Statea pe bicicleta in asteptare, cu picioarele ancorate pe o parte si pe alta, in apropierea trotuarului. In deschizatura oferita privirii mi-a atras ceva interesant atentia. Tipul avea un slip negru, elastic, care se intindea chiar pe la mijloc, scotand in relief capul unui penis proeminent, impins in sus de catre testiculele sprijinite de scaunul bicicletei.
Intr-un mers normal, trebuia sa-l depasesc, desi mi-ar fi placut sa admir peisajul intim inca un timp. In urma depasirii ma rodeau cateva intrebari: de ce era asa de cocotat penisul? Din cauza scaunului sau il avea tipul oarecum sculat? Stia respectivul cat de bine se creioneaza cocoselul in aceasta ipostaza, prin faptul ca acolo, unde se intindea materialul negru si elastic, capul penisului parea mai alb? Nu cred ca stia ca nu avea vedere in oglinda si nici nu era preocupat de zestrea lui naturala, cautand din priviri fiinta asteptata.
Dar daca stia cat este de apetisant si numara privirile trecatoarelor atintite asupra slipului, cu o stea stralucitoare in mijloc?
As fi recurs la un experiment, ca de vreo cativa ani ma preocupa forma, marimea si existenta organului genital masculin, despre care atat de putin stiu. Zi de zi imi pare rau, ca mai de mult, datorita rusinii si a educatiei, n-am urmarit aceste aspecte. Cu greu imi aduc aminte de buzduganul unuia sau altuia, mai degraba despre efectele patrunderii lor in miezul trupului, am cules cateva amintiri rezistente muririi.
Soarta insa pare a fi un bumerang care se intoarce asupra ta. Punand accent mai mare pe sentimente si pe relationarea afectiva, neglijam din pudicitate, importanta sexualitatii, incepand cu forma si marimea penisului, care trecea prin niste schimbari absolut impresionante dar de privirea sau palparea caruia ma frustram. Acum, viata, sub forma unui bumerang, se intoarce, obligandu-ma sa arunc cate o privire patimasa, nelipsita de sentimentul vinovatiei, ca si in cazul biciclistului, in stanga si-n dreapta, doar pentru estetism, erotism, defulare.
Experimentul pe bicicleta l-as fi facut dar m-au oprit doua impedimente: nu stiu sa merg cu bicicleta si paream mult prea absurda intr-o pozitie de deschizatura maxima, ancorandu-mi picioarele pe o parte si pe alta a ghidonului. Iar al doilea motiv, capital si el, nu sunt barbat. Deci exista doar o sansa minima sa se muleze si pe mine un sort din supraelastic cu o proeminenta atat de mare... eventual cu una mai mica... care nu cred ca ar fi avut puterea sa opreasca pe cineva cu scopul de a admira exponatul. Sau cel putin obiectul expus ar fi fost repede retras de la expunere.
O viata intreaga se bat si se zbat in noi, tendinte opuse: vrei dar nu atat de tare, doresti dar te stapanesti, te mananca curiozitatea dar te controlezi si depasesti momentul, iesi din scena unde ai mai fi stat sa admiri formele cuiva, de care poate nu te leaga nimic. Treci mai departe ca sa nu fii catalogat obsedat, ahtiat, nici infometat la vedere, doar de subtil, de ceva, care straluceste ca o stea cu licarire alba, prin tesatura unui slip. Tocmai acolo, in mijloc. Si la femei si la barbati. Interesant. Un univers asezat tocmai in mijlocul trupului feminin si barbatesc.
Gandindu-ma adanc cum as putea experimenta impresiile, aud o usoara bataie in usa. Imi pare rau ca ma intrerupe cineva din visare, totusi ma grabesc sa deschid usa ca o buna cetateana.
Era tipul cu bicicleta dar fara bicicleta.
-Nu aveati si o bicicleta?
-Ba da! Asa cum bine ati observat. Dar am lasat-o langa usa.
-Chiar? Si mi-am scos capul ca sa ma conving. Intradevar....Ce interesant... Gand la gand, parca...
-Exact, gand la gand! De asta am si venit ca sa facem experimentul! Eu am slipul negru si bicicleta. Tu, daca-mi dai voie sa ma exprim asa, ai ochi pentru unul ca mine.
-Dar nici nu te cunosc, nu te supara!
-Pentru asta sunt aici, sa ma cunosti. Sa te dumiresti.
-In ce sens? ma miram din ce in ce mai mult.
-Stiu ca ai plecat de la locul respectiv, nedumirita.
-Stii?
-Da. Uneori si barbatii au intuitii.
-Ori socoteli...
-Si socotelile se bazeaza pe niste intuitii.
-Aici ai dreptate.
-Sigur ca am dreptate.
-Si ce ai vrea sa facem acum?
-Sa experimentam teoria ta.
-Care?
-Stii bine... la care te framantai cu argumente pro si contra.
-Adica...
-Daca-mi statea cocoselul sus din cauza scaunului de la bicicleta sau asteptand pe cineva, de care ma legau amintiri frumoase, am ajuns intr-o stare de semiexcitare?
-Si in care stare te aflai? Sunt chiar curioasa.
-Iti raspund imediat dar lasa-ma mai intai sa ma urc pe bicicleta.
-Nemaipomenit! Penisul tau sta la fel de umflat si cocotat ca si in curba aceea, unde te-am intalnit, unde stateai si asteptai pe cineva.
-Pe tine...
-Cum adica? E posibil asa ceva?
-Uneori da. Aveai foamea acea in ochi iar eu am observat.
-Recunosc. Aveam o foame dar si o nedumerire. Scaunul ti-a impins zestrea naturala intr-o pozitie atat de apetisanta?
-Uita-te si convinge-te!
-Am voie sa-mi pun si mana?
-Orice vrei si ce-ti trece prin capsorul acela frumos.
-Imi trec mai multe dar nu indraznesc... n-am indraznit, multi ani, iar foamea de acum ma arde potolit, in culori mute si nu prea-mi convine sa le aduc la suprafata.
-Incearca numai ... eu te ajut.
-In ce sens?
-In sensul identificarii, evidentierii sau recunoasterii ale unor slabiciuni, ori dorinte, ori impulsuri greu de ascuns.
-Dar nu ti se pare anormal?!
-Nu, de loc. De aceea ma aflu aici ca sa te conving ca si aceasta apropiere face parte din natura omului, din simbioza flori-fluture.
-Si tu esti fluturele meu care a venit sa ma polenizeze?
-Eu-s fluturele, care a venit sa constientiz... |
Pe bicicleta Un univers asezat tocmai in mijlocul trupului feminin si barbatesc
