În seara asta ne-am propus sã iesim la un restaurant, sã ne luãm timp pentru noi doi. O ultimã privire în oglindã, o verificare fugarã de sus pânã jos si zâmbesti multumitã de ce vezi. Te rugasem sã porti rochita neagrã, pânã deasupra genunchilor, pe care o asortezi cu ciorapii fini si sandalele cu toc. Fardul discret subiliazã privirea pãtrunzãtoare, iar pãrul, greu de stãpânit într-o coafurã, îti dã un aer strengãresc.
„Oh, Doamne, cât de târziu e deja”, îti trece însã prin minte de-ndatã ce arunci o privire la ceas. Indiferent cât de mult te vei mai strãdui, tot nu vei fi gata la timp. Dar mãcar stii cã nu mã voi supãra, pentru asta te cunosc mult prea bine deja si stiu cã este micul tãu defect: întârzii, indiferent cât timp ai avea pentru pregãtiri....
Iesi repede din baie si-mi strigi cã esti gata. Eu oricum te astept gata de mai bine de 15 minute, asa cã îti mai iei pardesiul si iesim. Avem localul „nostru”, iar pentru seara aceasta am rezervat un separeu, cãci e mai intim si putem sta de vorbã nestingheriti - cel putin acesta e motivul pe care ti l-am spus tie....
Ajungem într-un final si ne retragem în separeul rezervat, unde ne asteaptã o atmosferã plãcutã, chiar romanticã: lumina este redusã, completeazã doar atât cât e nevoie lumina lumânãrilor de pe masã, iar flacãra acestora parcã se joacã cu rosul aprins al trandafirilor din vazã. Iar scaunele - mã rog, nici nu le-as putea numi asa, cãci seamãnã mai mult cu niste fotolii, largi si confortabile - ne îmbie la relaxare. Chelnerul ne lasã mapele cu meniul si lista de bãuturi si, înainte de a se retrage, ne anuntã cã va reveni în câteva clipe pentru a ne lua comanda.
Îti iau o mânã în mâinile mele si încep încet sã-ti mângâi încheietura, desenând cerculete si opturi, si începi si tu sã te joci cu degetele mele. Eu un joc care ne place ori de câte ori avem ocazia, si stiu cã te relaxeazã. Când dintr-o datã, neîndemânatic cum sunt, dau din mânã si împing o furculitã de pe masã.
„Scuze!”, îti spun, si mã aplec sub masã. Mã fac cã nu ajung pânã la furculita rebelã si intru cu totul sub masã, lãsând fata de masã sã cadã la loc si sã acopere complet orice urmã de-a mea. Si în clipa urmãtoare îmi simti palmele urcând dinspre gambele tale spre genunchi, masând si dezmierdându-ti picioarele fine. Mã opresc asupra genunchilor, stiind foarte bine cã este una din zonele tale erotice. Când sã te apleci sã mã întrebi ce anume fac, în fata separeului îsi face aparitia chelnerul nostru, cu un zâmbet jovial, si întreabã dacã poate lua comanda.
„Ãããã ... încã nu ne-am decis. Scuze”, îi rãspunzi fâstâcitã si sperând sã nu bãnuiascã ce anume se petrece sub masã. În acest timp îti despart picioarele si urc cu palmele pe interiorul pulpelor, mângâind, alintând fiecare centimetru al picioarelor tale minunate. În clipa în care ajung în centrul feminitãtii tale, scoti un scâncet, muscându-ti buzele.
„Ce faci acolo? Ne vede lumea, restaurantul e plin ochi!”, îmi soptesti, aplecându-ti capul sub masã.
„Pe mine nu mã vede nimeni. Tu sã ai grijã, sã nu te dai de gol....”, îti rãspund, fãrã a mã opri din jocul degetelor pe deasupra chiloteilor tãi. Ineditul situatiei si teama de a fi descoperiti îti amplificã toate senzatiile ce-ti strãbat trupul, iar chiloteii tãi umezi sunt cea mai bunã dovadã cã nu faci fatã situatiei asa cum ti-ai dori. Pulsul îti aleargã precum un cal de curse, iar tu încerci din rãsputeri sã pari în acelasi timp cât mai impasibilã. Ti-ai dori sã poti închide ochii si sã te lasi în voia senzatiilor - „dar dacã vine iarãsi chelnerul?”, si teama de a fi descoperitã în aceastã stare te obligã sã fii într-o stare de alertã permanetã.
Ritmul meu creste, încet dar sigur, iar degetele tale, strânse de tãblia mesei, ti s-au albit deja de la efort. Îti misti bazinul în scaun, încercând sã te sincronizezi ritmului palmelor mele. Picioarele, desfãcute cât îti permite rochita, îti tremurã precum niste frunze în bãtaia vântului, iar tu soptesti, mai mult pentru tine, cãci eu oricum nu te aud de aici jos, când un „daaa!”, când un „opreste-te!!” Ai vrea sã trec de toate barierele de material, îti doresti sã mã simti dezmierdându-ti labiile umflate de dorintã, ti-ai dori ca toate miscãrile, toatã frecarea degetelor sã fie în jurul clitorisului, sã te elibereze de tensiunea pe care abia o mai suporti.
Când în sfârsit îti trag la o parte de marginea chilotilor si atingerea mea ajunge direct în centrul plãcerii, îti scapã un scâncet involuntar si-ti împingi bazinul mai mult spre mine. Esti atât de udã, degetele mele se umezesc aproape instantaneu de la seva ta si încep sã se plimbe printre labiile tale, fãcând câte un cerc în jurul clitorisului si coborând pânã spre anus, doar pentru a urca din nou, si din nou. Dupã câteva clipe, îti introduc degetul mijlociu în vagin, în timp de cu degetul mare încep sã-ti masez tot mai insistent clitorisul. Si începi sã simti cã atingerea combinatã, atât puctul G, cât si clitorisul, te aduc tot mai aproape de orgasm.
La fel de brusc însã cum am început, mã opresc si ies de sub masã. Zâmbind, îti spun „În sfârsit am gãsit furculita! Nici nu-ti imaginezi unde a putut sã cadã...”, si m... |
Pariul - partea a 4-a
