EA:
Stau. In statie la tramvai. Astept de 20 de minute si nimic. Devine enervant. E cald si déjà simt cum incep sa transpir. “La naiba!” Era ora 11, eu de abia plecasem de acasa si simteam caldura sufocanta cum ma moleseste. “Urasc vara! De mii de ori … o urasc! …In sfarsit! Vine, plin ochi, dar vine.”
Ma inghesui, ma strecor si cu chiu cu vai reusesc sa ma agat de o bara.
“Frate, ce mirosuri! Doamne, oamenii astia chiar nu stiu ca exista apa si sapun?”
In stanga mea un nene. Am simtit ca lesin cand a ridicat bratul sa se tina de bara. “Ce duhoare!” Iar in dreapta mea, altul. Aceiasi problema. Unde sa ma duc? Unde sa ma ascund? De coborat nici vorba. Si asa statusem prea mult sa astept.
Si ca totul sa fie “perfect” trebuia sa existe si in spatele meu cineva. Il simtisem cum se impinge, incercand sa-si faca loc. Il simtisem cum isi ridicase bratul sa se tina de bara de deasupra capului meu. Dar macar nu mirosea urat. Din contra, mirosea bine, a curat si a parfum. Am adulmecat din nou acel miros placut. Reusise sa isi faca loc prin toata duhoarea care plutea in tramvai si sa-mi invadeze narile. Am inchis ochii si fara sa-mi dau seama m-am rezemat de el. De fapt, ii simteam pieptul atingandu-mi spatele. Tramvaiul ne legana usor, si prezenta lui in spatele meu facea inghesuiala si caldura mai usor suportabila. O frana brusca l-a lipit si mai mult de mine. Bratul lui il atingea acum pe al meu, ii vedeam mana cum strangea cu putere aceiasi bara de care ma tineam si eu.
Inca o statie, lumea urca in continuarea si nimeni nu parea sa coboare.
L-am simtit din nou, mai aproape de mine. Si desi muream de cald, acea prezenta necunoscuta in spatele meu ma facea sa ma simt bine, sa uit de zapuseala. Mainile noastre se atingeau pe bara verticala de care ne tineam amandoi. O alta frana brusca l-a facut sa se lipeasca cu totul de mine si prin rochia subtire de vara am simtit ceva tare si o usoara miscare prin care se tot impingea in mine.
“Ce nesimtit!” mi-am spus in gand. As fi vrut sa ma indepartez de el, dar nu aveam unde. Abdomenul imi era lipit de umarul femeii care statea pe scaun. Imi eram imposibil sa ma misc. Si el continua acea miscare. “Doamne, ce nesimtit!”, imi spun din nou in gand.
Si totusi…incepuse sa-mi placa. Tramvaiul ma legana usor, in acelasi ritm cu el.
EL:
“Al dracu tramvai!”. Asteptam de vreo jumatate de ora. Pe o caldura sufocanta. Vara asta…imi place…caldura, moleseala… Dupa 30 de minute apare si tramvaiul, plin. Ma imping, trec de o baba, m-a impiedic de un mos, ma strecor printre oameni, avansez pe culoarul stramt. Urasc sa stau langa usa. Ma opresc, pe mijloc, in fata mea o fata. Ma agat de bara de deasupra ei. “Hm, miroase bine, printre toti taranii astia care nu se spala cu lunile!”
In inghesuiala din tramvai sunt nevoit sa ma lipesc de ea. Ii simt din nou mirosul. Imi place…
“Ce vatman idiot, zici ca merge cu saci de cartofi!”. La fiecare statie punea cate o frana brusca si eu ma trezeam mai aproape si mai lipit de ea. Si mirosul ei… incepea sa ma excite. Iar tramvaiul mergea leganat… O noua frana si ii simt fundul lipindu-se de mine…
“Ia te uita, imi zic, si eu care incercam sa nu par…”
Tramvaiul si-a continuat mersul leganat, iar eu o simteam cum se unduieste. Am tras aer adanc in piept si parfumul ei m-a invadat complet. Simteam ca imi pierd capul. Iar in pantaloni, madularul meu se ridica, atatat de acel fund care nu-l lasa in pace. Si fara sa vreau m-am impins in ea. Eram din ce in ce mai excitat. Am continuat miscarile si m-am aplecat usor peste ea, rasuflandu-i pe gat.
EA:
“Ah, trebuie sa cobor!” mi-am spus cu parere de rau.
Era statia mea, ma duceam la bunica-mea sa-i ud florile. In fiecare vara pleca la tara, la sor-sa si imi lasa mie in grija plantele ei. Dar acum eram cu capul in nori, super excitata de acel necunoscut din tramvai. Imi parea si mai rau ca nu-i vazusem chipul deloc. Nu reusisem sa ma intorc, iar cand am coborat nu am indraznit sa ma uit in urma mea.
M-am grabit sa ajung, imi era teribil de cald si la ea acasa era tot timpul racoare. Blocul in care statea era inconjurat de verdeata. Imi placea enorm sa lenevesc acolo. Drumul spre ea imi oferea doua posibilitati: unul scurt, prin soare si unul mai lung, care insa trecea prin marea aceea de verdeata ce-i inconjura blocul, pe niste aleei izolate. Am ales drumul mai lung, stiind ca acele alei nu prea erau circulate.
Spre uimirea mea auzeam in urma mea pasi. Am grabit pasul, dornica sa ajung cat mai repede, si pasii aceia m-au urmat, grabindu-se dupa mine. Incepea sa-mi fie frica, am intors capul si am vazut un barbat tanar care venea dupa mine. Doi ochi negri, brunet, parea hipnotizat. M-am speriat si am mers si mai repede. Drumul pana la bloc mi se parea interminabil. In sfarsit, am vazut intrarea in bloc, prin spate. Am marit viteza si mai mult, aproape alergam, inima imi batea din ce in ce mai tare, si in graba mea m-am impiedicat de un bolovan lasat de un tampit sa-si marcheze locul de parcare. Frica din mine era insa prea mare pentru a simtit durerea, mi-am dat seama insa ca imi rupsesem sandaua.
“La naiba! Asta era tot ce-mi lipsea…” mi-am zis intrand in scara blocului.
M-am impiedicat din nou, in timp ce urcam scarile si am simtit cum sunt trasa inapoi de doua brate puternice. Era acelasi necunoscut care ma urmarise printre alei. M-a tras cu forta, tinandu-mi mainile ca intr-o menghina. Imi era prea teama ca sa spun ceva, ca sa incerc ceva…M-a lipit cu spatele de perete, intr-un colt, ascunsi sub scara care urca spre etaj. Muream de frica, incepusem sa simt o durere ascutita la picior, unde ma lovisem si tremuram din tot corpul. I-am simtit buzele pe gat, respira sacadat, mainile mi-au dezgolit sanii, tragand de rochie. Am inteles ca nu se va opri, oricat as implora. Mana i-a coborat spre marginea rochiei si in cateva secunde imi atingea cel mai ascuns loc. I-am simtit atunci parfumul si mi-am dat seama ca era necunoscutul din tramvai.
M-a privit atunci pentru prima oara in ochi in timp ce m-a penetrat. Am crezut ca-mi va fi scarba, ca voi simti dezgust…dar nu a fost asa. Imi placea. O ciudata senzatie de placere isi facea loc. El, felul de a ma poseda, locul…totul era atat de diferit, atat de iesit din comun. L-am simtit cum termina, gemand puternic. S-a retras, si-a inchis pantalonii si apoi a plecat, lasandu-ma singura, in linistea si racoarea din scara blocului, cu hainele aproape rupte. Am urcat in fuga scarile, pana la garsoniera in care statea bunica mea. M-am trantit pe pat si am ramas asa, nemiscata.
“Ce s-a intamplat?...Ce…s-a…intamplat?” mi-am spus eu in gand.
Incet incet am reusit sa ma linistesc. Dupa o vreme m-am dat jos din pat si m-am privit intr-o oglinda imensa pe care bunica-mea o avea. Aratam ingrozitor, paream adunata de pe strada. Piciorul drept ma durea ingrozitor. Iar cand am dat rochia jos am vazut vanatai pe ambii sani.
“Nemernicul.”
Trebuia sa-mi spal rochia si sa o si cos pe alocuri. Iar sandaua devenise inutilizabila.
“Cum ma intorc eu acum acasa?” mi-am zis in timp ce ma indreptam spre baie. Am clatit rochia, mi-am facut si eu un dus si apoi am cautat prin dulapul bunicii o camasa de noapte. Trebuia sa existe ceva, nu puteam ramane in pielea goala. Si in timp ce cotrobaiam prin dulap, mi-am adus aminte ca aveam acolo o camasa de-a mea. Am continuat cautarile si intr-un final am dat peste ea. O camasuta crem, scurta. Am luat-o pe mine si m-a dus sa intind rochia la uscat pe balcon. Iar apoi m-am apucat sa-i ud plantele.
EL:
“Nu, nu-mi spune ca acum cobori”! mi-am spus enervat. “Stai, ca e bine, e si statia mea”, mi-am dat eu seama. Am coborat dupa ea, hipnotizat de mirosul ei. Eram atat de tulburat…
Am urmat-o, nestiind incotro merge. Si totusi drumul imi parea asa de familiar. Dar in capul meu nu exista decat un singur gand: ”O vreau! O vreau! O vreau!”.
Am grabit pasul dupa ea, de teama sa nu o pierd printre aleile intortocheate. Si cu cat ma apropiam de ea, cu atat g... |
