striga fericit tatal sau masurandu-l din priviri de jos pana sus. Dar mare te-ai mai facut!
-Tata, mama, va prezint pe logodnica mea. Ea m-a salvat, sa stiti, din padurea unde am stat atata vreme ratacit printre animale. Eu ii spun Scufita dar e o poveste lunga, v-o relatez pe indelete dupa ce ne odihnim.
-Veniti dragii mei, patul e pregatit pentru odihna. Apa pentru spalat gasiti in lighean iar de baut in cana. Va lasam cu pace. Slava Domnului ca te-ai intors cu bine!
In racoarea camerei din fata, tanarul se a... |
Lupul modern 2.
