Îl vede în fiecare zi la prânz. O atrage pentru că are ochii mari, pătrunzători și o privire adâncă, ce pare că ascunde un suflet măcinat de gânduri pe care nu le poate împărtăși cu nimeni.
Să îl privească și să îl viseze cu ochii deschiși este plăcerea ei vinovată.
Și-l închipuie chinuit, filozof, nedormit, fumând și citind toată noaptea, și gândindu-se la ea.
Dorințele ei au crescut gradual. La început îl dorea romantic și decent, visa că îi ia mâna în mâna lui, că o sărută ușor pe buza de jos, o strânge într-o îmbrățișare care îi topește respirația și identitatea i se pierde în persoana lui. După ceva timp imaginația ei a prins curaj și visele din timpul zilei au început să prindă un contur mult mai erotic. Începeau ca orice fantezie tipic feminină: un sărut, o îmbrățișare, el o slăbește din îmbrățișare, continuând cu sărutul, pentru ca mâna să i se plimbe ușor pe sân, pe șold, apoi mai jos... o tachinează gâdilând-o ușor cu falangele a două degete, iar ea simte cum valuri de căldură o străbat și îi iau mințile. Își pierde ființa în mângâierile lui pentru a ajunge apoi la un deznodământ magic, unic, spiritual.
Apoi visele au crescut în intensitate și el a început să o sărute și să o muște animalic, lăsându-i urme însângerate pe buze și pe gât.
Altă dată se juca cu sfârcurile ei întărite până rămâneau vineții: le mușca, le săruta cu ură, le sugea și le molfăia ca un animal înfometat care ajunge în final la sânul hrănitor al mamei.
Uneori își închipuia cum se întâlnesc într-o încăpere goală, îi ridica agitat rochia, o împinge pe masă, îi lărgește picioarele și o pătrunde violent, astfel încât ea scoate un gemăt de durere amestecat cu o plăcere divină.
Alteori o prindea în lift, alteori în scara blocului, alteori în parc, pe întuneric. Iar toate amăgirile ei se terminau în același mod: ea era sfâșiată de el până aproape de a-și pierde cunoștința, după care se pierdeau amândoi într-un orgasm exploziv, mai mare decât ei, mai mare decât universul.
De vorbit nu au vorbit niciodată. Nici nu știa cum îl cheamă.
Dar într-o zi, când aproape își termina visarea, el se ridică de la masa lui, ajunge lângă ea și pare că îi pune o întrebare. Ea încă are ochii încețoșați și urechile înfundate de la plăsmuirea în mijlocul căreia era când a fost întreruptă. Azi alesese una care îi făcea plăcere în mod deosebit: erau amândoi pe o plajă cu nisip grunjos, cu scoici înțepătoare. El stă deasupra și o pătrunde violent, iar spatele ei se freacă de nisipul cu scoici, în sus și în jos, în sus și în jos și este ca și cum cineva ar lovi-o cu multe crenguțe cu spini. Gemetele ei și spatele însângerat, amestecat cu scoici și nisip se pierd pe o plajă unde sunt doar ei doi. Din când în când simte atingerea rece și salvatoare a unui val care urcă înspre ei datorită fluxului.
Ea își ridica privirea, nu știe dacă e în realitate sau a zburat direct în mijlocul altui vis. El lângă ea? Cum să fie pe bune?
Timidă și speriată că privirea ei vinovată îi va dezvălui lui că îl visează, neînțelegând ce se întâmplă, reușește să își ridice ochii spre el și să scoată un “Poftim?” aproape indescifrabil.
“Hai să ieșim la o cafea. Ne vedem la prânz de aproape un an de zile dar niciunul nu a făcut vreun pas până acum să ne cunoaștem și să vorbim. Uite, putem merge la grădina Eden, e un loc frumos pe calea Victoriei. Cumva, mi se pare că ne cunoaștem deja.”
Ceva din ce i-a spus a reușit să o dezmeticească din visare, astfel încât au făcut schimb de numere de telefon și au programat o întâlnire. L-a privit cum se îndepărtează de ea, și când a fost sigură cu nu o mai poate vedea, a zâmbit și, cu o privire intrigată, și-a spus în gând: “Gradina Eden? Ce ironic…” Numele ei era Eva.
Întâlnirea a decurs bine, au fost amândoi fermecători și s-au pierdut unul în privirea celuilalt. Ea în modul ei timid și puțin visător, el inteligent, manierat, cu privirea care îi citea până în suflet.
El s-a oferit să o conducă acasă. A sugerat să se plimbe pe jos; seara era plăcută iar drumul era de doar jumătate de oră. Cât au mers, a ținut-o ușor de mână și a întreținut conversația. Totul era romantic. Și frumos. Și sincer, dar pentru ea, familiar. Aceeași întâlnire se derulase în mintea ei de zeci de ori până acum.
Începea să aibă remușcări pentru visele ei interzise, pentru modul în care și-l imaginase. Experiența de acum era minunată, dar cu totul diferită față de imaginație.
În același timp, îl dorea cu ardoare și nu știa cum să îl invite înăuntru fără ca el să își facă o impresie greșită. Gândurile acestea au copleșit-o și au umplut-o de emoție. Până să ajungă, inima îi bubuia în piept, simțea fiori reci pe spate iar mâinile îi tremurau că și cum ar fi iarnă. Cuvintele toate au hotărât să o părăsească, era acum un personaj dintr-un film mut.
S-au oprit în fața scării, dar nu a reușit sa strângă curajul de-a spune ceva. Abia își putea ridica privirea din pământ, când aude sunetele pe care ulterior le-a asociat cu perfecțiunea: “Nu as vrea sa se termine încă seara, hai sa mai stam puțin împreună”.
Ce simți când ți se îndeplinește atât de ușor o dorință pentru care incepusei sa-ți pierzi orice speranță…?
Au urcat în și au intrat în casă, el politicos și fermecător, ea debordând de fericire pe interior, dar încă perplexa de cât de natural au decurs evenimentele serii până acum. Parcă era într-un film, cu un scenariu pregătit meticulos dinainte. În viață, lucrurile nu se întâmplă așa de obicei.
S-ar putea să fi pus niște muzică, poate a aprins sau stins lumina, poate l-a servit cu ceva de băut. Sunt niște detalii pe care nu și le va mai aminti vreodată.
De ce? Pentru că el a luat-o de mâini și a privit-o atât de arzător încât a știut că e pierdută fără cale de întoarcere. Era blocată în ochii lui, ca prinsă de lava unui vulcan, fără salvare și fără dorință de a fi salvată.
A crezut că o să o sărute, însă el a început să îi desfacă, unul câte unul, nasturii de la rochie. Niciunul nu mai rostea nimic.
Fiecare mișcare a lui îi dădea fiori, o speria și o atrăgea într-un mod pe care nu și-l putea explica. Nici nu voia să și-l explice, voia doar să trăiască totul, să simtă, să se bucure. Atâta timp atingerile lui nu fuseseră decât fantasme în mintea ei...
Nescăpând-o din ochi, i-a împins rochia ușor de pe umeri și aceasta a căzut pe podea. I-a sărutat un umăr, apoi pe celălalt și i-a desfăcut sutienul. Vedeai în ochii lui dragoste și poftă dar și o privire paternă, care o făcea să se simtă în siguranță.
Când sutienul a atins podeaua, i-a șoptit: “Uite, nu facem nimic din ce nu vrei. Ești minunată așa, și în seara asta tu conduci. Dacă îmi spui mă opresc, o voi face in orice moment, fără resentimente.” Apoi a sărutat-o ușor și ea a știut ca nu poate scăpa din vraja. Si ca nu ii va spune stop.
Il dorise atât de mult iar acum il avea, era altfel decât în fanteziile ei dar era el. Iar el, el cel frumos, el cu privirea de zeu, este de-ajuns sa o facă sa se ude și sa își muște buzele numai la gândul ca urmează sa se contopească.
El continua cu săruturi delicate și cu mângâieri. Pe buze, pe umeri, pe piept, ii umezește sfârcurile jucându-se cu ele, întărindu-le. Fiecare sărutare este un fior iar ea abia mai poate aștepta momentul în care se vor uni. O așază ușor pe pat, o sărută, o mângâie și, în sfârșit, în sfârșit, o pătrunde. Ea simte cum fata i se luminează, închide ochii și lasă sa răsară un zâmbet apărut din străfundurile timpului.
Mișcările ondulate încep sa apară, săruturi, o buza muscata subtil, lobul urechii prins în fierbințeala buzelor lui și ațâțat puțin cu dinții, iar unduire, încet, mai repede, iar încet, mai intim, apoi ea se trezește zicând un lucru pe care nu l-a spus niciodată momente ca acesta: “MAI TARE!”
L-a simțit cum s-a oprit pentru o fracțiune de secunda și lumea ei s-a năruit. A crezut ca a stricat totul, l-a jignit, iar el va pleca umilit, furios, încercând sa nu își consume tot orgoliul pe fetișcana asta nesatisfăcută .
El s-a oprit într-adevăr, avea un zâmbet calm pe fata. A luat-o de mana și a întors-o cu spatele. A așezat-o cu picioarele atârnând pe lângă marginea patului, aproape într-un unghi drept. A urmat o tăcere amețitoare care poate a durat o fracțiune de secunda dar o eternitate pentru ea, în care nu știa ce o sa se întâmple. Deodată, neașteptat, a simțit cum este pătrunsă tare de la spate, fulgerător, năprasnic, acut, încât coastele i s-au mișcat puțin din trunchi. In același timp, doua palme au lovit-o peste fese, sco... |
Pacatul originar
