Trebuia sa avem ora de romana, dar asta e... Cand e vorba doar de clasa a 11-a si BAC-ul vine abia peste 1 an jumate iti poti permite ca profesoara sa mai tragi si tu chiulul, sa dormi si tu putin in timpul acelor ore matinale care nu sunt cu clasa a 12-a, sau sa te mai dai si tu bolnava un pic... Nu o invinovatesc, si mie mi-e greu de multe ori sa ma scol din pat pentru a merge la ore, as sta si as dormi mult si bine daca m-ar lasa constiinta. In plus, nici nu prea aveam eu chef de romana in acea zi, eram oarecum distrat si visasem frumos de dimineata. De altfel, o mica erectie inca neajunsa la maxim ma urmarea de cand am iesit din casa, iar acum eram neobisnuit de excitat pentru ora la care ma aflam. Nu eram insa prea incantat de perspectiva prezentei profei noastre de romana, care, desi era tanara, destul de frumoasa si cu forme, nu reusise niciodata sa starneasca in mine apetitul sexual sau vreun impuls erotic, o puteam vedea eventual doar ca pe o prietena un pic mai varstnica decat te destul de apropiata generatiei noastre. In acea dimineata gandul imi era mai mult la o femeie mai cu experienta, bruneta si foarte eleganta, cu fusta scurta pana deasupra genunchilor, cu cizme negre cu toc, care o faceau mai inalta, cu un fund micut, dar bombat si obraznic, care se contura ispititor dedesubtul fustei negre, cu o pereche de sani fermi si portiviti ca marime, toate acestea atasate unui corp destul de subtire si zvelt, insa cu oaresce forme, si cu un chip atragator, cu ochi mari si gene facute, buze carnoase, dar zgarcite cu zambetele si niste maini cu unghii foarte lungi, dar aranjate, de obicei vopsite in negru. Nu stiu cum se face, dar parca cineva imi citise gandurile, si iata ce coincidenta: pe usa salii noastre intra chiar atunci doamna Simona, profesoara de informatica, exact cea la care ma gandisem, imbracata ca in totdeauna, cu trasaturile fizice neschimbate fata de cele imaginate cu perversitate de mine in acea dimineata. Oferindu-ne unul dintre rarele momente in care zambea cu toata convingerea, Simona intra vesela in clasa si ne transmite un calduros "buna dimineata", iar noi ne ridicam respectuosi de pe scaune. In cazul meu insa, "ridicarea" se petrecuse si la un nivel mai mic, undeva in chilotii mei, acolo unde "monstrul" incepea sa-si atinga apogeul, indemnat de creier si de ochii care-i transmiteau imagini incantatoare. Doamna Simona era, de obicei, o fire placuta si o profesoara indulgenta, din cate stiam si eu de la alti elevi care lucrau cu ea, nefiind de fapt profesoara noastra de informatica. Stiam ca este casatorita si ca are doi copii, dar acest lucru nu se vedea deloc pe silueta sa si nici in comportamentul sau, ea fiind cocheta din fire si foarte eleganta, atenta la imaginea sa.
In dimineta aceea era insa parca mai binedispusa ca nixiodata, avea chef de vorba, iar eu ii raspundeam cu promptitudine la intrebarile ei simple, privind absentii sau ora pe care trebuia sa o tinem in mod normal. Fara ocolisuri, Simona ne declara hotarata ca avem voie sa facem ce vrem, chiar si sa pierdem timpul, pentru ca "si timpul trebuie omorat cu ceva la un moment dat. " Din start ii observasem atitudinea bizara, radea singura la glumele ei si parea foarte aeriana, ca si cum ar fi fumat ceva marijuana inainte de ore. Nu stiu de ce, dar mie imi suradea din ce in ce mai mult aceasta situatie. Eram in prima banca, asa ca aveam ocazia sa o contemplu in toata splendoarea: era intradevar fermecatoare! Iar in acea dimineata se si comporta ca atare: statea la catedra picior peste picior, dezvaluindu-si astfel picioarele gratioase si subtiri, acoperite doar de ciorapi transparenti in spatiul dintre cizme si linia fustei, cea de deasupra genunchilor ei in mod ciudat imbietori. Facea glume cu noi, zambea mult mai des decat ii statea in fire si se uita pe sub genele sale lungi si negre, cu ochii sai mari, de un caprui patrunzator, si pentru o clipa aveam impresia ca se uita la mine. Dupa alte cateva minute in care imi verificam apatic Facebook-ul de pe telefon, banuiala devenise certitudine: Simona se uita provocator spre mine, zambindu-mi cu nonsalanta si leganandu-si un picior in directia mea. In acel moment, eram si excitat si stanjenit in acelasi timp, fiind constient de nepotrivirea unor astfel de "ocheade" in relatia dintre un profesor si un elev, si mai ales ma inrebam daca si colegii mai observau aceste gesturi. Cu toate astea, "barbatia" mea imi transmitea alte semnale: maxima excitare, dorinta erotica nebuna si chiar si instincte sexuale imediate, cu greu stapanite de farama de autocontrol ramasa in mine. Brusc, ea se ridica de pe scaun si se apropie de mine, zambindu-mi si intrebandu-ma cum ma cheama si cati ani am. Chiar daca intrebarile erau normale si banale si puteam raspunde la ele fara implicare emotionala de cele mai multe ori, in acel moment imi era foarte greu sa-mi stapanesc emotia din glas si sa-mi reprim activitatea hormonala care o luase razna in organismul meu. Am reusit insa sa par calm si i-am raspuns firesc la intrebari, iar ea parea foarte usurata cand i-am zis ca am 18 ani, zambindu-mi intr-un fel din ce in ce mai subliminal, privindu-ma tot mai mult ca pe un om matur. Dupa inca cateva discutii pe care le-am purtat (despre mine, despre hobby-urile mele, materii preferate, carti, muzica, filme, etc. ), Simona s-a indreptat si spre colega mea de banca, intreband-o si pe ea cam aceleasi lucruri la care raspunsese... |
