|
 |
| Puteti citi toata fantezia doar daca va inregistrati pe FanteziiErotice.ro |  Maria - prima parte | Autor : adrian_196 - 2016-05-17
Citita de 15060 ori - Nota 8.08 (77 voturi) | | | Nu pot nega faptul ca aprecierile voastre mi au facut o surpriza frumoasa - asa ca incerc sa va urmez sfatul - de data asta nu cu o poveste adevarata ci cu una imaginata.
Bineinteles, persoana descrisa exista in realitate, dar unele lucruri din ce veti gasi mai jos sunt doar o fantezie. Oricum, toate fanteziile noastre au in ele ceva real, sunt construite plecand de la ceva real - in cazul de fata femeia descrisa.
Placerea impartasita este esentiala, ca si in sex - asa ca sper sa va aduc placerea ideilor si imaginilor.
De multe ori in existenta noastra ne ratacim in relatii nepotrivite si ramanem in ele, din inertie, din lene si din cauza acelui infernal gand ca "uite, nici de data asta nu e ce vroiam, ce rost are sa o iau de la capat cu alta ?". Sunt convins ca nu numai eu , ca barbat , am patit asa ceva si nu numai eu gandesc asa, sunt convins ca si pentru femei lucrurile se petrec aproape identic. Diferenta intre noi e doar ca ele "tac si rabda" mai mult , noi putem lesne gasi alinare rapid in bratele alteia, disponibila pentru o aventura. O femeie e catalogata "curva" daca face acelasi lucru si isi gaseste pe altcineva in timp ce e deja intr o relatie. Chestie de prejudecata dar...sa recunoastem deschis - ni se pare firesc sa futem o alta , eventual sa ne bagam pula in tot ce putem prinde, dar daca aflam ca femeia "de acasa" a luat in ea o alta pula ni se pare o tradare infernala, ceva de nesuportat. O fi orgoliu, o fi instinct de proprietate asupra prazii, dracu stie.Ma rog.
Doamna despre care va voi povesti este o femeie maritata, cu doi copii, cu o functie destul de importanta in firma la care am lucrat o perioada. Am sa mi iau libertatea ca, in text, sa va anunt explicit cand incepe "fantezia" si se termina realitatea. Sa revenim. Doamna despre care vreau sa va vorbesc - sa i spunem Maria - e un nume de imprumut, numele real este altul - e o femeie cam la 35 de ani, bruneta, parul pina la umeri, ochi negri.Ceva stil Lavinia Sandru, aduce cu ea, seamana. Nu e cine stie ce frumoasa, isi arata varsta - riduri si acele mici cute la colturile gurii, pe care toate femeile (si numai ele) le au de la o varsta incolo. Zvelta, de inaltime medie - cam 1,65 cred, nu prea ai zice ca e mama a doi copii. Sanii de dimensiune medie, formele trupului ei, fundul obraznic si mai ales cracii frumosi pe care si i expune de cate ori are ocazia fac din Maria o femeie matura dezirabila, o adevarata "milf". Cel mai mare atu al Mariei sunt insa picioarele. Extrem de frumoase, lungi, si ea nu pierde nici o ocazie de a le pune in valoare. In cei doi ani cat am fost colegi am putut remarca aceasta placere a ei de a-si etala frumoasele picioare, nu numai prin atitudine si pozitii dar si prin vestimentatie - clar aleasa pentru a potenta ceea ce are de aratat. Maria poarta intotdeauna fuste mai scurte - cam o palma deasupra genunchiului, fuste care intotdeauna se ridica cand sta picior este picior. Atitudinile ei sunt intodeauna studiate, incrucisarea picioarelor e intodeauna perfecta - observand in timp am realizat ca nimic nu e de fapt intamplator in felul Mariei de a si exprima feminitatea. Nu odata am remarcat ca nu poarta dressuri ci fie ciorapi din aceia cu banda adeziva, fie portjartiere. Si nu odata mi s a sculat pula grav privindu-i pulpele dezvelite pina sus, dincolo de matasea dresului. Nu odata mi au curs balele privind-o si gandindu-ma ce i as mai "manca" piersicuta , pierdut intre cracii aia grozavi. De multe ori ma gandeam ca exista ceva nespus, nemanifestat in aceasta femeie - asa imi explicam acest cult al ei pentru "exchibitionism" - in mod clar stia ca toti barbatii din firma suntem cu ochii pe sub fustele ei, era clar ca i placea sa ne vada privirile hamesite, sa ne simta dorind-o. Ma gandeam ca i o refulare asta - probabil ca acasa Maria nu prea mai era femeie - nici nu avea cum, sa fim seriosi, doi copii + barbatul, fa mancare, fa curat, spala, calca, du i la gradinita, du i la doctor - ce femeie sa mai fii ? E o tragedie asta - eu cel putin ca barbat asa o concep - defeminizarea femeilor din viata noastra, a barbatilor, si cel mai dureros e ca ele singure o fac. Stiti foarte bine toti barbatii - iubita de la inceput dispare in cateva luni si e inlocuita de o femeie care i mai grijulie cu cratitele si aspiratorul odata ce sta cu tine in casa si crede sincer ca responsabilitatea scularii pulii tale nu mai e asa importanta si nu gaseste necesar sa se mai ocupe de pula ta cum o facea la inceput. Apoi...se mira ca tu vii acasa putind a parfumul alteia , se mira ca in masina a gasit fire blonde de par cand ea e bruneta, se mira c a aflat ca ai fost vazut cu alta - "o curva nenorocita " deobicei asa i zice - si se mira in final cand te apuca o mare lehamite si-i spui ca e timpul sa va despartiti. Nu intelege de ce si tu n ai ce si cum sa i explici...cum sa i spui ca tu n-ai vrut o pe ea asta de acum, bucatareasa-menajera-responsabila-serioasa , ca tu o vroiai pe iubita-nebuna-nesatula-futacioasa de alta data. Am facut paranteza asta "filozofia pulii" pentru a exprima cam ce credeam eu despre aceasta Maria-cea-cu-craci-frumosi. Se plictisea, clar, femeia din ea nu avea unde sa se manifeste asa ca...isi incrucisa cracii prin birou si umbla in fuste ce lasau vederii exact cat trebuie ca un barbat sa se urce pe pereti ca un motan in calduri - femeia din ea vroia sa simta ca e inca admirata, dorita, sa se simta femeie si nu doar sotie-mama-menajera-bucatareasa- responsabila-femeie de casa. Hm... Poate ca nu numai cracii ei superbi la care ma holbam zilnic imaginandu mi teribile scene cu ea ci si "consideratiile" de mai sus m-au convins ca Maria este de fapt "coapta" , accesibila si pregatita pentru "ceva" dar nu oricum si cu oricine. Era un strigat - "vreau sa fiu fututa, vreau o nebunie perversa dar fara consecinte in familia mea ". Clar nu era genul de prada usoara, nu putea fi "agatata" ca o pitipoanca , ea doar emitea semnalele si astepta ca cineva sa le priceapa si mai ales sa aiba suficienta delicatete si minte incat s-o convinga ca poate sa se dezlantuie fara urmari. Si de aici a venit ideea fanteziei - poate nici nu e fantezie - cine poate sti si garanta ca lucrurile pe care fiecare din noi le imaginam, le visam, nu sunt de fapt reflectii ale unei alte realitati paralele ? Poate ca in alta dimensiune si alt univers chiar s au intamplat acele lucruri, carora le spunem fantezii...
Nu ramanea decat sa trec la fapte. Trebuia in primul rand sa o fac sa inteleaga ca i am inteles mesajul si sunt gata sa i indeplinesc dorintele cele mai ascunse. Stiam ca la statutul ei social trebuie sa fiu precaut si foarte atent cu ea. Maria nu era o prada ca oricare alta, simteam ca o astfel de femeie e dificil de prins dar si ca "premiul" este pe masura efortului. Fustele mini, cracii dezveliti - nu insemnau ca e gata sa stea capra oricand si cu oricine si nici ca e gata s o ia peste tot imediat - insemnau doar ca "as vrea , mi ar place, mi-e dor, dar trebuie sa stii cum sa ma convingi sa mi desfac picioarele pentru tine". Am inceput sa ma gandesc la o strategie pentru a gasi drumul pentru a ajunge intre picioarele Mariei. Dupa vreo doua zile in care am cantarit variante de lucru mi a venit ideea de a-i ceda ei initiativa. S-o las pe ea sa faca primul pas, sa fie ea cea care ia decizia. Aproape sa fie ea "vanatorul" si eu "prada". O tehnica riscanta - poti sa nu te alegi cu nimic dar daca "iese" ai parte de mai mult decat ti ai imaginat ca puteai obtine. Spunea cineva - nu mai stiu unde - ca femeile sunt frumoase si dezirabile mai ales prin perversitate. Si totul e asadar sa fii tu ala care-i inspira suficienta incredere ca -si poate manifesta perversitatea si dorintele cele mai ascunse. Ca si noi de altfel. Ramanea doar sa gasesc modalitatea de a-mi pune in opera strategia, lasand-o pe Maria sa decida singura daca vrea sa ma primeasca intre cracii ei. Primul lucru - trebuia sa o las sa afle ca sunt foarte interesat de ea si sa i transmit cumva ca as fi in stare sa i alin dorurile pastrand in acelasi timp aparentele. Cum sa fac insa asta ? Trebuia sa afle toate astea oarecum indirect, pentru a alege singura, pentru a avea ea initiativa si pentru a fi in mana ei decizia daca isi desface cracii sau nu. Nu mergea asadar cu chestii clasice, cu vrajeli. Clar nu mergea cu "hai sa bem o cafea" si alte prostii. Aici trebuia ceva mai subtil, mai ales ca lucram in aceeasi firma, nu s ar fi afisat cu un coleg - nu era nici vreo fatuca dintr un birou oarecare, Maria conducea un departament intreg - cu atat mai mult nu si permitea sa se afiseze in nici un fel. Hm... Noroc cu perversitatea , asa mi a venit ideea. Perversitatea nu inseamna sa te gandesti la cum i ai da uneia muie, cum ai linge-o in pizda si chestii de astea. Exista si un alt soi de perversitate - perversitatea gandirii. Poti fute o femeie, poti sa i dai pula la supt, sa o lingi pina in stomac dar nu o vei avea cu adevarat decat daca vei reusi sa posezi nu doar pizda si trupul ei ci mai ales mintea ei, reusind sa declansezi in ea intreaga ei perversitate. Abia atunci o vei avea cu adevarat, facand o sa se simta ea insasi, libera de orice opreliste, fara bariere, fara rusine, sa fii tu ala cu care are curajul de a face lucrurile pe care doar le a visat. Am ales cea mai riscanta metoda pina la urma - s-o las sa afle , explicit, dar chipurile din greseala, nu direct. Prin e-mail. Un e-mail care insa n ar fi trebuit sa ajunga la ea ci la altcineva, dar a ajuns la ea "din eroare". Pervers, nu ? Riscant , teribil de riscant, dintr o chestie de asta puteam ramane pe drumuri, ma puteau da afara daca ea ar fi facut scandal. Totusi, am mizat pe intuitia ca Maria vrea "ceva" si e destul de perversa pentru a profita de "ocazia" pe care o coceam. Trebuia sa fiu extrem de credibil - apropo de mailul care ajunge la ea "din greseala". Norocul a facut ca pe unul din clientii nostri il chema Marian. De aici trebuia sa pornesc totul. Asta era fundatia constructiei mele. Stiti ca mai toate motoarele de mail completeaza singure adresa cand incepi sa scrii numele. Pe asta ma bazam - trebuia ca Maria sa nu banuiasca nimic, trebuia sa o fac sa creada ca ea a descoperit totul si eu habar nu am ca a aflat. Astfel avea mingea in terenul ei, decizia si fraiele jocului ar fi fost la ea. Cine nu risca, nu castiga. Asa ca am inceput o corespondenta cu Marian, clientul nostru, punand-o si pe Maria in mail de fiecare data - ca sef de departament, nu ? Oferte de produse , situatii financiare, prostii de astea. De fapt bietul om nu stiu ce o fi inteles el de ne apucase brusc grija de el - nu era el cine stie ce mare client - dar pentru planul meu era crucial. Cred ca nici nu visa domnul respectiv ca scopul acelei intense campanii de mailuri e de fapt o milf-a cu craci obsedanti. Dupa ce am pregatit astfel terenul de joaca, trimitand vreo 10-15 mailuri am trecut la partea cea mai riscanta a planului meu. Ideea era sa fac in asa fel incat Maria sa creada ca am o corespondenta privata cu acel Marian, si unul din mailurile "private" a ajuns din greseala la ea. ... |
 |
|
|
|
|
|
|
